Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

 Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
alex.alexus.tm



Numarul mesajelor : 1065
Varsta : 27
Localizare : Pisa - Italia
Reputatie : 3945
Data de inscriere : 28/03/2009

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 25 Ian 2016, 14:59

E Timis 1 Smile Cuplul 288/58
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 25 Ian 2016, 15:55

Sau mai bine zis este Timis 2 varianta 1 dar discutia despre "cupluri" nu isi are locul aici !!
Dantm, poza respectiva este mult redimensioanta tocmai din acest motiv. Daca exista vreo problema te rog sa imi comunici prin mesageria privata
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 25 Ian 2016, 23:25

Unde sa pleci - Adrian Paunescu

Află și-nvată
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipa absurdă
Și, noi, nauci,
Nici nu știu unde
Vrei sa te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Înca de ieri,
Acarii înșiși
Se simt șomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărțire,
Când amândoi
Nu ne cunoastem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Înca-i abstractă
Iubirea mea.

Cât tu,pe lume
Nici n-ai venit
Și, într-un pântec,
Suferi cumplit.

Creste, sub cerul
Astrilor caști,
Maternitatea
Unde urmează
Sa mi te naști.


Trenul spre neant - Adrian Paunescu

Eu vin cu toata viața mea si gulerul deschis
Și pe peron astept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant,mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit marunt,terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu,dacă ei se urca-n tren,sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant,și mi-e destul atât,
Cu cei din urma bani ai mei nu vreau sa mor urât.

Calatoria tot o fac,oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-ma pentru ceva, luându-ma la rost.

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva,
Eu sunt de-o viata în neant si nu am cum pleca.

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-așez la geam în trenul meu si simt că-ncep sa pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant catre neant, neant catre neant.





Romanta în trestie - Adrian Paunescu

Trestia pe baltă bate tremurat,
Se aude trenul dinspre Calafat,
Neștiute păsări saltă peste noi,
Cum, chemat de tine, morții mă-ncovoi.

Te iubesc în umbra unui fraged vrej,
Greierii în scocul Dunării sunt treji,
Cad și plâng asupra-ți ca un trunchi din trunchi
Și mai simt tărâna caldă sub genunchi.

Prin pustiul mare, mai era un mânz
Injectat de-alarma trenului de prânz,
Balta e arată, fara spor, de pești,
Eu pe nevazute aflu unde ești.

Din gorgane tulburi, apa caldă sorb
Și turbat asupra-ți cad ca omul orb.
Vai! pe-aici porumbul s-a făcut kaki
Dintre baionete te voi mai iubi ?

Vreau sa-ți spun în clipa,când te-am și chemat,
Ca mă fac statuie înspre Calafat,
Dunarea să treaca sub călcâiul meu
Și de cerul lumii greu să-mi fie, greu.

Printr-un sânge teafar apei să mă scurg,
Trenul să mă taie,fluierat chirurg,
Mă ridic din balta numai trestiiș,
Mai șoptesc prin vrejuri: unde nimeriși?

Leneș merge trenul înspre Calafat,
Răscolind tărâna unde te-am culcat.
Se vor face pepeni și se vor fi copt
Când îi va atinge noaptea unui moft.

Trestia pe baltă, Dunărea în pești.
Dulcea mea iubita,unde te gasești?
Te cuprinde flora tulburelui mal
Astăzi pe planeta totu-i mondial.

Și te-ntreb: ce este pe pământ în rest
Dacă noi stăm pluta pe-acest straniu vest?
Dacă ei porniră sumbrul lor război
Când stăteam în vrejuri, astăzi, amândoi?

Vai de-acel mecanic și mașina sa,
Ce din ordin, mâine, ne va și călca,
Curioșii lumii vor bârfi obscen
Deraierea unui plin de moarte tren.

Trestia pe balta bate tremurat
Se aude trenul dinspre Calafat.





Intre mine si ea -Adrian Paunescu

Intre mine și ea
S-au ivit dintr-o dată
Un pârâu,o șosea
Și o cale ferata.

N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuta pe tors
Pregatită să rabde.

Din pârâu nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.

Numai că pe pamant
E o cruda răsplată,
Mai exista oricând
Și o cale ferata.

Semafor-semafor
Dar mai mult tragedie,
Când traversele dor
Despărțirea târzie.

Și în rest nu-i nimic
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.

Între mine și ea,
Nu-i nimic niciodată:

Un pârâu, o șosea
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Dum 31 Ian 2016, 03:34

Imn pentru Rapid - Adrian Paunescu (pentru cei care sunt mai tineri si nu stiu,Rapid a fost echipa de fotbal a ceferistilor )

Sântem peste tot acasă,
Porțile ni se deschid,
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubita ca Rapid.

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentru-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun.

Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubești,
Rapid, Rapid!
Haide, hai Rapid Giulesti !
Haide, hai Rapid Giulesti !

Nu vă dați bătuți o clipă
Invățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren.

Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubeți,
Rapid, Rapid!
Haide, hai Rapid Giulești !
Haide, hai Rapid Giulești !



Tren -Adrian Paunescu

Toți,în același tren
toți,în aceeași direcție,
Dar,prin vagoane,trebuie să ne mișcăm
fiecare, în voie.


În neant,într-o gară - Adrian Paunescu

Sunt bolnav și te-aștept
În neant,într-o gară,
Am, o floare la piept
Și...mi-e gura amară...

Nu mai are vreun rost
Să te mint că mi-e bine,
Eu voi fi cum am fost
Totdeauna cu tine.

Tu mă știi mai adânc
Decât lumea de-afară
Te aștept și te plâng
În neant, într-o gară...



Selecțiuni cu tematică feroviară din alte poezii ale lui Adrian Păunescu:

Nebun de alb - strofa 4

Prin gări descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.


La adio tu ! - strofele 5 si 6

Când te-am văzut ultima oara
Știai și tu, plângeai și tu
Și ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există,nu.

Eu m-am întors înca o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată ?
Parca a luat-o cineva !


Lied vechi de dragoste  - strofa 4

Trec pe lnâga tine țipătoare trenuri
botezate-n templul prăfuitei gări
și de fiecare te-ndoiești si tremuri
și la geamul negru speriată sări.

Sus In jos
mielutu zburator



Numarul mesajelor : 2413
Varsta : 21
Reputatie : 3307
Data de inscriere : 07/09/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mar 02 Feb 2016, 00:51

Am uitat s-o postez aici la momentul potrivit, o voi face acum.
Primul meu experiment cu literatura absurdă, o proză despre pierdere, abandon, regăsirea sinelui și amintire.
http://theliteratelamb.blogspot.ro/2016/01/halta.html
Sus In jos
http://theliteratelamb.blogspot.ro/
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 10 Feb 2016, 01:33


Trenuri - Virgil Gheorghiu (preot,poet 1916-1992)

Ca să vibreze harfa sosirilor cu strune ferate în gări,
Alte peroane adie anonime tristeți de plecări.
Spre-un orizont de holde circulare,
Spre tuneluri, cad nalucitoare
Trenurile fulgere de care se tem melodioasele cantoane,
Trenuri spitale sângerând prin lampioane ;
Trenuri de molid întărind plămânii frânarului somnolent.
Leneșe trenuri de excursii ca fluviile-n Orient,
Trenuri lacome de graniți
Cu virtuoși și regi de trust în calmul sleeping-carelor,
Trenuri de fructe împletind fumul cu al vapoarelor,
Departările în lanternele voastre se păsuiesc ca un inel,
Trenuri, jidovi rătăcitori ai basmului de oțel.
Dar rampele cu grâne mă îngândură,
Unde-ntre locomotive ruginite
Adulmecă trecutele voiajuri,
Câini melancolici de restaurant.




Sub osii ruginite plânge șina - Adrian Munteanu

Sub osii ruginite plânge șina
Înșerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara,
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverșunat hodina,
Zvârlind pe trenul rătăcit ocara.

Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte ațipit pe ram.
Măi Adrian,ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos de tren mai am !
Așez un gând zănatec pe hârtie
Și mi-a fugit sonetul sterp pe geam.


La canton - Marcel Cumpănean

Coboară noaptea peste rampă
Și-n jur e liniștea deplină,
Un impegat aprinde-o lampă
Și-așteaptă trenul ce-o să vină.

O molie în dans de vampă
Se răsucește-n cerc, divină,
S-a coborât și lunga rampă,
Și-n noapte, liniștea-i deplină.

La poart-un scârțâit de clampă
În noapte liniștea o-nclină,
S-a instalat în braț o crampă
Din greul lampei cu lumină,

Iar molia stă prinsă-n stampă.




Un tren - Tomozei Gheorghe ( 1936 -1994 )
 
Moment de seară într-o gară mică,
Până să cadă cea dintâi zăpadă,
Ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
Gazornița cu afumată sticlă

Și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
Ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
Se subțiază sinele - inele de-o frică
Prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.

Stai și aștepti un tren ce nu oprește
În gara care blând se-nzăpezește
Și căreia luminile îi treieri
Dar iată-l, înaintea ta cum crește,
Ferești de-o clipă îi sculptează-n creier
Și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 17 Feb 2016, 03:39


Poem feroviar - Emil Brumaru

Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R.,
Closete vechi de scânduri, oh, cotețe,
Eterna Servitoare-o să ne-nvețe
Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe,
Sânii boltiți cum nici un cer nu e,
Gura-i adâncă, limba-n moi povețe,
Saliva-n val, sărindu-i buzele,
Buricul scos pe pântec din dulcețe
Pentru păpat cu lingurița repede,
Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R...

Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele,
Iesle cu-acari sfioși sub fân ce-adorm
În grele-amiezi, după un clei enorm
Cu șefulița-n păpădii, lâng-acel corn
Frunzos, în timp ce dânsa bălăcea să spele
Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform,
Și pata izmănuței cu bretele
Și monogramă-n flutur cuneiform,
Și firul, rupt în vânt, de la mărgele,
Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele...

Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino:
Și balega, și cheresteaua, și cântarul
Din dosul gării. Fie-ne amarul,
Cojit ca de pe ziduri albe varul,
Topit în râmă leneșă ce fin o
Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul
Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino,
Eu, Îngerul jongler Emil Brumaru...


Feroviara - Dorin Covrig

să vă spun
dragii mei
am vizitat
prima cale ferată din lume
( nu le spun ca între șine
tremuram gândind la tine )
abur
cărbuni
și mușchi murdari
( nu le spun ca între șine
mă durea dorul de mine )
carosamentul magistral..
au lucrat aici
analfabeți și pușcăriași
( nu le spun ca între șine
trenul ăla nu mai vine )
o adevarată capodoperă
spun eu.



Bună seara,iubito - Lucian Avramescu

Buna seara,iubito,te astept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu trenul acesta personal și stingher
Bună seara,iubito, te-aștept ca din cer.

Bună seara,iubito, pot sa-ți spun prin cuvinte
Că puține mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intra iubiri prematur în morminte
Bună seara,iubito,pot sa-ți spun prin cuvinte..

Bună seara, iubito,sunt destui care vor
Să ne punî la ușa iubirii zăvor
Să pună catușe cuvântului dor
Bună seara,iubito,sunt destui care vor..

Buna seara,iubito,te aștept ca și când
Numai dragostea noastra ar fi pe pamânt
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt.
Buna seara,iubito, te astept ca si cand..


Leru-i ler - Lucian Avramescu

În noaptea asta fără candelabre
Când mor pe sine roțile de fier
Să ascultăm,iubito,stins cum cânta
În satul meu copiii leru-i ler

I-aud acum la casa părintească
Bătând în geam cu sorcove de ger
Și nimeni nu mai iese să-i primească
Și gem pereți-n beznă leru-i ler

În noaptea asta,sa tacem o vreme
Ti-e teamă,știu și nu pricepi ce-ți cer
Cum poate sa îmi fie atât de-aproape
Un cântec de departe - leru-i ler !



Vis de iarnă - Petru Dincă

Vom merge, iarna, într-un vagon dorit,
Mic, roz, cu perne-albastre,
În fiecare colț având un cuib menit
Săruturilor noastre.

Tu ochii-i vei închide, ca să nu vezi pe geam,
Făcând prin noapte schime
Făpturile acelea îngrozitoare, neam
De lupi și draci, mulțime.

Îți vei simți apoi obrazul zgâriat -
O mică sărutare ca un păianjen beat
Alunecând pe gât...

Și înclinându-ți capul: ,,Caută!'' vei spune...
Nu vom găsi ușor acea sălbăticiune
Care aleargă mult...

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mar 23 Feb 2016, 05:40

Trenurile foametei - Adrian  Păunescu

Gări moderne,semafoare stranii,
Electronici trase peste tot,
Neschimbați nu sunt decât țăranii,
Pe peroane adormiți cu anii
Și simțind și ei că nu mai pot

Vin de prea demult si prea departe,
Cu desagi si plase mari in maini,
Ei ,prin foame,condamnati la moarte,
Ei,clacașii nemiloasei soarte,
Vin în Capitala după pâini.

Consolați și plini de jale,parcă,
Vlăguiți,dar mai scuipând ades,
Au uitat pe unde să se întoarcă,
Trenurile foametei i-ncearcă
Și-i aruncă-n gări fără-nțeles.

Nu sânt mii,sânt poate milioane,
Care n-au făina de ajuns,
Dorm fără speranță pe peroane,
Scoală-te și ia-ți pământul,Ioane,
Ca să-i dam și foametei răspuns



Trenul fără naș - Adrian Păunescu

Urcăm într-un tren
Trenul ăsta-i trenul nostru bun
Ce vreți, zice el,
N-avem nașule bilet,ți-o spun !

Drumul veșnic ne e rostul,
Treacă zile,treacă ani,
Ăsta este trenul nostru,
Trenul celor fără bani !

Din gări vin mereu
De cei tineri care au de mers
Spre-acel ideal
Ce din inimă nu ni s-a șters.

Hei,hei,nașule,
Dă-te dumneata-ntr-o haltă jos.
Noi vrem liber trenul,
Trenul nostru e un tren frumos…


Barierele - Adrian Păunescu

Încă n-am vorbit,
Nu ne-am sfătuit

Cum sa ne purtam pe drumuri,
Cum,inca nu e clar
Chiar pentru acar
Rolul barierelor pe drum.

Sântem intre acei ce speră
Câ vom ajunge mai curând,
Dar ne oprim la barieră,
Încetinim și stăm la rând.

Pe drum sunt fel de fel de arme,
Ca să nu fie monoton,
Acarul barierei doarme
Și nu răspunde la claxon.

Robiți vitezei trimufale
Și gustului aerian
Șoferii ar muri pe cale
Prin adormire la volan.

Dar bariera ii trezește
Cu ochii ei sticloși si reci.
A te opri e omenește,
Trăiască piedicile deci !

Și-apoi,sânt meserii,nu glumă
Cu indivizi,la rang înalți
Acei ce viața își consumă
Ca să-i oprească pe ceilați.



Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 23 Mar 2016, 03:38

Cântec de drum - Nichita Stănescu

O să fuga câmpul înapoi,
către ieri, către alaltăieri.
Tu ai să stai la o fereastră de tren
și ai să spui: uite
acum o lună am găsit un epolet,
acum un an, o sabie ruptă !
O să fuga înapoi câmpia
către acum doi ani,
iar tu, care stai la o fereastră de tren,
ai să spui, uite,
când erai copil, mi-amintesc,
i-am găsit craniul într-un șanț.
Desigur, am trecut
fără să-l privesc prea atentă.
Mâine (ai să spui) îl iubeam;
poimâine, poate poimâine îl țineam
de braț ,
peste un an, ah, peste un an
mă căsătorisem cu el.
Dar ce Dumnezeu? Unde mi s-a
risipit soldatul?
Cum de s-a ascuns atât de bine
în ieri si în mâine
încat nu-l mai poți găsi nicaieri ?
O să fugă câmpul înapoi
către ieri, către alaltăieri,
către mâine, către poimâine.
Tu ai să stai la o fereastră de tren
și ai să spui: uite,
răsare luna, uite,
răsare inima, uite,
răsare moartea, uite,
rasare însuși răsaritul, uite,
răsare însuși răsăritul răsăritului.



Din Fugă - Otilia Cazimir

Se scaldă soarele în iaz...
Un măr sucit de batrânețe
Aruncă-n tren cu mere pădurețe,
Și-un cârd de gâste albe face haz.

S-abat la geam priveliști iuți
De cărti poștale colorate,
Și-un deal vărgat se scarpină pe spate
Cu plugul tras de doi căluți...


Călător - Leo Dionis

Încleștat și resemnat mi-am luat trenu din gară
Tren vechi și ruginit nu prea des folosit
Tren viteză cu fumuri groase să alerge cu mine
Urlete de fluier îmi lipește mâna pe fieru rece
Rece ca tine și gust de vechi, vechi de ieri
Ți-e vechi de mine
Tren obosit și ruginit de ploile tale
Cu scrâșnet scânteie trec printr-o ceata ce-mi îngheata ochii cu-n timp trecut de tine
Treceam prin tunele să chinui să vad,o cale mai bună și-o cale mai dreaptă
Și nu dau de izbândă mă învart pe munții cocoașa și ajung într-o culme lipsită de lume și văd la lumină
Șine de argint mă îndrept către moarte, o ultimă stație în singurătate
Totul e nou de cum l-am lăsat
O catastrofă plictisită o încercare nereușită
Un pas mai în jos pe scara seninatații
O resemnare pe jumătate
Am călătorit cam mult și e timpul să mă culc
Să dorm în trenul meu cu fumul draperie și singurătații lenjerie
Să dorm să ajung la destinație, la vechea palpitație
Destinație, etern


Amintiri despre trenul cu aburi - Viorel Gongu

Călatoream în tren la clasa treia,
Pe băncile de lemn doar noi eram
În trenul gol, oprit în câmp, un ram
Cu flori am rupt și-am mângâiat femeia.

Un șuier lung acoperea bătaia
De inimi ce zvâcneu în contratimp,
În șine un alt puls dintr-un alt timp
Cânta plăcerea drumului și ploaia

Se strecura pe geam și-n palme ude
Ne-a strâns ca pe un bulgăre de lut.
Nu au fost martori la acel sărut
Când inimile noastre calde,nude

Au căpatat o singură bătaie
Cu pulsul trenului la cap de drum,
Ne-am cununat cu trenul și în fum
Zidit-am în depou doar o odaie.

De-atunci ne cânta trenurile-n geamuri
Copiii ne aduc de sărbatori
Câte-un canton îmbalsămat în flori
Ce ne albesc în parul plin de ramuri.



Trenul - Dan David (Din volumul Mașina de copiat zile)

Când am călatorit prima oară cu trenul,
Un vagon de poșta și trei vagoane de clasă ,
Eram cu mama și cu frații mai mici.
Noaptea îl visasem pe Arpad Bacsy ,
Mustăciosul șef de gară,cu chipiul sau roșu.
Zborul stâlpilor de telegraf era un miracol.
Îmi mișcam capul de la stânga la dreapta,
Privindu-i ca pe niște oase
Aruncate în spate de mecanicul locomotivei.
Mai departe,pe câmp
Vitele, oamenii, se mișcau mai încet,
Însetați și obosiți probabil, de soarele verii secetoase.
Am coborât după doua ore de fașcinație,
Mai obosit decât aș fi fost, făcând drumul pe jos.
Gara din Zalau mi s-a părut o cetate,
Un palat fabulos !


Gara - Mircea Radulescu ( 1889 - 1946 )

Ce ne-nteleasă pare tumultuoasa gară
Cu trenuri nesfârșite și felinare verzi !
Aicea se frământă viața-n veci fugară
Și-n largul ei de zbucium ca-ntr-un ocean te pierzi.

Prin negurile nopții străbat locomotive;
De unde vin pribege, spre care țări pornesc?
Spre ce oraș himeric cu turle și ogive
Fug trenurile negre de nu se mai sfarșesc?

Ca niște șerpi gigantici alunecă, se-ndoaie.
S-aruncă peste poduri fantastic dantelate
Brăzdează-ntunecimea cu ochii de văpaie
In ritm sonor de osii si roate ferecate.

Purtând lumini și visuri fug negrele vagoane:
S-au dus !
Dar nu se curmă eterna frămantare;
In gară cântă larmă de glasuri si ciocane
Si-ndată alte trenuri stau gata de plecare !

Un șuierat, o șoaptă, o lacrimă fugară -
Așa pornești, o dată, și-n depărtări te pierzi
Iar îndărăt viața rămane ca o gară
Cu trenuri nesfarșite si felinare verzi !


Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Dum 03 Apr 2016, 01:40

Locomotiva unui Cuvânt - Sorin Cerin

Locomotiva unui Cuvânt,
a fost trasă pe linie Moartă,
în așteptarea vagoanelor unor Momente,
când recolta de Zâmbete,
va reveni din nou la normal,
fără să intereseze pe Nimeni,
că-i ruginește Adevărul Absolut,
iar roțile ce erau cândva de foc,
au început să stingă Clipa Eternității,
lăsând în locul lor,
doar fumul Dezamăgirii,
ce se îndrepta spre Nicăieri,
în speranța că va găsi iarăși,
pașii acelui Cuvânt,
care se numea Iubire,
și par a fi dispărut,
fără nici o urmă,
atât de demult…..



Nostalgie - Mircea Radulescu

Rătăcitori de-a pururi între pământ și cer.
Gonind spre orizontul himerelor ce-nșeală,
Oriunde rătacește atomul efemer
Ne urmărește veșnic priveliștea natală

Sunt clipe dureroase când trebuie să pleci.
Un șuier scurt și trenul se pune în mișcare
Din goană lași în urmă icoanele fugare
Și-n atmosfera sură a dimineței reci,
Păduri, cantoane, poduri, priveliștele toate
Dansează-n simfonia mecanică de roate.
Te duci

Dar ori și unde acum te-ai îndrepta,
Imaginile repezi ce lași în urma ta
Sunt mici fâsii de suflet ce-n aer se destramă
Și de trecut s-anină ca fulgii albi de scamă.
O!
Legământ eteric de antică țărână,
De stoguri risipite, de blonde clăi de fân.
Păreri de rău de toate acele ce rămân,
Tu ce ne chemi cu brațe de cumpeni de fântână,
Tu faci ca-n noi, pribegii, in veci să se răscoale
Același dor de veacuri imperios, ce mână
Șiragul alb de berze spre cuiburile goale

Tu ne urmezi statornic pe orișicare drum,
Cu-al miriștei de toamnă nelămurit parfum,
Cu brațe de troiță strâmbată de vechime,
Cu viața strâns legată de clipa ce-a trecut,
Cu glasul lin de clopot ce cântă-n țintirime,
Tu ești magnetul tainic prin care-n adâncime
Pământul iși atrage fărâmele de lut!


Încă un tren - Zoia Alecu (cantautoare)

Mi-e drumul departe de casă
Și totul miroase-a pământ
Un dor nesfârșit mă apasă
Dar casa mi-e ploaie și vânt.

Înca un tren și înca unul,
Ochii-mi stau frânți peste geam
Mi-este greu să-ncep iarăși drumul
Dar drumul... e tot ce mai am.

Prin gări, prin hoteluri aiurea
În frig, după lungi așteptări,
Adorm, și in vis fericirea
Se-ntâmplă să treacă prin gări.

Acasă e gol și pustiu
Nu-i nimeni s-aștepte în prag
Mereu parcă-ajung prea târziu
La tot ce imi este mai drag.

Încă un tren și încă unul,
Ochii-mi stau franți peste geam
Mi-este greu să-ncep iarăși drumul
Dar drumul... e tot ce mai am.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Dum 15 Mai 2016, 05:07



Noros Cecer - Cătălin Țîrlea

Personal, când drama vieții mă subjugă efemer,
Iau rapidul de Constanța s-o văd pe Noros Cecer.
Ea, Noros Cecer, turcoaica cu ochi verzi și umeri slabi,
Este astăzi vânzătoare la buticul, la buticul "Doi chebabi".
Dar pe vremea aia dulce, când ne tulburam cu "Zarea",
Ne plimbam ades pe plajă și-ascultam cum muge marea.
Noaptea, după chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: "Cecer drăguță, care-i visul vieții tele?"
Ea-și punea pe umăr fruntea, alintându-se de dor,
Și îmi răspundea: "Guriță, spune-mi simplu: Cecișor!"
Dar evenimente care nu am amintiri frumoase
Mi te-au luat din calea vieții într-o zi, Cecer Noroase.
Numai tu aveai știința să mă mângâi pe la tâmple
Și să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntâmple,
Numai tu știai pe lume să spui "Da!" atât de scurt
Și să îmi aduci la vreme, dimineața, un iaurt.

Da, te-ai dus, dulce minune, și-a murit iubirea aia,
Care ne-a făcut celebri ani de zile la Mamaia...
Și degeaba-mi fac iluzii, și degeaba azi disper,
Căci rapidul de Constanța nu mai duce la Cecer!

Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă...


În ploaie - Zamfir Iulian

Călătoresc într-un vagon pierdut pe șine,
Călătoresc fără un țel anume,
Afară plouă, plouă rar și greu,
Trenul aleargă și în tren sunt eu.

Privesc prin geamul viu a vieții ploaie,
Ascult și înteleg a stropilor văpaie.
Iar în vagon adie-o boare rece,
Mă încălzesc cu fiecare strop de ploaie... Timpul trece.

Și trenul oprește în stații uitate,
De vreme, de timp, de ani alungate.
Iar ploaia-și continuă a ei simfonie
Adresată uitării, speranței și mie.

Pe peronul, pe care, cândva într-o seară,
Pașii-mi vor găsi pământul, târziu într-o vară,
Îmi voi lua valiza, voi arunca biletul,
Și-ndrăgostit, cu gândul la iubirea-mi, voi părăsi peronul vieții, încetul cu încetul...




Iubirile sunt căi ferate -  Radu Ștefănescu

Iubirile sunt căi ferate
accelerând spre orizont,
în gările de veri uitate
tăcerea-nchide timpul bont

În visul pietrelor de rouă
coboară fluturul ce-a fost
omida devorând în ouă
cuvântul scos din adăpost

Pe malul trupului, fecundă,
femeia-stup visează ploi,
acarii apelor, la pândă
surâd uscat din norii goi


De Ciulnița - Cristian Neagu

Un șuierat prelung anunță gara,
Prin compartimente duhnește a rachiu
Și parcă trenu-i beat, purtând povara
Țăranilor, întorși acas` târziu.

Atrași irezistibil de unica schimbare
Stau curioșii pe rusticul peron,
Și cinci minute parcă-i sărbătoare
Zărind o altă lume, vagon după vagon.

Din loc în loc se înalță semeți,
-întregind decorul tot mai deprimant-
Ciulinii țepoși cu bulbi violeți,
Printre spații de cale ferată, către sat.

Oamenii-s aceiași, noroiul mai proaspăt,
Cererea frecventă este... o țigară;
N-au alternativă, dar s-au resemnat
În obscuritatea vieții de la țară.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 10 Iun 2016, 01:36



Macazul și vagonul (fabulă) - Constantin Păun

Un ac,
Un macaz mai exact,
Zise-n glumă vagonului;
Ești zălud și pace...
Și-n plus puturos!
Am să te dau jos,
Ca să vezi că noi
Care suntem ace,
Avem ce vă face...
Abia miști din roți,
Deși știu că poți
Și când vi la vale,
Am dureri dorsale!...
- Ia mai du-te dracului...
Asta-i soarta acului,
Să suporte toată gloata!

Și macazul s-a decis:
- Îl aștept întredeschis...

Berbecul și tamponul (fabulă) - Constantin Păun (1987)

Un bucălat de rasă -dolofan-
Care creștea-ntr-o lună, câț alții într-un an
Și care-acaparase o oaie mai de soi,!
De când păștea în gară(și nu orice trifoi!)
Simți cum că pământul, el poate să răstoarne,
Având acea consoartă și-având acele coarne!
Și ca întreg *tacâmul* să fie pus la masă,
A început să-mpungă, întâi și-ntâi acasă...
Apoi el se extinde, doboară tot ce pică,
Încât îi pare lumea, nemăsurat de mică!
(E drept, el are-acolo și de-asta nu se-ndoaie!)
Un spate foarte tare, asigurat de oaie!)
Dar cât de mică-i lumea, când circulă un zvon;
C-ar exista;în gară, mai tare un... tampon!
Și s-a pornit ca glonțul, de i se duse buhu!...

Morala
Desigur că eroul și-a dat acolo duhu'!...


Macazul, vagonul și sabotul (fabulă) - Constantin Păun

Zise un macaz,
(Dintr-un triaj)
- Vagonul,
Care bavurează cuponul,
A prins sabotul,
Cu totul!...
Netotul...
Dar,
Întru-cât s-a blocat,
Exact,
La distanța minimă,
Mi-a rămas la... inimă!
Sabotul, i-a răspuns la analiză;
- O încurcai de n-aveam priză!...

Morala
Rezultă, deci, că idiotul,
Nu întotdeauna e... sabotul!


Punctualitate mioritică -  Dan Căpruciu din volumul  Sonatele sonete (2011)

Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că ești desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aș dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paște" unde vrea, ca renul
M-aș angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!

Sus In jos
dan tm
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 3650
Reputatie : 4637
Data de inscriere : 16/07/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 10 Iun 2016, 08:53

Poza e undeva in Arad?
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 13 Iun 2016, 10:26

DanTm: stiu la ce te referi dar nu este de la noi poza respectiva

Profit de acest post pentru a adresa o rugaminte calduroasa tuturor celor care au scris o poezie despre domeniul feroviar,cunosc fosti ceferisti pasionati care au scris asa ceva ( o Doamne cati erau pe vremuri carora le placea sa asterna si in versuri viata frumoasa si grea de ceferist) . De asemnea,cei care cunosc poezii din volumele poetilor care au scris versuri incadrabile in acest topic sunt rugati sa le posteze.







Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 15 Iun 2016, 18:23

Sala de așteptare - Adrian Paunescu

Sala voastră de-așteptare, pat și saltea
Pentru voi, sărmanii lumii, inima mea
Nu mai vine trenul vostru, ce bine știu
Și pe linia ferată...este pustiu

Gara-i moartă de mult,gara e numai un sat
Și aici nici un tren n-a venit, n-a plecat
Așteptați în zadar și fluierați la refren
Nu există ce vreti, nu există nici tren

Sala voastră de-așteptare pentru ceva
Pentru ce-ar putea să fie inima mea
Eu va țin în mine însumi cu drag frățesc
Și vă spun că nu sunt trenuri, că vă iubesc.

Știu că vi se face foame, dragilor frați
Ca din celălalt din mine, luați și mâncați
Sala voastră de-așteptare, asta sunt eu
Șeful stației anunță trenul mereu

Nu mai vine trenul vostru, sincer v-o spun
Poate așteptarea totusi nu-i lucru bun !
Puneți mâna pe unelte și pe refren
Și din voi, sarmanii lumii, faceți alt tren


Hai vino iar în gara noastră mică -  Florin Pretorian

Când vine dimineața și zorii-mi bat în pleoape,
Ce crudă e trezirea, căci tu nu ești aproape.
Sunt ca o harpă tristă uitată într-o gară,
Pe strunele iubirii te-aștept să vii diseară...

Hai, vino iar în gara noastră mică
Privește-mă, să vezi cât mi-e de frică,
Alintă-mă și dă-mi curajul vieții,
Sărută-mă, s-alungi umbra tristeții.

Mă răscolește dorul ce l-ai lăsat acasă,
Aș vrea să vin la tine, dar știu că nu-ți mai pasă...
Și-atunci cu lacrimi calde mai umplu-o călimară
Și-ți scriu pe-o amintire că te aștept diseară.




Am pierdut ultimul tren - Florin Pretorian

Am stat o viață-ntreagă-n gara mică
In gara vieții mele-am așteptat
O umbră de noroc oricât de mică
Într-o iubire fără de păcat

Am stat pe bănci,pe mese,printre șine
Și chiar cu șeful gării-am discutat
De soarta mea,de viațp ,despre tine
Și-abea într-un târziu am observat

Am pierdut ultimul tren
Așa cum le-am pierdut pe toate
Fluiera ca un refren
Al unui cântec surd în noapte

Am pierdut ultimul tren
Te-a dus spre-o gară neștiută
Cu tristețe murmuram
Adio si cale bătută !

Mai văd în depărtare felinarul
Și-un nor de fum ce urcă înspre nori
În suflet mă inundă-ncet amarul
Și nu mai vreau să-ajung deloc in zori

În sala de-așteptare-i lume multă
Sunt personaje ca și mine,voi...
Dar gara asta este mult prea mică
Ar fi destulă numai pentru noi



Romanță îintre două trenuri - Dan Verona

Și vine vremea câteodată
Când din oglinda unei ploi
Mireasa inimii uitată
Îți face semne înapoi
Și-atunci cobori în vechea gară
Cu gândul ca vei revedea
Același tren de odinioară
Din care ai plecat cândva .

Etern pasager, mai vine un tren,
Adio, mai trece un tren!
Iubirea mereu alearga spre noi
Cu-o floare si-o gară in doi.

Va mai pleca un tren si iată,
Un vis pe care-l credem stins,
Ne luminează viața toată
De mâna vremii neatins!

Și ne grăbim atunci spre vara,
Uitată pe un vechi peron
Și alergăm să prindem scara
Sclipind la ultimul vagon.


"Un tren de seară" - Dan Verona

Un tren de seară
Ce poartă goana de pași dintr-o gară
Un tren de seară
Eu ajunsesem pe ultima scară
Un tren de seară
Tu sufereai de tăcere amară
Un tren de seară
Și o nerostită chemare sumară
Mai stai,
Mai stai
Ce se-alege din viața ta,
Când și-n cer se va-nopta?
Mai stai,
Mai stai
Trenul care te-a furat
Nu-i un tren adevărat
Mai stai !

Un tren de seară,
Nicio ușă deschisă-n afară
Un tren de seară,
Eu mi-ascundeam lașitatea fugară
Un tren de seară,
Tu ai tăcut și-ai zâmbit într-o doară
Un tren de seară,
Și-o nerostită chemare sumară

Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Astazi la 18:16

Sus In jos
 

Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Cenaclul de poezie feroviara
» Industria feroviara romaneasca
» Excursie feroviara Bistrita Nord - Bistrita Bargaului
» excursie feroviara
» IR 1632: Oradea - Cluj Napoca - Bucuresti Nord - Constanta
Pagina 3 din 4Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: DISCUTII LIBERE-