Stiu ca pot fi invocate motive economice sau de alt gen care sa justifice inchiderea liniei. Pentru mine, personal, se sterge incet-incet o lume, in care m-am nascut, am crescut si am trait: Bucovina strabatuta de trenuri. Se sterge un fel de lume care mi-e foarte draga si care fara liniile care au strabatut-o va deveni un pic mai indepartata sufletului meu. Imi pare nespus de rau ca s-a inchis 514 ( linia copilariei mele, eu fiind nascut la Vatra-Moldovitei ), imi pare rau ca nu se mai ajunge pe 515 la Nisipitu, imi pare rau de 518, si iata ca acum a venit si randul lui 516. Mai ramane sa ne bucuram de 502, cu maiestuoasa sa desfasurare si de 513, si poate si de 515. Efectiv mi se rupe inima vazand ca suntem neputinciosi, ca nu prea mai avem ce sa facem: satele se golesc, Italia si Spania sunt pline de romani, iar bietele noastre linii secundare mai servesc cui? Catorva navetisti sau babutze locale care isi fac cumparaturile prin pietele din orase? Sau poate ma insel? Sau poate mai sunt zecile de elevi si profesori care fac naveta zi de zi ( cel putin la mine, la Vatra Moldovitei asa se intampla ). E o realitate complexa, greu de judecat, insa nu imi pot anihila sentimentele de neputinta, durere, dor dupa ce a fost draga mea Bucovina Feroviara. Ce e mai enervant este sentimentul ca, poate daca s-ar fi vrut s-ar fi putut face ceva: o zona cu un potential turistic imens ar fi putut incadra si o dezvoltare a turismului feroviar ( care ar fi ocrotit si cursele zilnice, obisnuite ). Totul se sterge insa, iar privatii nu stiu daca vor prelua aceste linii. Pacat!