Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiți | 
 

 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
mishu88
V.I.P Member
V.I.P Member
avatar

Numarul mesajelor : 1014
Varsta : 28
Localizare : Fălticeni, jud. Suceava
Reputatie : 4299
Data de inscriere : 12/02/2009

MesajSubiect: 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași   Mier 14 Apr 2010, 00:16

Excursie FeRoviaRă 1 iunie 2008 -=- Linia secundară 608, Dorohoi – Iași

Nu demult ați putut citi reportajul în care am prezentat drumul FeRoviaR până în Dorohoi. În continuare vă voi prezenta linia secundară 608: Dorohoi – Iași. Cu o lungime de 154 de kilometri (Dorohoi – Lețcani – Iași), această linie se poate considera una dintre cele mai lungi linii secundare din România, putând fi comparată cu linia 804, Medgidia – Tulcea Oraș (144 de kilometri), linia 406, Luduș – Bistrița Bârgăului (140 de kilometri) sau linia 402, Oradea – Halmeu (155 de kilometri).

Linia a fost dată în exploatare în 1896 și este în mare parte linie simplă. Până nu demult a fost considerată linia 613, iar acum poartă numărul 608. În construcția a aproape tuturor celor 24 de halte și gări (cu excepția gării din Iași, Lețcani, Dorohoi și a altor stații cu trafic mic de călători) se regăsește faimoasa cărămidă roșie de Ciurea. Viaductele și tunelul de la Movileni – 965 de metri lungime, anul construcției 1896 (construit în etapa a II-a a construcției tunelurilor din România, între 1881 și 1918) fac din această rută una dintre cele mai frumoase linii ferate din Moldova.

Trenul cu care am circulat între Dorohoi și Iași a fost Trenul Personal 6492, Dorohoi – Iași, cu plecare de la ora 12:18 și sosire în capitala Moldovei la ora 16:36. Viteza medie obținută de trenul personal pentru cei 154 de kilometri a fost de 34 km/h. Compoziția trenului a constat din locomotiva diesel-electrică 60-1160-5, având două vagoane clasa a II-a, 20-57 (113-4, 846-9) și trei vagoane tot clasa a II-a, 20-47 (119-4, 385-1, 615-1).

Mai merită de menționat aici că cea mai mică raza minimă a curbei se regăsește între stațiile Dorohoi și Carasa și este de 350 de metri, în timp ce panta caracteristică maximă se regăsește între stațiile Lețcani și Movileni și între stațiile Movileni și Potângeni, având valoarea de 10 mm/m. Pe restul distanțelor este caracteristică o pantă caracteristică de 2-3 mm/m.

Destul cu datele caracteristice, acum nu-mi rămâne decât să vă doresc vizionare plăcută! Pentru critici, sugestii și alte mențiuni, vă rog să completați mai jos formularul de comentarii.


Semafoare mecanice de ieșire din Gara Dorohoi



10:20

Trenul Personal 5583, Leorda – Dorohoi, a sosit în Gara Dorohoi cu câteva minute întârziere. Fiind capăt de linie, aici, la Dorohoi, locomotivele trenurilor venite din direcția Leorda/Iași trebuie să facă rebrusment pentru a-și putea continua traseul de lucru. Locomotiva diesel-hidraulică, 89-0068-0, deși avea tren spre Leorda la 11:50, încă nu se îndrepta spre capătul stației pentru a rebrusa. Așa că, până atunci, vă spun câte ceva despre Gara Dorohoi.

Locomotiva Trenului Personal, Leorda - Dorohoi, se odihnește


Gara Leorda, văzută din stradă



Aflăm de pe o placă ceramică plasată pe peretele gării despre calea ferată Leorda – Dorohoi că a fost dată în exploatare la 15 decembrie 1888. Un fapt interesant a fost acela că tot pe o placă ceramică apar toți șefii de stație de la înființarea ei și până în 1994. Despre municipiul Dorohoi puteți citi aici sau aici, nu înainte de a ști că în și prin acest oraș s-au născut, au trăit sau au trecut personalități importante ale României, ca: Spiru Haret, Nicu Gane, Ion Pillat și George Enescu.

Șefii stației Dorohoi, de la înființare și până în prezent


Vedere spre capătul liniei de la Dorohoi



Dar iată că Trenul Personal 6491, Iași – Dorohoi, a sosit în stație pe linia a doua. Trenul a fost tras de locomotiva diesel-electrică DA 1160 și a avut în spate 5 vagoane de clasa a II-a. Un element de construcție care m-a surprins la locomotivă a fost suspensia secundară pe elemente elastice metal-cauciuc.

Trenul Personal, Iași - Dorohoi, ajunge la destinație în timp util


5 vagoane proaspăt sosite de la Iași



10:30

Imediat după ce a ajuns în stație, locomotiva Trenului Personal venit de la Iași a fost dezlegată de la tren și s-a îndreptat spre capătul de linie, ca mai apoi locomotiva Trenului Personal venit de la Leorda să se îndrepte, și aceasta, către același loc.

Locomotiva diesel-electrică 60-1160-5


LDH 68 se îndreaptă spre DA 1160



În timp ce locomotivele fac rebrusment, m-am dus la un magazin din apropiere să-mi iau niște alune de ronțăit pe drum. Aveam de mers până diseară, așa că, vorba aceea... pasiunea trece și prin stomac. Cu această ocazie, nu ezit să imortalizez câteva peisaje urbane ale municipiului Dorohoi.

Gara Dorohoi, văzută dinspre oraș


Peisaj urban


Un atelier de dărăcit lâna



10:40

Din mica mea vizită prin Dorohoi (mi-aș fi dorit să rămân mai mult să vizitez orașul) m-am întors pe peronul gării. Aici, LDH 68 era legată la Trenul Personal 5582, Dorohoi – Leorda. Am vrut să prind în fotografii și cuplarea DA-ului la Trenul Personal 6492, Dorohoi – Iași, cu care aveam să și călătoresc, însă erau mulți CeFeRiști care deja se uitau la mine în mod suspicios. Mă deranjează această atitudine... Eu voiam doar să fac un reportaj despre linia 608!

LDH 68 era pregătită de plecare



11:00

Deoarece abia la 11 și 50 de minute avea să se mai miște cineva prin Gara Dorohoi, m-am depărtat de gară până la borna kilometrică cu numărul 21. Mergând spre direcția Leorda, am zărit un sabot roșu care era montat pe o linie adiacentă liniilor din Gara Dorohoi. În capătul ei era un cărucior FeRoviaR pe patru roți și mai multe traverse din beton.

În depărtare, niște traverse și un cărucior pe două osii


Vedere spre Leorda



11:10

Ajuns la cabina de unde se manipulează semafoarele mecanice din Gara Dorohoi, am văzut în spatele meu un peisaj frumos: 5 semafoare de ieșire din Gară plasate la aceeași distanță unul față de celălalt, rezultând o cascadă de semafoare mecanice de ieșire. În fundal, se pot observa cele două locomotive cu motoare diesel, unul care dezvoltă 2.100 de CP, iar celălalt 1.250 de CP.

Vedere spre Gara Dorohoi


O cascadă de semafoare mecanice de ieșire


Tot aceeași cascadă, dar surprinsă pe verticală


Semafoare mecanice de ieșire din Gara Dorohoi



11:20

M-am întors către Gara Dorohoi să prind plecarea Trenului Personal spre Leorda. Avea să pornească la 11:50, în timp ce locomotiva trenului meu avea să fluiere plecarea la 12:18.

Trenuri în Gara Dorohoi


Un ocean de bleo care intra în contrast cu verdele pământean și albastrul... FeRoviaR


Detaliu cu DA 1160



11:30

Dacă pe 11 mai 2008 l-am văzut și l-am auzit pe d-nul inginer, Radu Bellu, în direct vorbind despre Burdujeni și despre Bucovina, în ziua de 1 iunie 2008, în timp ce ronțăiam alune, am primit următorul mesaj pe telefon: "Să-i mulțumești domnului V.I. pentru <<Locomotive cu ABUR, Anii 1854-2003, Radu Bellu, 425 de pagini de lux>>, album color pe care l-ai primit azi". Era să scap Canon-ul de mână de bucurie în timp ce mă chinuiam să îndrept, neobservat, obiectivul minuscul al aparatului meu de fotografiat către Sulzerul cu suspensie secundară modificată. Ajuns seara târziu acasă, nu am adormit decât la ora 2 după ce-am răsfoit sutele de pagini cu poze și informații. Vă mulțumesc, domnule V.I. pentru acel cadou minunat primit chiar de ziua copilului!

Carte primită cadou de ziua Copilului



11:40

Unde nu există un automotor Malaxa, se pune în circulație o locomotivă diesel-hidraulică și încă un vagon și se expediază spre destinație. Soarele își plasa frumos razele pe caroseria locomotivei, astfel că din fotografia de mai jos reiese frumusețea primei zile de vară din 2008.

Iată Trenul Personal cu un vagon, Dorohoi – Leorda


Unul dintre rarele trenuri din România care au doar un singur vagon


Locomotive diesel



11:50

Ora de plecare a Trenului cu un singur vagon a sosit, așa că acesta pleacă spre destinație. Pornirea locomotivei, semnalul dat de mecanic și plecarea din stația Dorohoi poate fi urmărită în videoclipul dedicat Excursiei FeRoviaRe pe ruta 608.

http://www.youtube.com/watch?v=0F3zS6bs8f8


12:00

Astfel, Dorohoiul rămânea doar cu un tren în gară. În vagoanele acestuia au urcat mulți călători, fiind ocupat în proporție de 20%, în fiecare compartiment fiind cel puțin câte o persoană. Așteptam cu nerăbdare plecarea Trenului Personal 6492, Dorohoi – Iași, având în vedere distanța pe care urma să o parcurg și curiozitatea pentru relieful și gările de pe traseu.

O ultimă vedere spre capătul liniei din Dorohoi


Capătul Trenului cu care urma să călătoresc 154 de kilometri



12:20

M-am suit în tren în ultimul vagon și am ocupat penultimul compartiment (ultimul fiind blocat de șeful de tren). Plecarea trenului din Dorohoi am surprins-o în format video, astfel că vă invit să o vizionați în videoclipul prezentat anterior. Părinții își petreceau copii să meargă spre ultima săptămână din semestrul II la facultățile sau la liceele din Iași. Între stațiile Dorohoi și Carasa se află curbele cu cele mai mici valori ale razei minime a curbelor: 350 de metri, în timp ce declivitatea se situează la 5 mm/m.

A fost liber pe abătută cu viteză redusă, spre IAȘI


Trenul făcea o primă curbă la stânga, iar verdele devinea tot mai verde


Locomotiva acceleră


A fost liber spre direcția Iași


La revedere, Dorohoi!


Ne îndreptăm spre Carasa


Ne unduim spre Carasa și trecem primul viaduct


Curbă la stânga


Și curbă la dreapta



12:30

Prima stație de pe linia Dorohoi – Iași este halta de călători Carasa. Această gară se află la 11 kilometri de Dorohoi și reprezintă un sat de aproximativ 700 de locuitori. Carasa aparține de comuna Corlățeni, județul Botoșani. Clădirea gării de aici seamănă cu celelalte construcții FeRoviaRe pe care le vom întâlni pe traseu. La parter se găseau doar geamuri sparte, iar pancarta de „Mișcare” nu sugera deloc acest fapt, în timp ce în Sala de așteptare probabil că aerul stătut de acolo aștepta vreo adiere mai caldă de vară. Atât la Carasa...

Lăsăm o linie dreaptă în urmă


1000 de metri până în Carasa


Un tei... o gară... și atât


Halta de călători Carasa


Un monument istoric uitat de societate



12:40

După ce am plecat din Halta Carasa, mai luăm câteva curbe a căror rază minimă nu depășește 510 metri, respirăm un aer curat și admirăm peisajele cu care relieful acestei țări ni l-a oferit.

Spre Halta Mateieni


Circulam cu 50 km/h


…și mă apropiam de Mateieni



O iarbă înaltă proaspăt cosită se va fi transformat în fânețe numai bună de pus în grajd. Mirosul provocat îmi aduce aminte și acum de iezii bunicii mele din Manolea, când se zbenguiau prin grădină și răscoleau fânul uscat de un soare energic. Și totuși... nu suntem în Manolea, ci în Mateieni. Aici câțiva călători îmbrăcați în culori de vară își îndreptau gândurile către o destinație de duminică. Despre acest sat știm că aparține comunei Dimăcheni (despre care se poate citi într-un articol de ziar publicat în presa locală), județul Botoșani. Tot aici, în Mateieni, există o biserică ortodoxă care datează din 1833 și se numește „Sfinții Trei Ierarhi”.

Suntem așteptați aici de călători


O iarbă cosită cu o mireasmă de... amintiri din copilărie


„La revedere, nepoate! Să ai grijă de tine!”, zise bunicul



12:50

La Vorniceni vom întâlni cea de-a doua gară maiestuoasă de pe traseul liniei 608. În această localitate trăiesc în jur de 4.500 de oameni, astfel că se explică măreția clădirii gării și numărul mare de linii din Gara Vorniceni. Știu, mă veți întreba: „Unde sunt liniile?” Răspunsul este: „Nu mai sunt!” Au dispărut.

Revenind la atitudinea optimistă pe care o moștenesc de la tatăl meu, vreau să amintesc că această comună are site de internet, unde găsim informații despre tradiții, obiceiuri, hărți și fotografii. Citez un mic fragment din istoricul care apare pe site: „În 16 august, în gara Vorniceni, flăcăi și bărbați plecau la unitățile militare.” Momentul era 1916, Primul Război Mondial. Deși comuna este situată la o distanță de 7 km de calea ferată, totuși în acea zi de 1 iunie 2008 erau mulți călători care au optat să circule cu trenul.

Spiritul român de hărnicie, curățenie și cinste a dăinuit sute de ani și continuă să dăinuie și în zilele de astăzi. Din dorința de a „imortaliza” cele mai importante momente ale urbei, oamenii cu inimă patriotică au lansat revista „Vorniceanul”, care poate fi răsfoită și pe Internet. Totodată, mai merită amintit că în apropierea „vetrei satului” se află un sit arheologic cucutenian.

Următoarea oprire: Vorniceni


900 de metri până în Vorniceni


Un viaduct înainte de Halta Vorniceni


Hale industriale părăsite


Cimitir de linii ferate


Călători în Halta Vorniceni


Gara din Vorniceni


La revedere, Vorniceni!



La plecarea din Vorniceni am putut admira atât frumoasa gară, cât și bogăția de vegetație care împrejmuia tot perimetrul punctului de oprire FeRoviaR. Din păcate, la fel de observabile au fost și lipsa liniilor ferate care constituiau, odată, o gară importantă și prețuită. Următoarea stație de pe traseu a fost Mândrești, la 7 kilometri de Vorniceni. Până a ajunge acolo, vă invit să urmăriți filmul imaginilor...

Ne îndreptăm spre Halta Mândrești


Un mic pârâiaș, un mic viaduct, o mică fotografie


Spre Mândrești



13:00

Multitudinea de curbe largi (raza minimă = 570 de metri), precum și șerpuirea trenului îmi spuneau, indirect, că merită să vă redau orice fotografie realizată în acea superbă zi de 1 iunie 2008. Deci... călătorim spre Halta Mândrești, pe 608, Dorohoi – Iași.

Cinci vagoane și-o locomotivă, echipa perfectă pentru o ședință foto de neuitat


Viteza maximă de croazieră - 50 km/h


Un alt viaduct


Și-o altă curbă la dreapta


Ce natură lăsam în urma...



Despre Mândrești (sau Mîndrești, cum scrie pe pancarta CFR) am aflat că este un sat din comuna Ungureni. Această localitate este plasată de-a lungul unei creste de deal, iar clădirea gării este plasată la 200-300 de metri de vatra satului. Momentul video în care am surprins plecarea trenului din Stația Mândrești poate fi urmărit aici.

Ne apropiem de Halta Mândrești


Halta Mândrești


Satul și clădirea gării Mândrești



13:10

Următoarea stație, la 5 kilometri depărtare de Mândrești, este chiar Halta Ungureni. Până acolo am trecut printr-un viaduct frumos realizat care face punte peste râul Jijia. Tot până acolo am străbătut curbe cu raza minimă de înscriere de 460 de metri și declivități specifice unei zone de câmpie: 4 mm/m.

Pod FeRoviaR peste râul Jijia


După un deal și după o curbă la stânga vom da de...


...vom da de o altă curbă la dreapta


La orizont se distinge comuna Ungureni


Ușor, ușor ne înclinăm și ne apropiem de Ungureni


Indicator permanent pentru acoperirea punctului de secționare de pe secțiile cu conducere centralizată a circulației trenurilor



Iată că după ce discul galben ne-a indicat că suntem pe o secție cu conducere centralizată a circulației trenurilor, mecanicul locomotive diesel-electrice a redus viteza pentru a intra în Gara Ungureni. Despre această comună, Ungureni, putem spune că trăiesc aproximativ 7.000 de locuitori, iar numele acestui sat a venit de la cetele de ciobani transilvăneni (deci teritorii stăpânite de unguri) care treceau prin aceste locuri. Din cauza interesectării liniei de cale ferată, 608, cu drumul județean 29, Ungureni reprezintă astfel un nod comercial în județul Botoșani.

Cât despre aspectul FeRoviaR al acestei stații... este a treia gară maiestuoasă pe care am întâlnit-o pe linia Dorohoi – Iași. Construită cu cărămidă de la Ciurea, gara avea arborat un drapel tricolor care flutura în vânt. Tot în fața clădirii gării se aflau câțiva pomi care contrastau cu cărămiziul aprins sub razele calde ale soarelui.

Intrare în stația Ungureni


Ce lăsăm în urmă


Și ce ne așteaptă înainte


În Halta Ungureni


Un cântar și alte linii adiacente pentru manevrarea trenurilor de marfă


Interiorul vagonului cu care am călătorit până la Iași



13:20

Probabil ați observat că în această gară erau mai mulți călători, însă nu toți aveau să călătorească cu Trenul Personal 6492, în care mă aflam și eu. Ei așteptau Trenul Personal 6493, Iași – Dorohoi, care avea să vină în 5 minute după ce am sosit în Ungureni. Acesta a fost tractat de locomotiva diesel-electrică albastră cu fluier, DA 60-1291-8, având în spate 6 vagoane de călători clasa a II-a (4 vagoane seria 20-47 745-6, 171-5, 710-0, 607-8 și două vagoane seria 20-57 106-8, 716-4) plus o locomotivă diesel-hidraulică, LDH 80-0290-9.

La o parte... sosește Trenul Personal, Iași - Dorohoi


DA 1291, în capul Trenului venit din Iași


Locomotivă albastră... Sulzer... cu fluier!


Din nou, romanță între două Trenuri... Personal



13:30

După câteva minute cât să coboare călătorii veniți dinspre Iași și să urce călătorii care voiau să meargă spre Dorohoi, locomotiva Trenului Personal 6493, Iași – Dorohoi, șuieră din mândrul fluier și-și mișcă vagoanele spre direcția Nord-Est (Dorohoi).

Trenul Personal, Iași - Dorohoi, părăsește Gara Ungureni


Al șaselea vagon al trenului, fără călători


LDH 290, vehiculul motor „clandestin” de pe Trenul Personal, Iași – Dorohoi



După mai bine de 25 de minute de staționare, locomotiva trenului cu care călătoream își ambala motorul diesel, a șuierat din goarna-i gălăgioasă și am plecat, de pe linie abătută, din frumoasa Gară a satului Ungureni.

Un vagon Eacs vechi pus pe boghiuri Y25 CS, sau K, cum îi zicea tatăl meu, mi-a dat impresia că acum, ca pasionat FeRoviaR, sunt asemeni unui arheolog care fuge după orice schelet de dinozaur, care caută să estimeze data de la care acel dinozaur (vagon, cale ferată, locomotivă) nu a mai trăit, care caută să extragă frumosul și emoția din praf, din mucegai, din rugină, din trecut. Și totuși, sper că dinozaurii vor reapărea! Și vor reapărea!

Gara Ungureni


Un vagon singuratic, semn că aici se făcea multă treabă


Ieșim din Gara Ungureni



13:40

În drum spre următoarea stație, Dângeni Nord, am întâlnit din nou un pod peste râul Jijia, după care mai apoi fumul de Sulzer care ieșea din locomotivă nu reușea nici pe departe să murdărească atmosfera, ci mai degrabă să-i dea un aer puțin mai „tehnologic”. Densitatea aerului curat pe metru cub depășea cu mult puterea de poluare a unui simplu motor de câteva mii de cai putere. 640 de metri – atât măsoară raza minimă a celei mai „periculoase” curbe, în timp ce declivitatea maximă rămâne tot în jurul valorii de 4mm/m.

Spre Dângeni Nord


Podul peste râul Jijia




În curbe, șinele trosnesc, iar caii zburdă veseli pe câmpii


Spre Halta Dângeni Nord


Natura verde-verde


1000 de metri până în stație



13:50

Și iată că după 42 de kilometri parcurși de la Dorohoi ajungem în halta Dângeni Nord. Aici erau vreo cinci călători care așteptau trenul sosit la fix. Locul de așteptare reprezintă o baracă acoperită de 5 metri lungime pe 2 metri lățime. Această stație reprezintă un preambul la stația Dângeni, care este singurul nod de cale ferată de pe ruta Dorohoi – Lețcani.

Halta Dângeni Nord


Sala de așteptare pentru călători


Trecem podul peste Jijia și ne îndreptăm spre Gara Dângeni


Confort interior contra praf exterior


Un stâlp de telegraf mai vesel decât restul



Dângeni este sat și centru de comună, totodată, în județul Botoșani. Așezarea a fost întemeiată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar ocupația principală a sătenilor este agricultura. Aici există tractoare și multe alte utilaje agricole, iar cernoziomurile carbonatice foarte fertile abia așteaptă să fie lucrate. De aici ar putea pleca zeci de vagoane cu grâne pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Tot de aici ar putea pleca vite, ovine sau alte animale domestice pentru alimentarea hipermarketurilor dornice de produse cât mai de calitate.

Așa cum se vede și în imagini, racordul pentru linia Dângeni – Săveni încă mai există. Spun „încă” deoarece o mare parte din linie a fost afectată de alunecări de teren sau a fost dezmembrată parțial de... cetățenii României. Această cale ferată a fost dată în exploatare pe 5 iulie 1991.

Găsim frumos scris în revista „Forum cultural”, anul II, nr. 4 din decembrie 2007, pagina 11, că: „Una dintre liniile ferate care au stat în atenția autorităților române încă dinainte de primul război mondial a fost cea de pe traseul Dângeni – Rădăuți (Prut), a cărei construcție […] a început în 1916, dar a fost abandonată imediat, din cauza începerii ostilităților militare, în august același an. De-abia după șapte decenii, proiectul a fost reluat și executat parțial, pe traseul Dângeni – Săveni, traseu pe care, după o scurtă perioadă de funcționare, astăzi nu se mai circulă.

Această linie cuprinde una dintre cele mai frumoase lucrări de artă din Moldova, viaductul de la Vlăsinești (aprox. 400 de metri lungime). Podul stă să cadă din cauza incompetenței celor de la CFR de a conserva și de a găsi soluții pentru reînvierea traficului de călători pe ruta Dângeni – Săveni. Un articol contemporan realizat obiectiv despre această cale ferată părăsită puteți citi aici.

Mai multe imagini și detalii despre Gara din Săveni puteți accesa vizionând clipul propus de pasionatul FeRoviaR, BobbyTM. De asemenea, acest subiect a avut interes de discuție și pe forumurile FeRoviaRe de profil, deci puteți citi mai multe pe Train-Sim, pe Railwayfan și pe Trenuletz.

În dreapta imaginii se vede linia Săveni – Dângeni


Două linii de cale ferate care au ajuns la o...


...Confluență


Ce urmează?


Semafoare mecanice de ieșire din Gara Dângeni


Vedere spre Săveni, respectiv Ungureni


Și intrăm în Dângeni!


Liniile Gării Dângeni


Un peron părăsit... O linie părăsită...


Gara Dângeni



14:00

Trecem neîntârziați prin Gara Dângeni și, așa cum ați observat și în imaginile anterioare, activitatea acestei gări s-a limitat la a deservi numai transportului de călători. Totuși, merită amintit că este a patra gară de pe traseul liniei 608 care deține acel design celest și culoarea cărămizie de Ciurea.

Gara Dângeni




Vechi racorduri spre hale industriale părăsite


Ieșim din Gara Dângeni


Întâlnim unul dintre ultimele semafoare mecanice de pe linia 608


Liniile din Dângeni încă ne imploră atenție
Sus In jos
http://trenuriromania.blogspot.com
mishu88
V.I.P Member
V.I.P Member
avatar

Numarul mesajelor : 1014
Varsta : 28
Localizare : Fălticeni, jud. Suceava
Reputatie : 4299
Data de inscriere : 12/02/2009

MesajSubiect: Re: 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași   Mier 14 Apr 2010, 00:18

După ce, cu greu, ne-am depărtat de complexul FeRoviaR de la Dângeni, cu ale sale linii spre diferite hale industriale, cântare și semafoare mecanice „dotate” cu un „X” care nu înseamnă decât tristețe și... eficiență, ne îndreptăm gândurile spre a ajunge în Halta Buhăceni. Această porțiune de 6 kilometri este aproape dreaptă, având curbe line cu raza minimă de 800 de metri. Declivitatea scade și aceasta până la 2 mm/m.

Iar acum ne îndreptăm spre Halta Buhăceni


Jijia încă ne iubește


Călătorim spre neant!


Revenind... călătorim spre Buhăceni


Mai avem 1000 de metri și ajungem


Trenul se înscrie în ultima curbă înainte de a opri



14:10

La ora stabilită în Mersul Trenurilor de Călători, trecem prin Halta Buhăceni. Situată la 6 kilometri depărtare de Gara Dângeni, această Haltă se încadrează într-un teren plin de vegetație, cu multe bălți și mlaștini. Unii pescari din județ și chiar din Moldova aleg să vină aici pentru un crap proaspăt. Cât despre satul Buhăceni putem afirma că aparține de comuna Trușești.

Poate nu știați, dar vă spun acum că în Hulub, la câțiva kilometri de Buhăceni, s-a născut scriitorul Demostene Botez. Vi-l citez din Jurnalul Literar: „Zilele acelea erau de neînchipuit de lungi. Singura mea distracție era trecerea trenului de la Iași la Dorohoi și de la Dorohoi la Iași, căci calea ferată trecea pe vale, nu departe de sat. Când trecea și un tren de marfă suplimentar, era un mare eveniment. Îi număram vagoanele. Întâi se zărea o șuviță mișcătoare de fum, sus spre dealul Buhăcenilor; apoi se deslușea trenul. În sfârșit, devale, sub sat, se vedeau bine vagoanele care păreau mici ca niște jucării, geamurile, capetele de bâlci ale călătorilor, atârnate de cadrul ferestrelor ca pentru o reclamă sinistră de măști de ceară. Cineva din tren făcea în neștire semn cu batista, fluturând. Și totul se pierdea în burniță și cenușiu. Fusese un eveniment… o mișcare… ceva.”

Excepțional… M-a lăsat fără cuvinte! Acea mișcare de care distinsul autor o precizează în memoriile sale îmi ordonează și îmi încadrează gândurile în această viață pe care o am pe pământ.

Halta Buhăceni





După ce am plecat din locurile unde, cândva, copii și bătrâni vedeau în trecerea trenului un eveniment important al vieții cotidiene, ne apropiem de Trușești, o a cincea Gară Roșie de pe ruta 608, Dorohoi – Iași.

Călătorind spre Trușești


Intrare în Gara Trușești


În zare se vede un siloz pentru cereale



Ajuns în Trușești, trenul a făcut o pauză de 2 minute, timp în care zeci de oameni au urcat în vagoanele care se umpleau tot mai repede cu cât ne apropiem de stația Iași. În Gară erau mai multe mașini, deci tații responsabili își duceau fetele sau băieții la trenul care avea să-i ducă la facultățile și liceele din capitala Moldovei. Îmi aduc și acum aminte, când scriu articolul (1 aprilie 2010), sfaturile și cuvintele de „La revedere!” schimbate între tată și fiică, mamă și fiu. Tot aici, în Trușești, Trenul Personal 6498, Trușești – Iași, pleca în fiecare zi de la ora 4:47 și ajungea în Iași la 7:01. Despre alte cuvinte și comentarii despre Trușești, vă invit să citiți un articol din ziarul Evenimentul.ro.

Gara Trușești



14:20

Despre Trușești pot spune că reprezintă una dintre cele mai importante comune din județul Botoșani, cu o populație de aproape 6.000 de suflete. Satul, care este și centru de comună, este străbătut atât de linia de cale ferată, cât și de drumul județean 29D. Dacă în manualele vechi de geografie se scria că în județul Botoșani există două fabrici de zahăr, acum nu mai este în picioare niciuna. Atât cea din Bucecea, cât și cea din Trușești, construită în 1985, au fost închise. Având numele de „Zatrus Trușești”, fabrica a încetat să mai funcționeze din 1996.

Aici sunt sute de șomeri, însă tot atâtea mâini care pot clădi ceva care să dureze. Cu o minte luminată care să realizeze proiecte privind atragerea investițiilor de la Uniunea Europeană s-ar putea crea locuri de muncă în agricultură, turism, educație, sănătate. Legătura comunei Trușești la calea ferată este un avantaj, dar care alții nu îl văd așa. Însă vreau să termin relatarea despre această comună cu o știre optimistă, și anume că în sat există un muzeu etnografic deschis de o familie de intelectuali, Elena și Marin Chiponca. Vă invit să citiți aici despre această informație culturală.

Pod FeRoviaR spre fosta fabrică de Zahăr din Trușești


Tot înainte, cu locomotiva fumegândă, de-a lungul culoarului Jijiei


Hai înainte, domnule mecanic!


Ne îndreptăm spre Zlătunoaia


Mai bine zis... ne înclinăm spre Zlătunoaia (raza minimă a curbei – 900 metri)


O clădire care seamănă a fi fost o haltă de călători


Un câmp îngust de flori mov


Călătorind... urmărind... simțind...


Compartiment de vagon de personal – un mediu excelent de călătorit vara


Aproape de stația Zlătunoaia, mașinile de pe drum se iau la întrecere cu Trenul Personal, Dorohoi – Iași



Și totuși, înainte de a intra în Zlătunoaia, vă invit să vizionați o plimbare FeRoviaRă filmată de Alex din Constanța (Stratan) pe ruta Zlătunoaia – Trușești din anul 2008.


14:30

La 9 kilometri depărtare de Gara Trușești întâlnim în drum Halta Zlătunoaia. Dacă ne uităm mai atenți pe o hartă a județului Botoșani, vom constata, cu o oarecare mirare, că localitatea care se află în locul Gării cu numele de Zlătunoaia este, de fapt, satul Albești. În orice caz, această clădire este cea cu numărul 6 din lista cu gări realizate într-un stil extraordinar. Ceea ce este mai rău este că băncile de așteptare sunt pustii, iar cei doi copaci care înverzesc zona se simt din ce în ce mai singuri odată cu trecerea vremii.

Gara Zlătunoaia




Spre Halta de călători Jijia


Câmp deschis... galben deschis



La numai 5 minute depărtare de Stația CFR Zlătunoaia, trenul ajunge în Stația Jijia. Numele stației vine, după cum deja v-ați dat seama, de la râul prin a cărui luncă se regăsește traseul liniei 608, Dorohoi – Iași. De altfel, așa cum scrie în orice lucrare cu tematică FeRoviaRă, căile ferate din România (și nu numai) urmează cursurile râurilor.

Călători în stația Jijia


Trecere la nivel cu calea ferată


Peisaj din lunca Jijiei



14:40

După ce în Trenul Personal, Dorohoi – Iași, mai urcă niscaiva călători din Halta Jijia, locomotiva șuieră și mișcă trenul spre următoarea destinație aflată la 9 kilometri depărtare: Halta Todireni. Între aceste două stații am întâlnit mai multe viaducte, dat fiindcă Jijia are un curs cu meandre care intersectează calea ferată până în Todireni. De ce Todireni și nu Hlipiceni? Vă invit să citiți un articol care tratează acest aspect, pe care l-am întâlnit și la „cazul Zlătunoaia”.

Spre Halta Todireni


Viaducte dupa viaducte


Trecem peste un braț al râului Jijia


Câmpie. Tren. Natură. 1 iunie 2008


Ne apropiem de Halta Todireni. Pod peste pârâul Sitna


Satul Hlipiceni



Gara pe care al cărei frontispiciu scrie Todireni este clădirea construită din cărămidă roșie de Ciurea cu numărul 7 de pe traseul Dorohoi - Iași. De aici urcă foarte mulți călători care ocupă fiecare pe unde apucă un loc din cele 5 vagoane puse la dispoziție de CFR. Arborii înverziți în totalitate se iau la întrecere cu înălțimea gării, în timp ce norii de pe cer își mișcă umbra, încet-încet, pe pământ.

Stația Todireni



14:50

Pe o linie din Gara Todireni am zărit un utilaj pentru întreținerea căii ferate, și anume o mașină de burat BNRI 85.

Mașină de burat BNRI 85 în stația Todireni



După ce am părăsit stația Todireni (alias Hlipiceni dacă ne uităm pe o hartă fizică a României), ne îndreptam spre stația Răușeni. Aveam de parcurs o zonă tot mai joasă, de luncă, unde am găsit iazuri și mlaștini. Esența exoticului se resfrânge, astfel, în fotografiile care urmează.

Peisaj mioritic


Suntem în România!!


O curbă luuuuungă la dreapta


A se observa coasta dealurilor Botoșanilor


Porumbul crește și-nfloreste


Hărnicie



15:00

Dacă un orologiu ar fi fost montat în tren ar suna de cincisprezece ori, semn că timpul a trecut și multe locuri am văzut. La niciun minut întârziere, trenul cu care călătoream intră maiestuos în stația Răușeni. Aici, agitație mare. Fete îmbrăcate în pantaloni scurți, moșnegi care își purtau „cămeșa” și pălăria pe-o ureche, precum și bicicliști care așteptau la trecerea la nivel cu calea ferată întâmpinau trenul de după-amiază în sătucul lor. Tren care taie satul în două și-i transportă oamenii spre Iași sau spre Dorohoi.

Dorința omului de a călători se transformă, pentru cei care îl ajută să facă asta – FeRoviaRii – într-o slujbă care oferă multă satisfacție sufletească. Îmi povesteau mecanicii de locomotivă ce sentimente îi încearcă atunci când își văd pasagerii teferi ajunși în stații, la mamele, iubitele sau copiii lor. Dacă și ție, dragă cititorule, ți se face pielea de găină când auzi un șuier de tren venind din depărtare, atunci îți mulțumesc că m-ai urmărit până aici și te invit să parcurgem, în continuare, cea de-a doua jumătate a călătoriei noastre pe ruta 608, Dorohoi – Iași.


Agitație specifică sosirii trenului


„Ne revedem peste o săptămână!”, auzeam zicându-se


Nimic nu ne oprește să nu înaintăm



La numai 4 kilometri distanță față de ultima stație, trenul ajunge în Stația Rediu. Cea de-a 8-a clădire impresionantă care indică talent și pricepere în rândul celor care au construit-o. Însă acum nu mai inspiră decât un imobil păgubos, care face face umbră pământului. Din păcate.

Rediu reprezintă granița FeRoviaRă a județului Botoșani cu județul Iași. Aici, mai dedemult, s-a găsit muniție de război. Această linie FeRoviaRă, Dorohoi – Lețcani (cândva, stație denumită Cucuteni) – Iași a fost îndeosebi folosită pentru transportul soldaților către centrele de operațiuni militare din timpul Războaielor Mondiale.

Câteva momente din trecut care aparțin de această stație au fost redate plastic și nostalgic într-un document realizat de Petru Mateciuc, „Orfan de război”: „Era prin 1919. În gara Rediu forfotă de lume. Femei, moșnegi, soldați, într-o continuă tălăzuire în așteptarea trenului dinspre Dorohoi. Trenul sosește aproape de seară, având aspectul unui uriaș ciorchine călător, de care s-au prins, cum au putut, oameni peste tot: pe scări, pe deasupra vagoanelor, printre vagoane, pe tampoane, ba și pe tenderul locomotivei. Stau agățați cu mâinile încleștate de frig și nu se mișcă deloc, ca și cum aceasta le-ar aduce suprema fericire, ultima speranță a vieții fiind acest tren.”

Halta Rediu



15:10

Următoarele 4 stații se succed 4-5 kilometri depărtare una de cealaltă, deci mai multe șuiere de locomotivă ... mai multe opriri în care să urce călători dornici să ajungă acolo unde doresc. Astfel că oprim în Halta Andrieșeni. În stația care este plasată la peste 1 kilometru de vatra satului ne așteaptau peste 30-40 de oameni. Îmbucurător!

Aici, în Andrieșeni, s-a născut bunicul istoricului FeRoviaR, Demetru Urma. Un material interesant despre acest pionier al documentației tehnice FeRoviaRe din România îl puteți citi aici. În această zonă, activitatea principală este agricultura. Niște tărani mai iscusiți s-au apucat de comercializat scoici, iar despre această faptă interesantă s-a scris în Ziarul de Iași.

Un tractor care făcea agricultură duminică


Ce de lume, ce de lume...


În zare se observă satul Andrieșeni



După ce am plecat din Halta Andrieșeni, peste 4 kilometri trenul avea să oprească în Stația Șoldana. Aici am întâlnit cea de-a noua clădire „monumentală”, care era destul de îngrijită și chiar avea geamuri din termopan la etaj. Bănuiesc că această gară (ca multe altele) a fost oferită spre închiriere pentru locuire. Până a ajunge aici am trecut de o curbă cu o rază minimă de 490 de metri, în timp ce declivitatea nu depășește nici măcar un 1 mm/m.

Călătorind spre Stația Șoldana


Stația de cale ferată Șoldana


Decât să rămână în paragină, soluția închirierii gării către public este bună pentru moment



15:20

Între Stația Șoldana și Halta Iacobenii Vechi nu există curbe, deci mecanicul de locomotivă vede numai linie dreaptă în fața ochilor. Și nu numai dumnealui...

Halta Iacobenii Vechi reprezintă punctul de oprire pentru Trenurile Personale care circulă pe secția Dorohoi – Iași pentru satul Iacobeni. Acest sat datează din 1502 și tot aici s-a descoperit o necropolă din epoca bronzului. Deși este cel mai mic sat din comuna Vlădeni, aici funcționează o moară de porumb, o presă de ulei și o școală gimnazială. Clădirea stației este inclusă în lista monumentelor de arhitectură din județ.

Drum de fier drept până în Halta Iacobenii Vechi


Linie dreaptă pentru 4 kilometri distanță


Halta Iacobenii Vechi și multe flori mov la nivelul solului



Stația următoare de cale ferată în care Trenul Personal, Dorohoi – Iași, avea să oprească era Gara Vlădeni.

Să admirăm, că avem ce!


Dacă fluierăm, trezim peștii, nu-i așa?


Un iaz, iar în fundal – satul Vlădeni


Ne înclinăm la dreapta pentru a ajunge în Gara Vlădeni


Petic de semnalizare FeRoviaRă



15:30

Iată că la jumătatea orei 15, locomotiva avea să se odihnească din mers câteva minute, timp în care cei câțiva călători din Gara Vlădeni aveau să urce în trenul deja supraîncărcat. Și când spun supraîncărcat, mă refer la compartimente în întregime ocupate, iar coridorul având câte cel puțin un pasager la fiecare geam. Cu un aspect puțin diferit față de gările din cărămidă întâlnite pe traseu, satul Vlădeni se poate mândri cu un punct de oprire maiestuos.

Acest sat, Vlădeni, este împrejmuit de 3 iazuri care mai de care mai pline cu apă. Deși aici trăiesc aproape 2.000 de oameni, reședința de comună se poate mândri cu cămin cultural, club pentru activitățile elevilor și copiilor, sală polivalentă, teren de fotbal sau iazuri unde cetățenii din Vlădeni pot pescui.

Un blog-documentar care m-a impresionat pe www a fost muntesifotografie.blogspot.com. Aici am găsit un articol frumos despre o „vânătoare de momente naturale” din zona Vlădeni, precum și câteva fotografii excepționale cu Gara Vlădeni.

Trenul intra în Gara Vlădeni


Gara Vlădeni, o clădire puțin diferită față de „gările-monument” surprinse anterior


Gara Vlădeni




La revedere, Vlădeni!



După ce ne-am luat rămas-bun de la cea de-a 10-a construcție FeRoviaRă impunătoare de pe ruta 608, Dorohoi – Iași, ne îndreptăm spre Stația Larga Jijia. Dar înainte să spunem despre lacurile care urmează să fie nevăzute, amintim despre un racord de cale-ferată amplasat imediat lângă Gara Vlădeni, ce se poate vedea într-o imagine de mai jos.

Ieșire din Gara Vlădeni


Racord de cale-ferată părăsită


Viaduct peste pârâul Miletin, afluent de dreapta al râului Jijia


Spre Stația Larga Jijia



15:40

În drumul de 11 kilometri spre Stația Larga Jijia, unde raza minimă a celei mai strânse curbe are 486 de metri, am trecut peste pârâul Miletin și pe lângă iazurile formate de-a lungul râului Jijia. Iazuri care erau pe partea stângă a sensului de mers spre Iași, așa că nu le-am putut surprinde în imagini, deoarece eu călătoream pe partea dreapta. Vagonul era supraaglomerat și abia avusem loc pe coridor.

Călător


Trenul fuge și (pasagerii lui) admiră peisajul


Pești, șerpi, broscuțe, musculițe, libelule...


Și un vânător iscusit


Un stâlp de electricitate puțin mai... ciung


O oră mai avem până în Iași


Și 2 minute până în stația Larga Jijia



Unsprezece clădiri roșcate cu frontispicii CeFeRiste am numărat până în acest punct situat la 119 kilometri de Dorohoi și alți 35 de kilometri de Iași. Stația Larga Jijia are aceeași construcție ca gara din Vlădeni, puțin mai lată decât gările din Carasa, Vorniceni, Ungureni etc. La etajul clădirii gării de aici stăteau doi tineri care priveau cine mai coboară, cine mai urcă... din trenul Câmpiei Jijia.

Foarte mulți pescari aleg să vină aici pentru a-și îmbunătăți recordurile personale în ceea ce privește pescuitul. O întâmplare în acest sens vă invit să o citiți în Ieșeanul.ro.

Stația Larga Jijia





După plecarea din Stația Larga Jijia, trenul intră în ultima oră din călătoria sa de 154 de kilometri prin Nord-Est-ul Podișului Moldovei. Următoarea stație este Potângeni, situată la 5 kilometri depărtare față de ultimul punct de oprire. Segmentul de cale-ferată cuprins între Larga Jijia și Potângeni reprezintă unul dintre cele mai interesante aspecte ale rutei 608. Două curbe succesive, prima la dreapta și a doua la stânga (raza minimă este de 380 de metri), precum și încadrarea liniei ferate în relief astfel încât valoarea declivității să fie 0. Imaginile următoare vă vor lămuri.

Urmează o succesiune de curbe, prima la dreapta și a doua la stânga


Porțiunea dintre Larga Jijia și Potângeni este o cale ferată meandrată


Prilej de o ședință foto






Locomotiva accelerează


Trenul vine... șarpe-albastru...





15:50

Lângă calea ferată din această zonă se situează satele Larga Jijia și Potângeni. Aceste două localități aparțin de comuna Movileni. Trenul oprește în Halta Potângeni. În imaginea de mai jos veți observa un mic râu, iar numele acestuia este Zbantul. În această zonă, pescuitul reprezintă o atracție atât pentru locuitorii din localitățile mărginașe, cât și din țară. În site-urile cu profil pescăresc, Potângeni, Vlădeni sau Larga Jijia reprezintă destinații de bun augur pentru o traistă plină de pește.

O clădire părăsită care seamănă a fi fost o haltă


Halta Potângeni



Urmează Halta Movileni, cu al său tunel lung de 965 de metri și construit în 1896 sub supravegherea d-nului inginer Elie Radu[/url]. Parcurgerea lui a luat trenului mai mult de 5 minute, dat fiind restricția de viteză la 15 km/h. Acest tunel a fost bombardat în cel de-al Doilea Război Mondial de către trupele germane din timpul retragerii.

Între stațiile Larga Jijia și Movileni există o diferență de nivel de aproximativ 50 de metri, astfel că locomotiva Trenului Personal, Dorohoi – Iași, trage cu forță de cele 5 vagoane ticsite de călători.

Cu locomotiva fumegândă, trenul înaintează spre Halta Movileni


Agricultura făcută de duminică nu miroase-a bine


Posibilități de scăldat, de pescuit, de odihnit


Trenul urcă cu spor spre Halta Movileni


1.000 de metri până la Halta Movileni


Ne așteptau călătorii și în Movileni



16:00

Halta Movileni se află la baza unui deal pe ale cărui culmi este așezat satul Avântu. De aici urcă vreo 20-30 de călători dornici să ajungă până la Iași. Parcurgerea tunelului poate fi vizionată în videoclipul prezentat mai jos.

E bine totuși că se zărește luminița de la capătul tunelului


http://www.youtube.com/watch?v=LLOSbdPokb4

Intrarea în tunel din direcția Iași



16:10

O dată cu parcurgerea tunelului de la Movileni ne-am despărțit de stațiile construite din cărămidă vizibilă de Ciurea. 9 kilometri ne despart de stația Lețcani, care este situată pe linia 606. Despre această cale ferată voi relata în reportajul dedicat exclusiv acestei linii, Excursie FeRoviaRă Iași – Pașcani, care va apărea în curând pe blogul personal.

Printre dealuri, printre nori


Spre Lețcani


Începe semnalizarea luminoasă


Bloc de linie automat


Coadă de mașini la una dintre cele peste 1.000 de treceri la nivel cu calea ferată cu barieră, semnalizate acustic și luminos din România


Semnal de intrare în Gara Lețcani



Dată în exploatare pe 1 iunie 1870, drumul de fier Pașcani – Iași împlinește în 2010 140 de ani de la înființare. Traseul Trenului Personal, Dorohoi – Iași, are în comun cu această cale ferată aproximativ 14 kilometri, distanța dintre Lețcani și Iași. Despre Lețcani se poate spune că este o localitate care din 2004 face parte din Zona Metropolitană a Iașiului. Din păcate, aici s-au înregistrat foarte multe accidente din cauza nerespectării semnalelor acustice și luminoase de la trecerea la nivel cu calea ferată. Prin Lețcani a trecut și trenul prezidențial, iar despre acest eveniment vă invit să citiți un articol din Ziarul de Iași.

Iată linia 606




Intrare pe linie abătută în Gara Lețcani


Peronul Gării din Lețcani



16:20

Între Lețcani și Iași linia este electrificată, dublă și dotată cu sistem de BLA (Bloc de Linie Automat). Peisajul se schimbă, linia fiind în mare parte, dreaptă, fără curbe „periculoase”, cu excepția uneia aflată la intrarea în Iași, având o rază minimă de 420 de metri. În continuare vă prezint câteva fotografii pe durata ultimelor 20 de minute din excursia FeRoviaRă Dorohoi – Lețcani – Iași.

Vegetație bogată pe Căile Ferate Române


Câteva vagoane de marfă seria G uitate de tranziție


Spre Iași









16:30

La doar câțiva kilometri și la doar câteva minute până în Gara Iași, trenul în care călătoream s-a oprit subit. Am simțit o puternică zdruncinătură și am auzit un zgomot asemănător unei eliberări foarte puternice de aer. Acestea au fost simptomele acționării semnalului de alarmă. Speriat, mă uit pe geam și observ că zeci de pasageri coborau din tren și se îndreptau către casele lor. Mi-am zis că este ceva necurat aici... s-a tras semnalul de alarmă special pentru ca oamenii să nu mai piardă timp sau bani pentru deplasarea dintre Gara Iași și... acest cartier vestic.

Acționarea semnalului de alarmă = haltă de oprire


Curbă finală înainte de liniile Gării Iași


Vedere spre Depoul Iași


Ultimele joante... ultimele clipe...


Vagoanele Trenului Personal Iași – Pașcani



16:40

Trenul Personal 6492, Dorohoi – Iași, care a plecat la 12:18 din Gara Dorohoi, Nordul Moldovei, a sosit la 16:36 în Gara Iași, Centrul Moldovei. Sute de oameni au coborât din cele 5 vagoane albastre, în timp ce mecanicul de locomotivă a oferit 3 semnale lungi și cu ecou. Pe o distanță de 154 de kilometri, unde am admirat 11 clădiri maiestuoase care țineau loc de sosire și de plecare a sătenilor Câmpiei Jijiei, trenul a călătorit cu o viteze medie de 34 km/h.

Ajunși în Iași, vorbim despre Iași... Gara Iașilor, construită în 1871 și apoi recondiționată sub iscusința arhitectului N. Munteanu, reprezintă una dintre cele mai mari și mai importante gări din România. După un program recent de modernizare (anii 2000), oferă spații civilizate de așteptare, case moderne de achiziționare a biletelor, precum și o ambianță interioară/exterioară interesantă. George Topârceanu spunea: „... când mă întorceam odată de departe și i-am zărit din tren, la cotitura Bârnovei, turnurile și acoperișurile risipite printre dealuri, l-am salutat pe cel mai iubit dintre orașele țării mele...”.
Sus In jos
http://trenuriromania.blogspot.com
mishu88
V.I.P Member
V.I.P Member
avatar

Numarul mesajelor : 1014
Varsta : 28
Localizare : Fălticeni, jud. Suceava
Reputatie : 4299
Data de inscriere : 12/02/2009

MesajSubiect: Re: 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași   Mier 14 Apr 2010, 00:18

Mai jos vă prezint câteva imagini cu Gara Iași, invitându-vă, totodată, la următorul reportaj: „Excursie FeRoviaRă pe linia 606, Iași - Pașcani”, pe care îl găsiți pe blogul personal.

Gara Iași, vedere dinspre oraș


Gara Iași, vedere dinspre liniile ferate






Liniile Gării Iași, văzute de pe pasarelă



„Simplă, armonioasă, cu rozul strălucitor al zidurilor exterioare, cu eleganța-i logie deasupra portalului principal, fațada aceasta amintește multe vechi clădiri din centrele apusene […]. Să nu uităm că această clădire e cea dintâi gară mare ce s-a ridicat pe teritoriul principatelor dunărene, capăt de linie pe prima noastră cale ferată, Lemberg – Cernăuți – Iași”, a spus despre Gara Iași Eugen Herovanu în „Orașul amintirilor”.
Sus In jos
http://trenuriromania.blogspot.com
cristi ar



Numarul mesajelor : 553
Varsta : 39
Localizare : Arad
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 28/05/2009

MesajSubiect: Re: 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași   Mier 14 Apr 2010, 01:06

Linia 402 Oradea-Halmeu nu este linie secundara!!!
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași   

Sus In jos
 

608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» 608: Dorohoi - Dângeni - Lețcani - Iași
» Dorohoi (608)
» Pașcani (500)
» 608 : Letcani - Dangeni - Dorohoi
» Saveni (609)
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DESPRE CFR :: REPORTAJE ALE PASIONATILOR DE TRENURI-