Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

 Expeditiile mele

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Mar 11 Iun 2013, 16:30

Vremea n-a fost chiar buna sambata 8 iunie. Totusi, nu mai vizitasem de mult Sotrilele... Daca pentru trenu de 5 n-am gasit resurse sa ma trezesc (iar prognoza la Campina spunea "thunderstorms"), am gasit ceva resurse sa ma prezint la trenu de 10 (IR 1621). De data asta prognoza spunea "light rain".
Odata ajuns in gara Campina, am constatat ca asa era. Ca atare, sub aceasta ploaie mocaneasca, am gasit drumul spre Voila. 
 
Campina surprinsa de pe inaltimea cartierului:
 
 
Trecand de spitalul de psihiatrie, prin padure, am putut vedea si comuna Brebu, lacul de acumulare cu satul Podul Cheii cocotat pe deal.

 
Timp in care ploaia s-a oprit si a iesit soarele de dupa nori. 

 
Unul din scopurile plimbarii (in afara de obsesia de a ajunge prima data la munte pe anul in curs) a fost sa testez echipamentul de ploaie. Care a trecut testul cu bine. Adica nu m-am udat de la apa venita de sus, ci numai de la cea imprastiata de roti, de jos. 
Fizic a fost greu, am luat prima catarare in piept cu un raport pe care il "uitasem".

 
Intre timp ploaia a revenit, mai in forta decat inainte. Am intrat intr-un magazin mixt, am stat sa mananc si sa beau cate ceva. Lumea nu se speria de ploaie pe aici, era ceva circulatie. Poate din cauza ca era singurul magazin Smile (e langa posta). 

 
Si pentru ca ploaia ii turna monoton mai departe, am incalecat pe-o sa... si am coborat Valea Fiarelor. Cu noile frane in mare forma, au chiar o oarece modulatie, deci am fost in control. Poze de pe Valea Fiarelor n-am Razz
Jos am luat stanga spre Paltinu, facand slalom printre vaci.

 
Pe catarare am depasit si o turma de oi, turma care ocupase toata soseaua. Am ajuns, am impartit o nuga cu baiatul din poza, am admirat imprejurimile deja cunoscute, dar mereu placut de vizitat.

 

 

Dupa care m-am intors la gara pe foaia mare, ce nu fusese utilizata pana atunci.
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Sam 29 Iun 2013, 22:32

Dupa cateva gandeli si razgandeli despre cum as putea sa-mi petrec aceasta sambata ce se anunta insorita azi-dimineata am decis sa apuc calea Targovistei, ca sa vizitez Manastirea Dealu.
Pe la 10 am incalecat in saua bicicletei si m-am angajat pe DN 7. Initial cu trafic rezonabil, drumul s-a aglomerat dupa intersectia cu drumul de Titu.

La 13.30 mi-am facut intrarea in Targoviste, intai pentru un popas la o benzinarie pentru masa de pranz.


Traversand orasul am luat aminte la cateva din obiectivele sale turistice, precum Muzeul de Arta si binecunoscutul Turn al Chindiei




Pentru manastire am facut dreapta dupa Turn si inca o data dreapta dupa podul peste Ialomita, pe Aleea Manastirea Dealu. Practic, manastirea e pe teritoriul localitatii Valea Voievozilor. De pe aceeasi strada un indicator ne arata ca la stanga, peste 4 km, putem ajnge si la manastirea Viforata.
Catararea pana la manastire e destul de usoara si scurta (se urca 82 m altitudine in 2 km), deci am urcat-o dintr-o bucata, pana la portalul clopotnitei.


Am platit taxa de vizitare (simbolica) de 1 leu, am intrebat daca pot intra in straiele mele ciudate de ciclist :)si am intrat. M-am bucurat de 10 minute de liniste si reculegere, departe de lumea dezlantuita.






O maicuta amabila mi-a facut si o poza Smile


Am intrat in biserica, unde se afla adapostit capul voievodului MIhai Viteazu.


De pe terasa manastirii se poate admira panorama Targovistei.


Dupa acest moment asteptat de multa vreme (mai fusesem aici cand eram mic), am coborat direct la Gara de Sud, pe care am gasit-o in buna stare.


La 16.15... ba nu, la 16.30, cu intarziere deci, R9108 (automotor Desiro) s-a pus in miscare si m-a returnat cu bine acasa Smile


Drumuri bune tuturor !
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Turul Transilvaniei 2013   Lun 19 Aug 2013, 14:57


TURUL TRANSILVANIEI PE BICICLETA

PROLOG

Împreună cu un grup de prieteni de pe forumul ciclism.ro am pus la cale, încă de la sfârșitul anului trecut, un tur al Transilvaniei. Acesta a avut loc între 11-19 iulie și povestea lui se va derula aici, cu voia Dvs, dat fiind că ocupă spațiu prea mare pentru a fi postat la turele de bicicletă de o zi.


Joi, 11 iulie. Bagajul e gata demult, așa că mă indrept lejer către Gara de Nord, unde la 13.40 ne reunim la Informații in urmatoarea componentă: Răzvan (a_mic), Adi (hachac1972), Mihai (mihaighimpu), Sorin (SorinKiss) și subsemnatul.

Primii 2 sunt deja acolo. a_micul soarbe o bere așa, introductiv, dar o lasă nesupravegheată si Adi o ia la țintă cu un șut din intoarcere. a_micul nu pune la suflet si scoate din rucsac o sticlă de Jagermeister, care urmează să ne coloreze primele seri de cazare Very Happy.

Personalul 3003, cu care plecăm spre Brasov la 14.10, este tras la peron asa incat ne ducem să ne marcam teritoriul in capatul ultimului vagon. Il culegem de pe peron și pe Sorin, apoi ne instalăm comod, ca urmează 4 ore de mers.







Se spun bancuri, se anticipează traseul, greutătile și frumusețile care ne asteaptă in cale. La Sinaia ni se alatura Leo (Artistul33), care toarnă bancuri la foc automat. Suntem pe jos de ras, Leo si a_micul fac spectacol de mimica in bancurile lor, am uitat de foame și de traseul care ne asteaptă de maine. Comunicăm cu mașina de asistență in care se afla cei 2 Cristi (MaC si sole42). Din motive de serviciu, pleacă din Bucuresti la orele 18 și vor face joncțiunea cu restul trupei direct in Sânpetru, la pensiunea Ela.

Din Brasov, pe o vreme racoroasă, ne facem calculul ca am vrea sa mâncam cate ceva. a_micul pomeneste ceva și de necesitatea unei butelci de Silva. Neagra.

Stiu o terasă in apropierea garii. Ocupam 2 mese și luam un prânz si o cină, cumulate.


Pe la orele 20 ajungem la pensiune, aflată la nici 5 km de gara Brasov, la intrarea in Sânpetru, pe partea stângă.
Ne luăm in primire camerele, a_micul iși asează cortul in curtea gazonată a pensiunii.



Gazdele sunt foarte primitoare, condițiile de cazare foarte bune. Recomandam și altor confrați de pedala: http://www.pensiunea-ela.ro/

Pe la 10 seara ajung si ceilalti 2 fii rătăcitori ai trupei, impreuna cu Zamfirica, mașina de asistență pusa la dispozitie de MaC. Le multumim, atat proprietarului cat și masinii, pentru ajutorul consistent care a contat mult la finalizarea cu bine a acestei excursii, pe care am visat-o și am planificat-o inca de la finele lui 2012.
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 14:58

ZIUA 1

12 iulie. Soarele ne scaldă ferestrele și vesteste că e timpul să ne trezim pentru micul dejun. Ne adunăm toti in sala pe la un 8, mâncam și discutăm despre ceea ce urmează in această primă zi de călătorie. Ne aflăm in Țara Bârsei, regiune unde sașii au lăsat amprente importante ale șederii lor pe aceste pământuri.

Așadar, la arme! Pardon, la biciclete! Toți suntem călare pe MTB-uri. Șofer pe mașina de asistență (din când în când reprofilat în fotograf) este MaC.


Ziua începe ocolind pe la sud dealul Lempeș, către est, spre Hărman, unde se află primul nostru obiectiv, una dintre cele mai bine întreținute biserici fortificate săsești.


Hărman (Honigsberg, Dealu Mierii) este atestat documentar pentru întâia oara la 21 martie 1240, la baza înființării aflându-se ordinal cavalerilor teutoni. Biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea, iar cetatea cu cele șapte turnuri două secole mai târziu. Turnul clopotniței are 45 m înălțime, fiind cel mai înalt din Țara Bârsei la momentul construcției. Zidurile înconjurătoare au 12 m înălțime și 2,5 m grosime, șanț de apă, pod cu grătar de siguranță și coridor interior de apărare tip roată, pe care de altfel l-am și vizitat.



Șoseaua e liberă și entuziasmul mare. Ajungem la biserică și intrăm prin portal pe biciclete. Pentru vizitare se percepe taxa de 5 lei. Rând pe rând am dat roată *urții, am intrat în interiorul bisericii, al camerelor cu mobile și straie tradiționale, al clasei de școală.








Imaginea acestei perne brodate grăiește din negura timpului “Transilvanie, dulce patrie”.


Părăsim incinta, gata să ne îndreptăm spre Bod. Suntem sunați de la pensiunea Ela, unde a_micul, emoționat de apropierea debutului turei, uitase sticla de Jagermeister în frigider. MaC dă o fugă să recupereze trofeul, ulterior ne reîntâlnim lânga rămășițele bisericii fortificate din Bod.


Bod (Brenndorf, Satul Ars) este atestat documentar pentru prima dată în 1211. Fiind ars în urma năvălirii tătare din 1241, a primit numele pe care îl poartă și azi. Din fortificația ce înconjura biserica s-a mai păstrat doar o bucată de zid, restul căzând la un cutremur din 1802.
Aici a fost înregistrat, pe 25 ianuarie 1942, minimul de temperatură pe teritoriul României: -38.5 centigrade.

Noi, fiind în formație completă (inclusiv sticla care lipsise de la apel) ne-am continuat traseul pe DJ 103, aflat în stare mediocre după podul peste Olt. Înainte de intrarea în Hăghig, sărbătorim cu o repriză de poze tercerea din jud. Brașov în Covasna. Drumul și limita de județ se mai întretaie de vreo 3 ori după acest punct.


Hăghig se află în față, iar lateral stânga, spre vest, dincolo de Olt, zărim turla bisericii fortificate din Feldioara. La 100 de metri de ea se întrezăresc rămășițele a ceea ce a fost cea mai importantă fortificație ridicată de teutoni în Țara Bârsei – Marienburg (Castrum Sancte Maria), atestată documentar pentru prima dată la 1240. Nu intrăm în Feldioara, pentru că ar fi un ocol prea mare, și până la Odorhei mai e cale lungă.


Trecem Oltul din nou la Măieruș, pe un pod pe care traficul rutier este în mod formal interzis. El este însă folosit în mod curent de localnici.

Până la Apața constatăm cât de multă simpatie poartă unii dintre noi mașinii de asistență Smile)




O mulțime de berze văzute de-a lungul tuturor celor 7 zile de peregrinări:


După care ajungem la un nou pod peste Olt marcat cu acces interzis. E un pod antic de lemn, pe care traficul se desfășoară însă nestingherit. Coborâm pe mal și ne lăsăm un pic pradă contemplației.






Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 14:59

Părăsim în acest mod simbolic Țara Bârsei, pentru a pătrunde în ținutul secuiesc (există chiar și un panou șters de vant, ploi și soare).
Prima așezare semnificativă (și cea mai veche din punct de vedere documentar) este Micloșoara, care apărea prima dată în documente scrise la 1211 sub numele Castrum Sancti Nicolai. Astfel, dedicăm tuturor fanilor biclelor Nicolai fotografia frumoasei Biserici Reformate (1802) din centrul localității.  Very Happy


Tot aici, dar mai ferit privirii, se află castelul contelui Kalnoky, unde există posibilitate de cazare, de care profită inclusiv prințul Charles.
http://www.transylvaniancastle.com/kalnoky.html

Deja toată lumea anticipează prânzul din Baraolt, cel mai răsărit oraș de pe ruta noastră de azi. Se mărește ritmul, astfel încât pe la orele 13 suntem la o terasă cumsecade din centru Și ne bucurăm de binefacerile bucătariei secuiești (și nu numai).




Trebuie să spunem că am mâncat pe cinste de-a lungul acestei ture, componenta culinară având un rol imposibil de neglijat. De altfel costul mâncarii l-a depășit pe cel al cazării, situație valabilă pentru toți membri echipei (cred). Însă la un consum total de vreo 15.000 kcal, nici nu ai la ce altceva să te aștepți.
După prânz, până să sune goarna de plecare, surprind monumentele reprezentative ale orașului documentat prima dată la 1224, fostă reședință a județului 3 Scaune.

Biserica fortificată romano-catolică – ridicată la 1564, reconstruită între 1760-1767 în stil baroc.


Biserica reformată

Plecăm și știm că ne așteaptă prima cățărare a zile și a turei. Semnalul de începere este dat de apariția bisericii reformate din satul Tălișoara.


Traversăm și satul Vârghiș, cunoscut pentru cheile spectaculoase săpate de pârâul omonim. Ne promitem să revenim special pentru a le acorda atenția cuvenită. Aici trecem și pe lângă biserica reformată locală, ridicată în 1997, construită în ceea ce se numește stil organic (doar materiale naturale).


De aici ne afundăm în pădure și în cățărare. O depășim cu bine, cuminte, fără evadări sau ruperi de ritm.De altfel, fiind un circuit ciclo-culinaro-bahico-culturalo-turistic, am încercat să ne ținem în frâu pornirile “competiționale”. Mai greu a fost pe fals plat în coborâre, unde drumul ne îmbia să-i dăm goarnă. Aici țin să-l felicit pe ilustrul nostru coleg Ghimbolini, care nu a mai inițiat ruperi de ritm și nu s-a repezit să mai câștige nici o cățărare, ci a stat frumos în pluton, ca un turist eminent.


Revenind, după tot ce am urcat trebuia evident să și coborâm, ajungând astfel în Auckland, NZ… nu, în Ocland, HR. Care ne întămpină cu încă o cățărare scurtă dar destul de abruptă, sub soarele amiezii.


Sus pe vârf peisajul asupra Popasului Păsărilor de la Sânpaul ne răsplătește cu vârf și îndesat.


Spre est avem panorama asupra satului Crăciunel.


Ne lăsăm absorbiți din nou de coborâre prin mijlocul acestei oaze situate în podișul Transilvaniei.


Ne bucurăm de o porțiune relaxantă de plat, dar îi avertizez pe băieți că urmează o a treia cățărare la ieșirea din Martiniș. Care vine și mă prinde într-o formă neașteptat de bună pentru sfârșitul acestei zile grele. Vârful ei se află în vecinătatea satului Chinușu, fermecător “aruncat” între văi și dealuri. Bineînțeles că nu ratăm acest nou punct de belvedere.




Coborârea dinspre Chinușu e fantastică, asfaltul DJ 131 este inițial destul de bombardat (cum fusese și pe urcare), apoi către intrarea în Văleni devine impecabil. Ajungem la intrarea în Odorheiul Secuiesc, imortalizăm momentul. Oprim lângă poate cel mai misterios monument al orașului, Capela Inima lui Isus (la intrare, prima strada pe dreapta, str. Bazinului).
Din păcate orarul de vizitare se încheie la ora 5, acum e aproape 7 seara. Pozăm doar poarta secuiască tradițională și capela pe exterior.





Aceasta măsoară 3.5 pe 3.5 m, datează din sec. XIII, fiind reconstruită în sec. al XVI-lea. Aici istoricii se cam contrazic, să-i lăsăm s-o facă, pentru că de aici rezultă tot misterul Smile. Tavanul original din casete pictate , de la 1677, se păstrează la un muzeu din Budapesta, cel prezent acum este o copie fidelă a originalului. Acoperișul construcției și al gardului este din șindrilă. Imagini din interior, pe care noi n-am avut șansa de a-l vedea, se găsesc aici: http://www.welcometoromania.ro/Odorheiu_Secuiesc/Odorheiu_Secuiesc_Capela_Inima_lui_Isus_r.htm

Străbatem orașul de la vest la est, spre suburbia Cădișeni, unde suntem așteptați la pensiunea Laguna. O găsim cu ceva eforturi și ne bucurăm de o primire frumoasă, cu condiții și prețuri foarte bune (70 lei de persoană, cu cină și mic dejun incluse!). Recomandăm călduros și altor cicliști; de asemenea îi mulțumim lui @[member=senna350] pentru indicație.




http://www.cazareinsecuime.ro/pensiuni/100-odorheiu-secuiesc/130-pensiunea-laguna-odorheiu-secuiesc-cazare.html

Ne cazăm (a_micul își instalează cortul pe o secțiune gazonată a *urții), facem un duș și cinăm, mulțumiți că am terminat cu bine ziua 1. Dau o fuga cu MaC și Adi la un magazin local pentru aprovizionare cu banane, ciocolată și bere. Ni se oferă posibilitatea să admirăm gratis tinerele talente de gen feminin ale orașului. Și nu sunt puține în colțul ăsta de țară Very Happy
Ne întoarcem și stăm în curte, la o bere, un shot de Jagermeister și la bancurile cu care ne servesc a_micul și Leo. După care băgăm cornul în pernă și noapte bună!
Traseul Zilei 1 :
http://www.mapmyride.com/routes/view/251266285
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:01

ZIUA 2

13 iulie. De prima am trecut cu bine, să vedem ce facem azi, că avem cățărări de turul României 2013. Reușim să ne ținem de programul propus – trezire la 7.30, mic dejun la 8, în vederea plecării la 9. Ne despărțim de gazdele noastre primitoare. Șoferul mașinii este azi Leo.

Facem întâi un tur al Odorheiului, ca să surprindem câteva din emblemele orașului.
Biserica franciscană (azi romano-catolică), a fost construită între 1728-1729, în stil baroc.


Biserica reformată, construită între 1780-1781 ; pe acoperiș rămân vizibile anul și inițialele KG (Kis Gergely, constructorul bisericii)


Cetatea atacată de secui (Szekely Tamadt), a cărei construcție a fost terminată la 1565 ; fiind definitiv distrusă în 1706. Zidurile remanente pot fi observate cel mai bine din străzile Ferenc Kornis și Lacului (situate în centru)


http://www.welcometoromania.ro/Odorheiu_Secuiesc/Odorheiu_Secuiesc_Cetatea_Atacata_de_Secui_r.htm

Liceul Tamasi Aron – clădire monument istoric finisată în 1910, realizată în stil eclectic.


Fațada prezintă ornamente din faianță smălțuită.


După acest ocol care ne-a «costat» vreo 5 km, am ieșit din oraș traversând râul Târnava Mare.


Mergem pe DN 13, care ne cațără, de încălzire, până deasupra satului Bisericani, de unde admirăm panorama care precede o coborâre vijelioasă.


Urmează Lupeni, de unde intrăm într-o cățărare de 300 m altitudine, de-a lungul a 9 km. Drumul străbate pădurea regimul de temperatură se schimbă brusc. Mașinile sunt destul de puține, în jur e liniștea pădurii și ritmul respirației. Plutonul se lăbărțează mult, rămân printre ultimii. Ne regrupăm pe vârf, înainte de coborârea în Corund, localitate cunoscută pentru meșteșugul olăritului. Vasele aparținând ceramicii de Corund prezintă desene florale și zoomorfe stilizate caracteristice secuiești. Ceramica de Corund este prezentă în diferite forme cromatice: albă, maro, albastră (cobalt) sau multicoloră.
E târg mare în centru, ne oprim să căscăm gura, dar și să luăm câteva suveniruri pentru cei de acasă.


Constat cu plăcere că oamenii locului sunt meșteri și în alte privințe, cum ar fi gemul și palinca de afine, din care iau câte o mostră.
Ne îndreptăm la pas spre biserica romano-catolică, construită între 1768-1789, în stil gotic (cu modificări ulterioare).



În curte se află un bust închinat lui Aron Marton, episcop romano-catolic al diocezei Alba Iulia între 1938-1980.



De cealaltă parte a drumului, pe unde am venit, se ridica biserica fortificată unitariană, construită în secolul al XVI-lea, dotată cu orgă din 1822.


DN13A (altul n-aveam la dispoziție) ne conduce spre Ocna de Sus. Cu gandul de a vedea ceva deosebit, facem stânga spre Ocna de Jos, care ne întâpină cu numele localității inscripționat în mod artistic pe plăcuță.


Vrem să vizităm Canionul de Sare, dar cum plimbarea ar dura vreo 2 ore per pedes (nu se poate cu bicicletele), ne mulțumim cu poze și informații de la intrare, unde a_micul discută profesoral cu cele 2 voluntare ce veghează la punctul de acces.




O posibilitate de cazare interesante în Ocna de Jos, imortalizată spre știința colegilor cicliști.


Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:02

Practic drumul a fost o ocolire pe centură a Praidului. Intrăm pe drumul național din nou, cap-compas Sovata, unde avem în vedere masa de prânz.



“Sărbătorim” cum se cuvine intrarea în județul Mureș.



După care comitem o eroare de pilotaj. Vrem să evităm abaterea spre vest a DN și facem dreapta pe o stradă (1 Mai) care cică ne duce drept în Sovata. Da, dar drept pe la lacul Ursu, pe un drum de țară pietruit și prăfuit, sub arșița soarelui de amiază. A fost unul dintre puținele momente în care canicula ne-a deranjat în aceste 7 zile, în rest îi mulțumim lu Ăl dă Sus pentru vremea excelentă.

După caniculă pe drumul prăfos urmează cățărare de 10% sub umbra pădurii. MaC este scandalizat Smile) , i se oferă prilejul ideal să cârcotească în stilul personal cunoscut.
Astfel ne împăcăm cu situația și ajungem în centrul stațiunii Sovata unde, nu-i așa?, lacu Ursu-i mare hoț, face copii fără soț. Eu credeam că fără număr Very Happy.
Găsim o terasă unde domnișoara Helga, într-o româneasca nu tocmai neaoșă, ne ajută să obținem ultrarapid niște porții care ne satură foamea.


Odată rezolvat acest aspect critic, o apucăm spre Reghin, unde avem rezervată cazarea. A fost o secțiune de poveste. Foarte valonată, am tot urcat și coborât ca în montagne-russe.

Prima nucă tare a fost cățărarea de la Eremitu, pe vârful căreia am asistat la o discuție plină de colegialitate biciclistă între seniori. sole42 a remarcat exact ce spuneam mai sus, și anume că mihaighimpu nu ne mai atacă pe cățărări, deci nu prea mai e primul la sfârșitul lor.
"Nu mai ej' mă primu'?" Apoi s-au folosit cu larghețe termeni anatomici și turcești Smile)



A doua (și ultima) piatră de încercare a fost dealul dintre Beica de Jos și Reghin. Privind retrospectiv, e mic. Se urcă 40 m în 1,5 km. Dar era la sfârșitul zilei, era cald, era după o porțiune “relache” de fals plat în coborîre… Astfel înțelegem nerăbdarea existențială a lui MaC, din nou cu accente ancestralo-anatomice Wink

În orice caz, e clar că dupa ziua 2 se instaurează de către dom’ profesor a_mic procedura standard de anunțare a cățărărilor în această tură :
“vedeți antenele ale GSM din vârf, oștenii mei?”
“da”
“ei, acolo tre’ s-ajungem”
Îți venea să te uiți oriunde altundeva, stânga-dreapta. Nu înapoi, că acolo vedeai antenele de pe dealul precedent!

Gata, intrăm în Reghin! Ne relaxăm și noi un pic? Aș! Mai vine o stradă abruptă, pe care am urcat-o în dușmănie, după care în fine suntem în centru, lângă Catedrala Evanghelică. Alături pe strada Școlii e pensiunea Blanca, un loc rezonabil de rămas peste noapte. Păcat că e prinsă între un front de case tradiționale săsești (la strada) și cateva blocuri comuniste scorojite (în spate).


Din punct de vedere al cazării și mâncarii însă, o recomandăm fără ezitare. Micul dejun și cina nu sunt incluse în cei 40 lei de persoană (80 dubla, 120 tripla).

Un duș binemeritat, după care o mică escapadă la catedrala evanghelică din vecinătate.


Este cea mai veche clădire a orașului, edificată la 1330. Este construită cu clopotniță în ax, ceea ce, odată intrat în curte, mă îmbie să încerc o panoramare pe verticală.


Dau un tur, pentru detalii suplimentare. Bisericile săsești, fortificate sau nu, sunt martori muți ai trecerii pe aici a unui neam de oameni muncitori și creativi, iubitori ai naturii și ai păcii.






Un mesaj impresionant lăsat de locuitorii sași ai acestor locuri, să dăinuie peste timp


O descriere completă a bisericii, din punct de vedere istoric și arhitectural, poate fi citită aici
http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=214

Reghinul Săsesc (Sächsisch Regen, “ploaie săsească”) este prima dată documentat în 1228 (sub denumirea Regun). Exista la nord și Reghin Sat (Reghinul Unguresc), care a fost înglobat în oraș în 1924.

Seara am petrecut-o la cină în foișorul pensiunii, pe la 11 am închis taraba. Primele 2 zile, estimate a fi grele, trecuseră cu bine.
http://www.mapmyride.com/routes/view/251597685
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:03

ZIUA 3

14 iulie. Mai avem energia să ne trezim și să o luăm de la capăt? Se pare că da, pentru că ne întâlnim dimineață în foișor, pentru micul dejun. Se pune întrebarea câți kilometri ne așteaptă azi. Începe caterinca legată de modul în care, cică, aș măsura eu distanțele pe hartă, folosind o unitate de măsură ocultă, UMR (unitate de măsură Răzvan), mai mare decât kilometrul standard. Oameni cârcotași! Bine, în esență, finalul turei avea să dovedească, totuși, că au un pic dreptate Razz

Adi ia loc în spatele volanului, noi ăilalți în spatele ghidoanelor. Suntem din nou în ținuturile sașilor, de fapt regiunea poartă numele de Reener Laendchen (Țărișoara Reghinului). Primul sat tradițional este Dedrad, lângă a cărui biserică evanghelică ne oprim.


E duminica și lumea e la slujbă, în sate e liniște. La Goreni se pare că deja s-a terminat, pentru că 2 locuitoare senioare râd de mama focului văzând un tip pe biclă, îmbrăcat în plastic, cum pozează biserica din deal.

"Maică, nouă să nu ne faci poză, că suntem babe bătrâne!"

În următoarea localitate, Batoș, ratăm întâlnirea cu biserica, ea aflându-se lateral stânga, în afara drumului nostru. Satul a fost întemeiat de sași (prima documentare 1330). Biserica evanghelică a fost clădită între anii 1380 și 1450 în stil gotic. A primit ceasul din turnul de 40 metri la 1888.

Una dintre marile probleme ale biciclistului care pleacă la vânătoare de peisaje și obiective turistice este că mereu se află împărțit între dorința de a pedala îm decorul superb și cea de a opri să imortalizeze imaginile deosebite. Aici pedalam pe coline, treceau 2 mașini la o juma de oră, și zău că uneori n-aveam chef să ne oprim.


La Monor luăm 90 de grade la stânga, de-a lungul râului Șieu.


MaC e îngrijorat de Zamfirica, masina de asistenta proprietatea dumisale; niște senzori se joacă perfid cu inimile noastre. Face o programare pentru niște teste la Beclean, pentru mâine. Continuăm pe DJ 154. În Șieuț din biserica ortodoxă răzbat ecourile slujbei din centru până la margini de sat.


Suntem în județul Bistrița-Năsăud și casele au arhitectură specifică, fiind împodobite la exterior cu faianță. Sunt afectate masiv, însă, de termopanizare. De-abia la Bârla găsesc una cu lemnăria tradițională păstrată.


Ne continuăm periplul, în paralel cu magistrala feroviară 400. Adi are o hartă a Transilvaniei săsești și de pe ea ne transmite că la Domnești vom vedea Rezervația Naturală Râpa cu Păpuși. O găsim chiar pe marginea drumului și ne oprim lângă formele ciudate care ies din deal.




Adi conferențiază și pe teme botanice, dată fiind prezența florilor de sunătoare în flora spontană din zonă.


Dacă în Șieu erau niște nori amenințători, la intersecția cu DJ 172G, spre Monariu, ei s-au mai risipit. Ca atare ne ținem de traseu și. Peste câțiva kilometri, admirăm singura biserică săsească evanghelică din Transilvania care are nava circulară. Azi aparține cultului penticostal. A fost ridicată între 1755 -1782.


Numele localitatii Monariu (Minarken) apare pentru prima data într-un document din anul 1246. În data de 14 iulie 1751 (deci fix cu 262 de ani înaintea vizitei noastre) o inundatie neașteptată a distrus satul, după care a fost mutat pe un amplasament mai ridicat.

S-a mers destul de repede azi, poate și din cauză că nu ne-a încercat decât o singură cățărare scurtă, la ieșirea din Monor. Astfel că simțim nevoia unei pauze la Budacu de Jos.


Ca de obicei în această tură, cățărările serioase apar în a doua jumătate a zilei. Smile
Prima este cea care începe în Jelna. Aici a existat o biserică fortificată, care este aproape complet distrusă, cu excepția turnului clopotniței.



O ocolim și ne angajăm în urcare pe dealul care ne mai desparte de Bistrița. S-a lăsat răcoarea, la fel și norii. Dar nu ne-a făcut pe noi o urcare mică, nene!

Aprindem stopurile și coborîm direct în Bistrița. Aici orbecăim nițel după Crama Veche, care e închisă pentru renovare. Alături e o terasă mare, care ne îmbie. Nu mai știu cum o cheamă, dar nici nu merită să ne amintim, pentru că nu ne permit accesul cu biciclete. Așa că ne întoarcem înapoi în centru, la terasa Restaurant Central.

Aici fotografii și nefotografii admiră Biserica Evanghelică, monument de arhitectură reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania. Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost Johannis plebanus de Bystricia care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale între 1323-1333.








Pe data de 11 iunie 2008 a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii, înalt de 75 m, care a fost grav afectat. A fost renovat între timp, procesul de refacere continuă și acum în alte segmente ale bisericii.

Noi ședem la masă, afară temperatura a coborât sub 20 centigrade și ni se aduc pături să ne ție de cald. Meniul este foarte variat, porțiile mari. Doar că a durat vreo oră prepararea lor. Împart cu Leo un platou de Înghite și Taci (format mai ales din cărnuri). Ca desert, gogoșele săsești (sfere mici, cam uscate, gătite cu smântână și date prin zahăr vanilat).


S-a lăsat frigul pe bune și începe să picure. Se dă semnalul de plecare, suntem îmbrăcați bine de tot și ne angajăm în urcarea primului dintre cele 2 dealuri (mici) care ne mai despart de Năsăud, locul popasului de peste noapte. Pe o curbă de nivel mai dăm jos din ele, pentru că ploaia fuge de noi și ne-am încălzit.
O casă tradițională în Dumitra, după primul deal.


Intrarea în satul Liviu Rebreanu, după dealul de la Cepari. Există și o casă memorială, la ieșire pe stânga, dar interesant e că scriitorul nu s-a născut aici, ci la Ilișua.


În Năsăud nimerim fără probleme la pensiunea Coco, de asemenea un loc foarte civilizat. Au și restaurant propriu, dar nu au bere, încât procurarea a rămas pe umerii MaCului și a_micului (printr-o vizită la Lidl).
http://www.mapmyride.com/routes/view/251601231
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:04

ZIUA 4

15 iulie. Ne urnim mai greu. Probabil s-a acumulat ceva oboseală, pe care ne propunem s-o contracarăm prin odihnă activă azi, în ceea ce ar trebui să fie cea mai ușoară zi a turei. Șofer este din nou MaC, care trebuie să ducă Zamfirica la puricat.

Drumul european prin Salva are trafic modest, ceea ce nu poate decît să ne bucure. Someșul ne însoțește de-a lungul zilei, a_micul se apropie să-l onoreze cu un salut.


De la Nimigea de Jos îl expediem pe MaC înainte pe ioropean, direcția Beclean – Dej, iar noi facem stânga peste râu, pe județean.




Mergem lejer, pe plat, temperatura e rezonabilă iar vântul cam absent.
Ajungem repede în Beclean, oraș al cărei istorie și nomenclatură se centrează în jurul familiei nobiliare maghiare Bethlen. Existența sa a fost documentată pentru prima dată la 1235.
Oprim la Biserica Romano-Catolică, monument istoric cu hramul Sfântul Ștefan Rege. Din păcate nu am găsit prea multe detalii despre istoria ei, decât că a fost ridicată în secolul al XIX-lea, în stil gotic .




Relativ degradată, deși nu foarte veche, lucru explicabil poate și prin reprezentarea redusă a acestui cult, care mai numără vreo 150 de enoriași în Beclean. Mi-a plăcut în mod deosebit această biserică, pustie și serenă în mijlocul agitației unui oraș la ora prânzului.




Mult mai multe date sunt disponibile despre Biserica Reformată, edificiu menționat în acte încă de la 1433, situat la 100 de metri distanță, în centru.


http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=369

Din păcate în Beclean se varsă traficul a 2 drumuri europene, ceea ce îl face cam neprietenos din punct de vedere turistic. Astfel că, după o convorbire telefonică din care am aflat de la MaC că Zamfirica e bine și ne așteaptă la Dej, am ieșit din oraș. Pe o ieșire la stânga greșită, pe DJ 172A. Am remediat iute greșeala și ne-am angajat pe drumul județean 172F de pe malul stâng al Someșului.

Pentru că nu avea astâmpăr să stea să ne aștepte în Dej, MaC și-a făcut apariția pe la Braniștea. O apariție care avea să se dovedească de bun augur în cele ce urmează. Afară e iar cald, parcă prea cald, ne aprovizionăm cu apă, cu o gustărică… În mijlocu arșiței tricoul nostru roz soarbe carbogazoase. :-


Nuj cum poate, că io am încercat când ieream mai tânăr și m-am lăsat repede. Poate mai pune ceva în sticla aia, s-o facă mai suportabilă Wink)

Satele defilează unul după altul, mai o poză, mai o glumă, până când vedem Dejul la orizont, acoperit de nori negri. Norii semnalizează intens, cu tunete și fulgere, iar noi decidem să lăsăm Dejul acolo unde e și să cotim stânga la Mânăstirea. Facem trenuleț ca să fugim mai repede, vezi bine, dar cerul e deja negru în coasta noastră și începe să picure insistent.

Iar tunete, iar fulgere. Intrăm în satul Mica, urcăm un deal pedalăm de mama focului, fără să știm prea bine încotro. Ajunși în vârful dealului vizualizăm salvarea de moment - biserica satului.


Am putea să spunem, fără să greșim prea mult (spre deloc) că ne aștepta. Sub ploaia care acum începuse destul de serios ne-am adapostit într-un paraclis construit în curte, suficient de spațios pentru noi și biciclete.




Aici ne-au găsit dascălul și clopotarul, cu care am avut una dintre cele mai agreabile conversații neprogramate din viețile noastre de bicicliști.


Am descoperit că împart cu dl. Grigore Pop, clopotarul, aceeași zi de naștere. Care mai coincidea și cu hramul bisericii (Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie). Leo a considerat că merităm o poză pe chestia asta. I-am luat adresa lui nea Grigore, ca să tipăresc pozele cu el, să i le trimit numaidecât prin Poșta Română, nu prin e-mail Smile


Dacă tot au descoperit oamenii că eram băeți de comitet (apropo, aveau și ei biciclete, evident), ne-au invitat în biserică. Aceasta a fost construită în 1520, actuala construcție fiind reprezentativă pentru stilul gotic târziu transilvănean. După 1600 a fost folosită drept capelă a familiei nobiliare Kornis. Familia Kornis a vândut la 1939 biserica spre comunitatea ortodoxă, căreia îi aparține și azi.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Înălțarea_Sfintei_Cruci_din_satul_Mănăstirea,_Cluj

Lucrurile nu s-au oprit aici. Am fost invitați în continuare în vîrful clopotniței, unde MaC a surprins pe castelul Kornis, care se înalță pe deal, spre nord-est.


Situația specială cerea și o mică poză de grup.


Am dat un tur bisericii și pe dinafară, profitînd de ploaia care-și pierduse mult din intensitate. O ultimă privire spre turnul de acces al castelului clădit între 1573-1593, în stilul renascentist, acum aflat în ruină.


În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gaspar Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică.

O descriere în detaliu a acestui monument deosebit se poate citi aici :
http://art-historia.blogspot.co.uk/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html

Gata cu ploaia, avem în față restul drumului, care până în Mintiu Gherlii e offroad adevărat, bine agrementat cu gropi (devenite acum bălți). Pentru prima dată aripile ToPeak DeFender XC1, montate de la bun început pe bicicletă, își arată utilitatea. După Mintiu intrăm la loc pe asfalt și apoi direct în Gherla.

Nu ne simțim atrași nici de o masă de prânz, nici de vizitarea orașului. Nu de alta, dar norii încă pândesc. Cotim stânga spre rezervația naturală Lacul Știucii de la Săcălaia (via DJ 109D), unde ne așteaptă pensiunea omonimă. Un decor fantastic ne învăluie încet-încet, am uitat de ploaie și de foame.


Am ajuns astfel la probabil cel mai frumos loc de popas peste noapte din toată tura. Un fel de Deltă între dealuri, o pensiune frumos amenajată în lemn, liniște și o terasă care ne aștepta în vederea cinei. L-am cunoscut și pe Andrei (senna350), care a sosit la vreo oră după noi.


El ni s-a alăturat seara la masă, ca să facem față la ploaia de bancuri turnate de Leo și a_mic. Inclusiv vizuale.


http://www.mapmyride.com/routes/view/253474519
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:06

ZIUA 5

16 iulie. Ce-a fost mai greu a trecut. Sau nu? Nu, că azi suntem la apexul ciclist al acestui tur transilvănean. Ne așteaptă peste 800 de metri ascensiune în vreo 90 km, dintre care majoritatea concentrați în pădurea Făget de după Cluj-Napoca. Dar o să ajungem și acolo...

Până una-alta ne luăm la revedere de la pensiune, la volanul Zamfiricăi ia loc "Văru Sole", iar în capul plutonului Andrei, care știe deja drumul de ieri.


Ne desprindem greu de Lacul Știucilor. Nu pentru că nu știm să spunem La revedere, ci pentru că tot ar vrea să ne țină în loc cu vreo 4 dealuri și peisaje care mai de care. Aaa, și să nu uit... antenele și stâlpii ăia de peste deal le vedeți? Daaa...


La Sic femeile în portul tradițional ies de la biserică.


La ieșirea din sat ne așteaptă Rezervația Naturală Stufărișurile de la Sic, dar și una dintre cele mai proaste secțiuni de drum așa zis asfaltat, care o să țină până la intersecția cu DN16. Din feriicire bicicliștii find înconjurați de frumos, au trecut ușor peste impediment. Mai greu i-a fost mașinii, dar alt drum (în afara Europeanului) oricum n-aveam.




Ca să nu ni se pară că suntem prea zmei, la ieșirea din satul Coasta ne ia în primire o cățărare sănătoasă (100 m pe verticală de-a lungul a 1300 m).
De sus privim Coasta cum doarme sub soarele amiezii.


Coborârea spre Gădălin, printre multe și urâte gropane, ne solicită răbdarea și atenția, dar cel puțin după asta am scăpat. Rețineți că la bifurcația dinainte de Gădălin se renunță la DJ109 (mai scurt, dar offroad bombardat, la dreapta) și se alege DJ161 (mai lung dar de bună calitate, spre stânga). Ni se urează bun venit în Gădălin de către un reprezentant de vază al asinilor locali. Very Happy


De aici am mers sfoară către punctul de întâlnire cu colegii clujeni iacobdoc și majikstone, la intrare în oras. Toți, mai puțin eu, care am forțat prostește pe o urcare dinainte de Apahida, încât bicepsul femural stâng a cedat. Ca atare din acest moment mi-am ocupat binemeritatul loc din coada plutonului, până la sfârșitul zilei, pedalând cu rapoarte minime.

După efuziunile de rigoare, am fost conduși la un stabiliment din vestul orașului, unde masa de prânz am luat, din plin!


Și așa plini am purces la ascensiunea prin pădurea Făget. Frumos. Superb! Am avut tot timpul din lume să urc "cu a-ntâia". :!! Dar lumea a fost amabilă și m-a așteptat. Dacă ar fi știut ce condiții "imperiale" ne așteaptă după o zi grea la pensiunea "Imperial" din Tureni, cre' că nu mă mai așteptau Smile) . Dar să nu anticipăm...

Sus în vârful cățărării, la intrare în Ciurila, am oprit să căscăm gura la unul dintre sutele de peisaje care s-au instalat undeva în spatele retinei fiecăruia dintre noi de-a lungul excursiei.


Deh, țară frumoasă și nouă ne place, că de aia am luat-o la străbatut pe măgarul cu 2 roți!

În cele ce urmează am subtraversat autostrada A3 și am mers paralel cu ea până în Petreștii de Jos. Aici am constatat că suntem prea aproape de Cheile Turzii ca să nu le facem mâine o vizită, că prea ne atrăgeau ca un magnet uriaș...


Am supratraversat A3 și am intrat în Tureni. Pensiunea Imperial este situată la drumul european și a fost dezamăgirea turei. Practic e pensiune "de tiriști", cu condiții mizere și nu o recomandăm decât dacă e noapte, tună, fulgeră și sunteți disperați să vă adăpostiți oasele rebegite sub un acoperiș.

Am mai făcut o poză asfințitului care cădea peste Tureni și ne-am retras în așternut.


http://www.mapmyride.com/routes/view/253479345
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:07

ZIUA 6

17 iulie. Începem să întrevedem faptul că excursia noastră se apropie de sfârșit. Din păcate... pentru că mai voiam și chiar mai eram în stare de o pedală-două.
Pentru a contracara sentimentul de melancolie, plecăm către Cheile Turzii, știut fiind că peisajele montane te remontează în astfel de situații. De altfel, această zi cu temă montană, deși cea mai scurtă, a fost poate cea mai plină de substanță pentru mine.

După un mic dejun amărât, fiind prima dimineață în echipă completă, facem o poză de grup înainte de plecare.


Frumos grup Smile! Frumoasă corabie, meșter cârmaciul care face semne de rockăreală în fundal Wink !

Numitul cârmaci, deci a_micul, ia loc în spatele volanului, și purcedem spre Chei. La intersecția DJ 107L cu DJ 103G, de lângă A3, Adi și Cristi Sole rămân pe loc, având oarece probleme de sănătate. Noi ăilalți mergem spre Petreștii de Jos, poarta nordică de intrare în chei.


Din punctul unde poteca de bicicletă/mașină ia sfârșit, o luăm un pic la picior pe traseu.




Parcă sunt mai multe zâmbete pe mutre decât erau dimineață Smile


Ne-am făcut damblaua, acum ne întoarcem spre Turda. Aflăm telefonic că Adi și Cristi au luat-o ușor înainte, dar diferența dintre noi fiind de vreo oră, n-am mai recuperat-o până la sfârșitul zilei. Au ajuns primii la pensiunea din Aiud și l-au luat în brațe pe Morfeu.

Prin satul Mihai Viteazul sunt avertizat că roata spate pierde presiune. Se pare că e o pană "microscopică", pierde aer lent, deocamdată o tratăm cu câteva pompe. E a doua și ultima pană a turei. De prima am uitat să povestesc, fusese a lui Sorin, în Cluj.

Între timp, sub soarele care azi iar mușca serios din noi, am traversat Turda și ne-am angajat pe DN75, pe care l-am părăsit după Buru, pentru DJ 107M. Traversăm râul Arieș.


Drumul, modest pînă la intrare în județul Alba, devine excelent după limită. Drumul ne introduce în depresiunea Rimetea din munții Trascăului, un loc unde cred că toți am vrea să ne petrecem o viitoare vacanță.


Latura estică a depresiunii este păzită de Colții Trascăului, masiv calcaros ce atinge altitudine maximă în vârful Piatra Secuiului (1129 m).

Pe măsură ce parcurgeam de la nord la sud depresiunea privirea noastră a fost magnetizată constant de aceste formațiuni montane și ne-am oprit de nu mai știu câte ori ca să le imortalizăm, să trăim momentul trecerii prin decorul de basm.


Ne aflăm din nou pe tărâm secuiesc (și ce mai tărâm!). Rimetea (Torocko, fostă Trascău până în 1960) e o așezare parcă "din alt film" față de ce am văzut până acum.

Nu ne mirăm că în 1999 a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material - mai ales casele construite în secolele XVII-XVII. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.

Astfel că zăbovim ca să cercetăm, să luăm ceva suveniruri. Toți sunt civilizați, politicoși până în vârful unghiilor. Ne înțelegem în românește, chiar dacă olecuță mai dificil. Smile


Gem de soc, palincă de fructe de pădure? Găsiți ce vreți la chioșcul din imagine, din centru.


Iar aici veți găsi cele mai bune langoși aurii, fierbinți, umplute cu tot ce vă trece prin cap.


Cei 2 clujeni vor să profităm de pauza asta binemeritată ca să rezolve misterul penei. Misterul era o sârmuliță din armătura cauciucului, care probabil la un șoc se rupsese și perforase camera. Neajunsul a fost eliminat, langoșile au fost mâncate, deci ne-am reluat periplul.

Biserica ortodoxă din Rimetea


Privire de ansamblu asupra masivului Colții Trascăului, de la ieșirea din Rimetea.


La sud de Rimetea se află satul Colțești (fost Sângiorgiu), cunoscut pentru cetatea ridicată la 2 km vest, pe abruptul Trascăului, de către familia Thoroczkay în secolul al XIII-lea. Această familie se află la originea toponimului românesc Trascău.

Pentru că am observat-o doar trecător printre case și nu am fotografiat-o corespunzător, am să o înfățișez "citând" un pozar care mie, ca amator, mi s-a părut deosebit de talentat - Ioan Stoenică:
<font face=" border="0" alt="" />Ceea ce se vede în fundal am observat și noi ulterior - Cheile Vălișoarei sau ale Aiudului, pe care le-am străbătut plini de reverență în fața muncilor grele ale naturii.




Încărcați de toate cele văzute la trap astăzi, am coborât blană în Aiud. Deși pensiunea Două Sălcii se află exact la intrarea în oraș, cum vii dinspre Poiana Aiudului, noi am parcurs aiurea un drum în lucru, prăfos și în pantă, până în centru. Adresa către ieșirea din Alba, îmi dau seama acum, aparținea rezervării inițiale, care a fost deturnată de proprietar. Am urcat cu năduf panta aia înapoi și am găsit primitoarea pensiune.

După o masă copioasă de bun-venit, comitetul de aprovizionare MaC & a_mic Incorporated (dar nu Limited!) a acționat din nou prompt și a achiziționat bere+carne de grătar pentru seară.
Grătarul ne-a fost împrumutat de patron (cu 4 kile de vin alb pe lângă el) Very Happy, iar seara, la lumina frontalelor, maestrul bucătar a intrat în acțiune. ^Smile^^" />

Am savurat micii și cârnații. Și berea și vinul.

Cine o fi spus bancul? a_micul, doctorul sau Artistul? :-?? Smile)

[size=14]http://www.mapmyride.com/routes/view/253490865
" />
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:10

ZIUA 7

18 iulie. Ultima etapă, dar nu ultima zi. Am ajuns și aici, ziua asta este, inevitabil, cea mai greu de istorisit. Lucru valabil în general, dar după cum se va vedea, și în mod particular valabil pentru tura noastră. O zi specială din toate punctele de vedere.
Ne adunăm mai greu la micul dejun, din nou copios. Facem socotelile (foarte avantajoase pentru noi) și ne pregătim de plecare. Plecarea înseamnă și despărțirea de majikstone și iacobdoc, partenerii noștri clujeni, cărora le mulțumim că au dorit să facă parte din mică noastră "trupă de șoc" Smile


Rămași 9, ajungem în centrul orașului, de unde trebuie să continuăm peste Mureș, pe județene, iar nu pe europeanul intens circulat. În centru domină peisajul Cetatea Aiudului, una dintre cele mai vechi cetăți urbane transilvănene.
Construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diverselor bresle meșteșugărești care le întrețineau și al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor (singurul care nu a mai rămas în picioare), Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor și Turnul Porții. În turnuri, la nivelele superioare, se putea ajunge prin scări interioare de lemn.

Între zidurile cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfîrșitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei capele construite în 1333-1334.
Pe latura de nord a cetății se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat funcționează Muzeul de Istorie din Aiud.
Prima menționare documentară a Aiudului (Nagy Enyed, Strassburg am Mieresch) datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.

Am imortalizat Turnul Dogarilor și clopotnița Bisericii Reformate, apoi am purces mai departe pe drumul nostru.


Ne-am înscris pe DJ 142L, drum care urmeaza cursul Mureșului pe malul său stâng.
Aiudul văzut din Sâncrai.


Exact în spatele nostru se afla o plantație pe care cel puțin unii dintre noi ar fi trebuit s-o recunoască - hameiul Very Happy


Facem multe pauze, pe unde apucăm, doar-doar mai reușim să prelungim excursia pe care am visat-o și am planificat-o atâta. Biserica reformată din satul Leorinț.


Satul Pețelca ne întâmpină cu liniștea uliței principale, fără să ne anunțe prin nimic despre ceea ce ne pregătește. Adică o coborâre vijelioasă în lunca Mureșului, urmată de o cățărare epică, băi fraților. Pe asfalt, nu mai lungă de 1 km, dar conform instrumentului de bord al lui Cristi Sole, atingea un maxim de 14.1%. Cum eram toți valizi și în deplinătatea forțelor, am dat-o gata și pe asta, și am putut admira sus-numitul sat de deasupra, cu pulsul încă în gât.


În spatele lui Leo nu se vede panta... pentru că nu avea cum să se vadă 8-X , legile opticii nu permit.


Continuăm pe același asfalt proaspăt și impecabil, până în satul Căpud. Asfaltul se termină, în josul luncii Mureșului ne îmbie un drum de pământ compactat cu pietre, care ține până la halta CFR Mihalț, intersecție cu DN14B.

Numai că nu apucăm să facem 200 de metri pe el, că auzim în spate strigăte. Îl găsim pe MaC răsturnat pe lateral dreapta, a căzut într-un moment de relaxare și a reușit să-și fractureze clavicula. Ne-am organizat iute, MaC a fost trimis cu mașina condusă azi de MIhai Ghimpu, în direcția Teiuș. La Căpud există un bac care trece râul, și așa au trecut. Cum în Teiuș nu există spital, ci doar un dispensar nenorocit, au fost trimiși la Spitalul Județean Alba, unde ne-am dat întânire telefonic.
Astfel, cu inimile grele, ne-am reluat traseul inițial spre sud și am parcurs porțiunea Coșlariu - Galțiu - Sântimbru. Aici aparatul foto a reținut silueta străveche a Bisericii Reformate, datând din secolul al XIII-lea.


De aici, de voie și mai ales de nevoie, ne-am "vărsat" în european, pe care cu năduf și nerv am pedalat, ca să scăpăm de el mai repede și să ajungem la spital. Aici așteptarea s-a prelungit pana spre seara. Pe la ora 16 restul trupei a fost preluată de a_mic, iar subsemnatul și Mihai au rămas să preia accidentatul din "ghearele" ortopezilor. Complicații n-au fost, astfel încât pe la orele 19 am plecat spre ținta noastra finală, Orăștie. Mai mult, am putut să plecăm cu MaCul într-o situație chiar încurajatoare.


Între timp, pe malul drept al Mureșului, ceilalți oșteni au pedalat sub mângâierea apusului de soare, cu oarece greutăți. Din Pâclișa până la Vurpăr înțeleg că au avut offroad, apoi asfalt ca-n palmă.




Povestea vizuală îi aparție lui Leo. Ei au zis că drumul le-a plăcut, să-i credem pe cuvânt Smile






Cazarea noastră, împreună cu o masă festivă de terminare a turei, era aranjată la pensiunea Daniela din Orăștioara de Jos, 10 km sud de Orăștie. Am reușit să ne reunim către orele 21 acolo, și chiar să închinăm un pahar în cinstea trupei, deși după ziua asta eram cam distruși.




În capul mesei, amestecând în ciorba ardelenească decât cu mâna stângă, MaC Smile


Apoi, într-un amestec de fericire, amărăciune, oboseală și nostalgie, ne-am retras în camerele impecabilei pensiuni, despre care vom mai vorbi în cadrul epilogului de mâine.
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Lun 19 Aug 2013, 15:18

EPILOG

19 iulie. Mai știe cineva ce zi e azi? Joi, vineri, sâmbătă? Că n-am mai ținut socoteala. Aa, da, mă uit pe biletele de tren și îmi aduc lesne aminte că e vineri. Iar pentru vineri nu se pot cumpăra bilete de grup la CFR :- . Ca atare aveam cumpărate bilete individuale.

Având în vedere situația medicală a lui MaC, s-a mai adăugat un om pe mașină, Mihai Ghimpu, căruia aveam să-i obținem biletul înapoi de la gară. IR1622 pleca la 12.51 din Orăștie, deci am avut tot timpul să luăm micul dejun, să ne facem bagajele, să mai pozăm împrejurimile pensiunii Daniela, unde ne-am simțit aproape ca acasă.

Am promis că mai revenim, mai ales dacă o să vrem să vizităm Țara Hațegului și Cetățile Dacice.



Am lăsat cu dragă inimă suma rotundă de 1000 de lei în buzunarul doamnei Maria, pentru 9 oameni (cazare, cina festivă și micul dejun).
Am luat-o cătinel către gară, Orăștia am admirat-o doar de la distanță.


Un periplu prin ultimul oraș săsesc al excursiei noastre a rămas pentru altă dată.
MaC, Cristi și Mihai ne conduc la gară, apoi se pregătesc să plece spre București pe șoselele patriei. Noi, pe drumul de fier.
Gările, pentru mine simbol suprem al călătoriei, sunt loc preferat de fotografii și aduceri aminte.




Ne luăm la revedere și așteptăm trenul să vină să ne preia...


Ne urcăm repede, așezăm bicicletele în vagonul lor, toropeala pune stăpânire pe noi... Very Happy


Eu mi-am petrecut timpul fotografiind obiective mai mult sau mai puțin feroviare (gări, lucrări de artă, peisaje)... Smile).
Cum ar fi viaductul rutier Aciliu, de pe A1 Sibiu - Orăștie.


...sau munții Făgăraș văzuți de la Podu Olt.


Doar călătoria nu se sfârșește niciodată. Am terminat încă o etapă din viețile noastre, o așteptăm pe următoarea.
Închei povestea cu imaginea ceasului mecanic Paul Garnier de pe peretele gării Orăștie, o relicvă care marchează simbolic trecerea timpului și sfârșitul Turei Ținutului Săsesc 2, cum am numit-o noi. Au fost 7 zile in care am pedalat 662 km, cu o medie de 600 km / participant. Prima mea tura cicloturistica in adevaratul sens al cuvantului! Smile


Vă mulțumesc!
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Vin 15 Noi 2013, 15:51

Pe 17 august a.c., neavand timp pentru un weekend prelungit, am reusit sa rezerv o fereastra pentru o tura scurta, dar intensa. Singurul amator disponibil a fost Sorin. Cum nu aveam chef sa ne trezim devreme, ne-am infiintat la trenul de 10 in Gara de Nord (IR 1621), iar peste o ora coboram in Ploiesti Vest.

Stiam eu ca e un drum frumos prin padure, pe la Cocorastii Mislii incolo, deci ne-am indreptat spre locul respectiv, via Paulesti. De la bifurcatia (sens giratoriu) cu drumul de Slanic (DJ 102) am lasat in urma traficul aglomerat definitiv si am purces pe DJ 100D. De aici am ales DC133, care face legatura cu Bustenari.

Drumul merge in fals plat pe urcare, prin padure. Probabil plouase recent, ca mai erau inca balti si pamantul ud.


Padurea tace, mai trec vreo 3 utilaje forestiere, in rest ne bucuram de drum, mai depanam amintiri din Transilvania.




La un moment dat apare o bifurcatie, eu aleg stanga, dar astfel parasim inainte de vreme DC133 si padurea. Ne trezim in apropierea campului de sonde de sub Bustenari, pe o urcare offroad abrupta rau.


In varf (ma rog, unul din ele, ca am mai tot urcat sinuos, reintrand in padure) - macesul, petrolul si ardelenii


Cu apa eram pe terminate, dar se pare ca si cu catararea. In mijlocul padurii intalnim reprezentantii noului val de talente din downhillul romanesc:




Ne salutam reciproc cu respect, ei se angajeaza sa ne conduca in Bustenari. Aveau toti niste gioarse, dar ce faceau cu ele pe coborare... nu fac multi dintre "MTB-istii de parc" de pe plaiuri mioritice. Si uite asa am mai primit o lectie de MTB. Sa fie primit, zic!

Practic, baiatul din prima poza, plan apropiat, cobora lejer fara maini si fara frana fata. Bineinteles ca m-a lasat in urma fara probleme. Peste cativa ani, cu niste biciclete decente, astia rup norma. Ca ei cand se duc prin sat dupa una-alta fac 2-3 sute de metri ascensiune.  Wink

La pompa de langa casa lor am baut un bidon intreg in 2 minute si am mai umplut unul.




Am aflat ca au planuri sa nu mai cumpere stifturi din Breaza, ci sa se duca la Ploiesti. Noi le tinem pumnii, ca dadeau pe dinafara de talent Smile.

Pe urma ne-am luat la revedere, am reintrat pe asfalt undeva in mijlocul satului, nu prin capatul estic cum planuisem. Bineinteles ca am mai luat in piept cateva bucati de urcare. In Telega panta deja se mai indulcise Smile) , asa ca am oprit la un Radler.


Pe urma direct in gara Campina ne-am oprit, de unde am luat trenul spre casa. Este vorba despre Regio 14060 al Regiotrans cu plecare la 15:30, care are totusi mers de accelerat, la pret avantajos (25 lei cu tot cu bicicleta, deci recomandam si altora).

Asta a fost, o tura blitzkrieg, dar frumoasa, prin niste locuri in care nu ajunsesem inca. Sa ne revedem cu bine!
http://www.mapmyride.com/routes/view/269716211
Sus In jos
Traveller



Numarul mesajelor : 163
Varsta : 37
Localizare : Bucuresti
Reputatie : 2771
Data de inscriere : 24/11/2009

MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Dum 10 Aug 2014, 20:46

Un tur al Bucovinei pe bicicletă

De aproape un an coceam un prim tur al manastirilor din Suceava si Neamt, insa nu cu masina, cum mai fusesem in alte 3-4 ocazii, ci calare pe bicicleta, impreuna cu 3 prieteni (unii veniti cu tot cu familii). Pe 26 iulie ne-am imbarcat in masini, 3 din Bucuresti, al patrulea din Cluj, iar seara am facut jonctiunea la Sucevita. Tura noastra, botezata cu nume de cod BBB(Bucovina, Beri si Biciclete) era gata de start.

Duminica, Iulie 27, 2014

Plecăm! Cu câtă nerăbdare am așteptat să colindăm Bucovina pe bicicletă. Iata prima zi!
Pentru primele 6 zile suntem cazati la Cabana Paltinu din Sucevita.


Asa ceva vedeam cand ma trezeam dimineata, iar de auzit auzeam gagaitul gastelor de vizavi Smile


2 cocoașe până la Clit, încă una de 12% până la Solca. Biserica are mozaicul turlelor proaspat refăcut.


Coborâre frumoasă spre Poieni Solca.


Cacica, o biserica romano-catolică impresionantă, acorduri de orgă... Oprim si ne lasam uimiti de acest edificiu pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat Basilica Minor la 14 martie 2000, rod al muncii comunitatii poloneze, datand de la 1904. Constructie in stil neo-gotic, cu turn de 50 m inaltime.




Lume multă la salină. Prânz la Mărțișor. 2 lei berea Suceava, cu gust adevărat!


Întoarcere pe căldură. Peisaje frumoase, pe urcări grele, spre Arbore. Biserica 1502, monument UNESCO.


Intoarcere prin câmp, drum de caruta către Clit. Oprim la bufet, sub un nuc. Un loc de popas ce aveam sa-l folosim cu repetitie, si de fiecare data aceasta bicicleta Bauer, in stare foarte buna, ne-a intampinat statornica Smile


Din nou dam piept cu rampele alea 2, grele... Am ajuns, final cam greu pe ultimii 10 km. Aveam sa ne mai intalnim de vreo 2 ori catre seara, la intoarcere, cu acest scenariu Smile

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/664283381

Luni, Iulie 28, 2014

Aseară - grătar cu mici și piepți de pui și porc. Plus traditionalul paharel de Jaegermeister și muzică fado. Dormit ca lemnu. Dimineață superbă, luni 28. Ne pregătim de mers la Putna pe șosea, traseul turistic pe valea Bercheza, tinta noastra initiala, e noroios.


Luăm fetele cu noi. Traseul are vreo 2 cocoase, apoi o rampă sănătoasă la Voitinel. Și o coborâre de 12 %, atenție la întoarcere! Ajungem cam greu cu fetele la Putna, am ținut un 10/oră. Totus, buna dispozitia e la ea acasa.


Ne lasam invaluiti de spiritul marelui Stefan. Eu aveam pantaloni de trening, ceilalti au luat in primire cele furnizate la intrarea in monastire. Gheorghiță in halat de maistru, restul in fustanele.




Sorbim cate o ciorba radauteana sau o zeama de pui cu taitei de casa, plus bere de casă. Gheorghiță, reprofilat șofer, se repede 38 km să ia mașina, noi incepem intoarcerea lento. Popas pe marginea caii ferate acum parasite, dintre Radauti si Putna.


Mașina ajunge pe mijlocul cătărarii de 12% si ia fetele. Eu, MaC si Amic continuam voiniceste. Sus ne asteapta o panorama pe cinste.


Reunire la Hanu Voievozilor din Voitinel, o nouă masă. Întoarcere in 3. Mac retras, obosit. Io cu amicu și Gheorghita ramanem sa punem tara la cale. Mâine avem de trecut pasul Ciumârna...

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/665777845

Marti, Iulie 29, 2014

Mac căzut la datorie. Datoria indigestiei. Rămasi 3, plecat 9.45 peste pasul Ciumârna. Panta aproape continuă, dar ne-am simțit bine și am urcat cu 2 pauze. Asfalt bun in pas, spre varf se lucreaza, in rest cam multe denivelari.


Gheorghita, in mare forma, a roit în jurul nostru, sus~jos. Om bazat. O bere de buturugă sus la Palma, o clătită cu zmeură.


Coborâre ață la Moldovița. Vizitat manastirea aflata intre cele 8 declarate monumente UNESCO. Ne aflam intr-o zona de patrimoniu mondial si o cinstim cum se cuvine.


Am găsit un restaurant bun de-o ciorbă și clătite cu miere și nucă. Gata de încălecat, o pornim iar în sus. Urcare mai valonată un pic, cu accente de 10% din când in când. Câțiva stropi de ploaie nu ne sperie si dispar iute.




Ajungem cu bine sus. Chiar ne-am simțit bine pe cei 1000 m cățărare de azi. Coborârea e nașpa, asfalt bombardat pe secțiunea asta. Buna de full-suspension, fara exagerare. Asta nu a stricat impresia generală foarte bună. Mâine Voroneț, să vedem câți om fi...

Traseul de azi:
http://www.mapmyride.com/workout/667116139
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Expeditiile mele   Astazi la 04:13

Sus In jos
 

Expeditiile mele

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Expeditiile mele
» Ajutor pt orhideele mele
» Poze de-ale mele...
» Pozele mele
» Cartile mele (scrise)
Pagina 2 din 4Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: GALERII FOTO PERSONALE-