mishu88 a scris:

Salut băieți! Vreau să fac o ”incursiune” de cercetare și recreație pe linia Dorobanțu - Năvodari, per-pedes, în data de 5 august 2011. Dorește cineva să-mi fie ghid prin acele locuri sau să descoperim împreună ce are linia asta de descoperit? Eu unul sunt fascinat de calea ferată din Năvodari, se aud niște ecouri și se văd niște convoaie frumoase cu DA+vagoane+DA pe care le-am admirat, și eu, cândva, din Tabăra Delfin. Aștept răspunsurile voastre!!

Invitația rămâne valabilă, dar pentru Năvodari - Triunghi - Sitorman. În total 18 kilometri pentru a vizita cariera de piatră de la Sitorman. Mi-ar face plăcere ca în luna noiembrie 2011 să realizăm o incursiune pe această frumoasă rută. Până atunci însă, vă invit la câteva minute de prezentare a unei porțiuni din linia M806, Medgidia - Năvodari.

5 august 2011 = Activitate FeRoviaRă cu mărfare între Dorobanțu și Năvodari

Locomotiva diesel-electrică 060-DA cu motor Sulzer de 2.100 de cai putere este unul dintre vehiculele feroviare românești care poate fi admirat în adevărata lui splendoare. Calea ferată, Dorobanțu - Năvodari, a fost construită într-un decor cu multe dealuri și văi, acest fapt demonstrând declivitățile deloc ușoare de parcurs - cu un tren greu de 1000 de tone - de 10 sau 11 mm/m, cu câteva curbe destul de largi și frumoase cu raza minimă de 500 de metri.

Astfel, în videoclipul pe care vi-l propun în continuare veți remarca LDE-uri în tracțiune dublă: 62-1200-5 și 60-1255-3 ale operatorului Unifertrans sau locomotiva vopsită în culorile Rompetrol, 60-1514-3, alături de 60-1573-9, vopsită în culorile GFR-ului.

Nazarcea, Canal, Nisipari și chiar Lumina sunt localitățile în care se pot auzi zi-de-zi și noapte-de-noapte trenuri neobosite transportând calcar, benzină, motorină și alte mărfuri atât de necesare în zilele de astăzi.

Ecoul acestor Sulzere este incredibil! Viteza de "promenadă" de doar 30 km/h - și alteori chiar 15 km/h - reușea să scoată din șine și din roți sunetele cele mai frumoase! Păcat de oamenii locului care locuiau în jurul căii ferate (în special Lumina), care erau majoritatea de etnie rromă și mă urmăreau cu ochi dușmănoși. Întrebat - de o gașcă cu trei scutere care mă urmăreau special de-a lungul a vreo 5-6 km cât înconjoară linia orașul Lumina - ce caut pe acolo, am mințit - cam cras - că inspectez linia. Își ziceau: "A, lasă-l, e de la CFR".

Așadar, vă doresc vizionare plăcută într-un film unde locomotiva este locomotiva diesel-electrică românească de 2.100 de cai putere, iar regele - un Soare atât de benefic pentru un senzor de aparat de luat vederi, dar pe atât de amețitor pentru un călător.



///

5 august 2011 = Prezentarea celor 32 de kilometri ai liniei Dorobanțu - Năvodari

În cei 40 de kilometri parcurși per pedes pe 5 august 2011, am avut ocazia să am impresia că văd Fata Morgana de foarte multe ori. Iar asta nu s-a datorat exclusiv faptului că anumite porțiuni ale liniei Dorobanțu - Năvodari sunt în aliniament cu declivități medii și permit apariția mirajului, ci și din cauza dorinței nebune de a revedea stația Năvodari, coroborată cu efortul fizic și căldura de afară.

Dar briza mării și curenții de aer de-a lungul canalului Dunăre - Marea Neagră sau, mai pe nume, Poarta Albă - Midia Năvodari, au fost câteva dintre ingredientele necesare parcurgerii liniei 806 de la un capăt la... un punct al ei - Năvodari.

Din punct vedere istorico-economic, calea ferată Dorobanțu - Năvodari - Sitorman a apărut pe hartă încă de la mijlocul secolului XX, mai exact între 1949-1951. Și nu a apărut de ici, de colo, ci prin efortul a mii de militari, deținuți sau voluntari plătiți. Construcția canalului Midia Năvodari - Poarta Albă, cerința de calcar a fabricii de ciment de la Medgidia pentru materia primă de la Sitorman și accesul cu produse petroliere de la rafinăria Petromidia Năvodari către România au fost cele mai importante motive care au stat la baza construcției acestei linii.

Prezentul se descrie destul de sumbru cu o stare a infrastructurii deosebit de precară. Viteza de circulație de doar 30 de km/h, iar în unele porțiuni de 2-3 kilometri descrise cu restricții cu 15 km/h, se pare că este satisfăcătoare pentru operatorii GFR și Unifertrans care fac serviciu pe linia 806.

M-a întrebat un prieten de "suferință" motivul pentru care am ales să descriu această linie. Și, așa cum spuneam la început că îmi doream foarte mult să revăd stația Năvodari, răspunsul pentru colegul meu sună cam așa: "Prin 2004, când dormeam la Tabăra Delfin din Năvodari, am fost trezit noaptea pe la 3-4 de fluiere puternice de Sulzere. Am ieşit afară din tabără şi am văzut, în lumina superbă a unui răsărit de soare, un tren mărfar cu două locomotive galben-gălbioare urcând una dintre pantele de pe linia Capu Midia - Năvodari - Dorobanţu..." Acea imagine mi-a rămas puternic imprimată în minte, iar de atunci obișnuiesc să vizitez aproape în fiecare an această linie plină de... magie, ca să zic așa. Iar dacă ajungeți să vedeți acele locuri, 80% dintre voi îmi veți da dreptate.

Felicitari pentru reportaj! Am remarcat ca fostele statii Nisipari, Nazarcea si Canal erau echipate cu instalatii CED!, desi linia este una secundara!
In 1984, conform unor livrete de mers, viteza maxima intre Dorobantu- Navodari era de 80 km/h, pentru unele trenuri accelerate sezoniere!

Adevarat, imi cer scuze! L-am vazut trecut in "mers" pe distanta Suceava Nord- Navodari si prima data am crezut ca-i accelerat!
Compunere: 16 vagoane, 64 osii, maxim 800 tone. Procent de franare: 85.
Se introduce in circulatie cu ordin special.

Nu cumva alea erau trenurile speciale care duceau elevii in tabara la Navodari?

frumoasa filmarea dar ai grija ma baiatule la fauna locala!!ai un curaj nebun sa mergi singur pe acolo,cine stie peste cine dai......