Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

 Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 04 Dec 2015, 05:45

In primul post am enumerat scopurile acestui topic ! Mai mult de atat cum as putea sa ii ademenesc pe ceilalti ?!

Citat :
Scopul acestui topic:
-Voi incerca sa postez toate poeziile feroviare pe care le cunosc.
-Sper sa fiu sprijinit in identificarea altor versuri inca necunoscute care pot fi postate aici !
-Topciul este dedicat oricui a scris macar o strofa despre tot ceea ce insemna lumea feroviara sau analogii cu aceasta. Orice poezie,oricat de modesta ar fi merita sa fie impartasita cu noi asa ca...nu va sfiiti !

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 04 Dec 2015, 17:56

În ploaie - Otilia Cazimir

În gara asta nimeni nu coboară,
Și plouă-adânc,pe câmp,pe gară...
Un tânăr cu manta de cauciuc
Stă zgribulit la adăpostul unui nuc.

Doar, indolentă și greoaie,
O vacă-și plimbă visătoare
De-a lungul liniei, în ploaie,
Progenitura viitoare.



Tristețea gărilor ce plâng - Leonid Iacob

Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu știi, iubito? Gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.

Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
scrâșnind din roți,
încet murind
și cer în mine prăvălind
către pustiu...

Tristețea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara,trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

Sau chiar daca brutal
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va gasi un om
Care sa mearga în fata lui
Plin de gânduri
Si cu mâinile la spate.


Ca mine acum
În fata monstrului negru
Care se apropie cu o viteza înspaimântatoare,
Si care nu ma va ajunge
Niciodata
.


Orologii pe șine - Ana Blandiana

Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duși astfel
Nu știu că ele s-au oprit
Și cât timp au stat,
Și cât de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Și cum în câte-o parte s-a făcut gol
Și câteva secunde pot să se lăfăie
În compartimentul unei întregi zile.
Pe când în altă parte
Mulțimile fac valuri-valuri
Și se cațără pe acoperișuri, pe scări, pe tampoane.
Cei duși răspund conștiincios
"Am patruzeci și doi de ani",
Fără să știe că unele cifre sunt minute,
Iar altele milenii
Și nici numele stațiilor
În care s-au oprit
Pentru a face cruce cu alții
Sau fără motiv.




Baia (sau O eternitate iterativa) - Leonid Dimov FRAGMENT-partea care se incadreaza in tema topicului

................................................
Zorile puseră capăt alergării
Mele. Ajunsesem în Piața Gării.
Mort de teamă
în mulțimea care nu mă băga în seamă
Căci forfotea fără preget,
Lunecai până când m-arătă un deget
De fetiță. Ajunsesem pe peron,
Trăsese și trenul către Rubicon...
Doamne, cum au început a mă lovi,
A mă-njura și sudui,
Ba chiar o jună la care priveam
Și-a scos cordonul cu monogram
Negru, bătut în ținte de alamă grea,
Și-a dat a mă croi pe unde nimerea.
Așa, plin de cheag și salivă,
Am ajuns la locomotivă,
Locomotiva cu nume oceanic,
Și i-am strigat bătrânului mecanic:
"Ia-mă și pe mine, nene!"
A făcut un gest, alene
Și-a apăsat pe ÎNAINTE
împroșcându-mă cu abur fierbinte.
Odată trenul pus în mișcare,
Roțile rotindu-se tot mai tare,
Am așteptat, m-am proptit într-un călcâi
Și-am sărit într-un vagon de clasa-ntâi.
Șchiopătam. Mă durea-n țeastă,
Dar scapasem de năpastă:
Vagonul era complet gol.
Pluș albastru.Peisaje din Tirol.
Picior peste picior, vioi, potent,
M-am instalat într-un compartiment
Și-am rotit ochii vulpește:
Trenul gonea nebunește.
Conductorul deschise ușa și-o-nchise la loc.
L-am făcut: escroc, mormoloc, dobitoc!
Deși nu-mi spusese nimic,
Asemeni insului aceluia voinic
Care părea șeful gării nescrise:
Căci trenul oprise
Cu mine,taman,în fața lui.
Avea mustața pe oală și pistrui,
Mă privi și ridică semnalul de plecare.
Trenul se puse din nou în mișcare,
Acceleră, trecu de-o pajiște cu albăstrea,
Apoi încetini lin,parcă plutea:
Treceau peste șine ceferiști cadaverici,
Văzui ruinele unei biserici,
Pe urmă, o localitate adevărată.
M-am ridicat deodată,
Am deschis geamul și am sărit
Drept pe taluzul înverzit
Rămînînd așa, culcat,
Pînă ce trenul s-a îndepărtat.
..............................................
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mar 08 Dec 2015, 03:53

Din Tren - George Bacovia

Fugea vagonul
Înainte.
Câmpul muncii,
Câmpul lumii
Se smunceau
Parcă-napoi.
Ziua caldă
Si solară
Arăta frumoase flori.
Noaptea,
Câte-o stea brigandă
Căuta
Si dispărea.
Când vagonul
Printre ziduri
Poposind,
Câmpul muncii
Si al lumii,
După ziduri, -
Ca si când
Nemaifiind.




Revedere - Ștefan Octavian Iosif

De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un șuier lung... Tresar mișcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta țărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Și gara... lume! Uite-ai mei!
M-așteaptă toți cu brațe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz și bucurie!
Doar numai frățiorul mic
Se uită lung: nu mai mă știe...
În ochii lui naivi și mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
Cine-i urâtul ăsta, mamă?...





Nota din tren - Radu Gyr 1928

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.

De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

Hei, cea din urmă gară, la un sfârsit de cale,
acarul negru-al morții, pe gânduri, la macaz...
Surâd. Aprind țigara. Și iar visez. Un iaz...
Banalitați burgheze din trenuri personale.

Si vad deodată trenul meu mic de tinichea,
cu roțile stricate, când nu-mi trecea prin minte
să-l fac simbol și versuri, ci mi-l trăgeam-nainte
de sfoara lui, prin toată copilăria mea...

Hei, Radule de-atuncea, cu vise-îmbrăcate
în vechi costume albe de marinar, ca tine,
cum le plimbai- ții minte? – pe-nchipuite șine,
în vechia jucărie cu roțile stricate...

Iar astăzi, trenul fuge si, paralel, șoseaua.
L-asemuim cu viața, burghez si călător,
domnu-și citește cartea, si-ntâiul trenișor
de mult iși ruginește, in suflet, tinichiaua.

În țacanit de osii se-aleargă peste vise.
S-a desfăcut amurgul și mâinile sunt reci.
Un alt canton de țara: o su... ta... do... ua... zeci...
La stația trecută, am cumpărat caise.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 16 Dec 2015, 11:34

Acceleratul - Veress Zoltan traducere I. Olteanu poezie pentru copii apăruta în anul 1962 intr-o cărticică ilustrată



Uite casa de bilete,
s-a deschis acum-acum:
ia-ți bilet și tu,băiete,
altfel nu pornești la drum.

Și mai cumpără-ți îndată,
fiindcă trenul s-a zărit,
o revistă colorată
și o carte de citit.

Căruciorul de bagaje
se hurducă peste-un hop
și-uite-un puști cum îi mai trage
din paharul de sirop !

Te-ai sculat de dimineață ?
Trenul nu-l mai poți scăpa.
Nu ca Domnu' Nătăfleață
care vine-abea,abia.

Roți și osii toate sună
la revizie: boc-boc !
Mai doriți o chiflă bună?
Cornuri nu luați deloc?

După ce grămada mare
de colete-i toată sus,
trenu-i gata de plecare,
nici o clipă nu stă-n plus.



Șuieră locomotiva.
Am pornit ! Iar pe peron,
Cu privirea urmări-va
Șeful fiece vagon.

Mînă,trenule,mai iute !
Iată blocurile noi:
parcă vor să ne salute
ne putand veni cu noi.



Tu te-așezi pe banca moale,
fară grijă-n timp ce jos
telegraful dă semnale -
lucru foarte de folos,

Ca și acele schimbate
de acari la locul lor;
altfel,trenul nici nu poate
merge sigur și ușor.

În tunel e beznă mare ...
Am trecut ! Dintre copaci,
împietrite de mirare
hoalbă ochii niște vaci.

Trecem iute printr-o gară,
din viteză-abea zărind:
muncitorii ce repară
liniile și-apoi le prind.



Trenul încărcat cu lemne
Și-un tractor în urma lui,
Un puști ce ne face semne
și-o fetiță-a nu știu cui.

O priveliște se-arată,
și tot altele,pe rand:
uite-o apă-nvolburată
sub o punte alergand,

viaductul peste-o vale,
și-n văzduhul de cleștar,
legănandu-se agale,
vezi un mic funicular.

Ai dormi puțin ? Se poate !
(Scoată trenul foc și fum ! )
Căci pe bune maini ți-s date
toate visele pe drum.



Controloru-i pus să țină
randuiala,mai ales,
iar mecanicu-n cabină
mană trenul și-i dă ghes.

Cantonierul cu tunică
stă la postul lui mereu;
și-i exlusă,va sa zică,
o-ncalceală pe traseu.

Impiegații de mișcare
stau la masă și socot,
observand din depărtare
ce-i cu trenul - tot,tot,tot !

Iar acarii stau la ace,
neclintiți acolo jos -
ca să poți dormi în pace
și visa frumos,frumos !



"Huuu !" - Dar ce e ? Uite-afară:
nu te saturi să privești !
Parcă-i scoasă-această gară
dintr-o carte de povești.

Ce peron ! Și cate șine !
Ce pereți strălucitori !
Și tăticul care vine
drept în brațe să-i cobori !

Fă-te dar voinic și mare,
( Asta e întai și-ntai ! )
trenurile călătoare
maine și tu ai să le mîi !


De-a Treanul - George Bera din volumul Joc de Oglinzi editura Eubeea Timisoara 2000

Patru scaune pătrate
Le puneam în șir pe toate:
-Gata-i tenul? - Gata ! Gata !
-Nene,unde pleacă fata ?

-Fata ? Pleaca după soare,
La Mangalia,la mare,
Unde-și ia și frățiorul,
Să n-o prindă cumva dorul !

-Uuuu ! Vedeți că se poate ?
Merge trenul ca pe roate !
Am ajuns în prima gară
Urcă cineva ? Coboară ?


"Examen de acar" - Ion Pribeagu

Sala de mișcare-i plină
Că nici n-ai loc să te miști,
Revizori de la uzină,
Șefi de tren și mașiniști
Și mecanici și fochiști
Și casieri vreo duzină

În comisie-i un inspector
Ș-un înalt funcționar
Ș-alte grade ceferiste,
Din Sătmar, din Curtbunar,
Ce-au venit ca să asiste
La examenul de-acar.

Domnu' Sef, cu voie bună,
Trece, sobru, la tribună,
Apoi, pînă să înceapă,
Bea dintr-un pahar cu apă.
Mai tușește
Și degrabă
Pe Marin Păun l-întreabă
Părintește:

- Ia să-mi spui ce faci, Marine,
Cînd la halta din Sabar,
Pe aceiași linie vine,
Pufăind grozav pe sine,
Și expresul
Ș-un marfar?
Ce faci, fără-a-ți pierde firea.
Să zădărnicești ciocnirea?

- Apăi, domnule inspector,
Dacă acul se smucește
Și m-anunță că sosește,
Săr ca un turbat peronul,
Ce mai vorbă, tura-vura,
Fac semnal cu fanionul
Și mecanicu-l zărește
Și, deodată, brusc, oprește
Garnitura.

- Pîn-aici e foarte bine ! -
Zice șefu, monoton
Însă, ce te faci, Marine,
Că se-ntîmplă un ghinion,
Și în timp ce trenul vine,
Ca un fulger pe coline,
N-ai la tine fanion?

- Domn' inspector, bune toate,
Dar aiasta nu se poate!
Fără fanion ,apoi,
Sînt ca mortu-n păpușoi.
Păi, mai stau eu la canton,
Dacă nu am fanion?
Pentru asta iau simbrie?
Mama ei de meserie!

- Măi Marine, unde ești,
Nu mai ai timp să gîndești
Ce unelte să-ți ajute,
Că vin două trenuri, iute,
Pe aceiași linie puse,
Dar în direcții opuse.
Vine-ncet marfarul, unul,
Dar expresu-i ca nebunul,
Varsă foc și fum, colaci,
Tu atunci, Marin, ce faci?

- Iau gazolnița, grăbit,
Ii dau foc cu un chibrit
Sau aprind c-o lumînare
Niște paie, niște ziare,
Scot țignalu', fluier, sun,
Trag de clopot, ca nebun.
Fiinde-aicea, în cătun,
Unul e Marin Păun.

- Măi, tu nu-nțelegi ce-ți zic,
N-ai nici clopot, n-ai nimic,
Nici chibrit, nici lumînare,
Nici ziare,
Nici gazolniță cu foc
Și nici fluier n-ai deloc.
Ce te faci, ne spune nouă,
Cu mașinile-amîndouă?

- Ce să fac, domnu' inspector?
Mă reped, netam-nesam,
Fără nici un fel de vină,
Și nevesti-i strig prin geam:
Fă, Gherghină!
Dulce floare de sulfină,
Scoală fă, că-mi ies din fire,
Ș-ai să vezi, fă, o ciocnire,
E-le-lei, cum n-ai văzut
De cînd mă-ta te-a făcut!

Sus In jos
mielutu zburator



Numarul mesajelor : 2419
Varsta : 21
Reputatie : 3315
Data de inscriere : 07/09/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Joi 17 Dec 2015, 15:02

http://theliteratelamb.blogspot.ro/2014/12/craciunul-lui-ierohim.html

Precum am promis, un link spre altă scriere cu tematică feroviară, potrivită acum, la apropierea sărbătorilor de iarnă. Textul îmi aparține.
Sus In jos
http://theliteratelamb.blogspot.ro/
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mar 29 Dec 2015, 03:42

Țâdula (poezie in grai bănățean) - Sorin Olariu (epigramist)

Măriuța lu Scovardă cu Brândușa Capdăcal
S-or suit în graba mare în vagon la personal.
C-or plecat cu noapcea-n nasuri ca să vindă la Oraș
Câcea meră, câcea peră șî câcea fălii dă caș.

Șî să vez atunși năcazu, dă parcă n-aveau dăstule,
Măi veni șî domnu boactăr să le-ntrăbe dă țâdule:
-Douăzăși dă lei amenda pântru fată șî mătușa!...
-Drașe ie-ț-o, că-i prea scumpă! i-o răspuns baba Brândușa.

Dă-ne una d-a măi lesne, iaca stăm șî în pișioare,
Numa taie-ne-o țâdulă măi dân scurt, la fiecare!...
-Bine, zâșe domnu boactăr, dă-m metale zășe lei
Ș-apăi puneț cotărița cu bucace unge vrei!...

Numa să nu stai pă scamne, să nu stai în cur dăloc,
Că țâdula șe ț-am dat-o, îi măi lesne, fără loc.
-Nu, că io mi-s prea bătrână, o nu vez c-am păru sur?
Dă-i lu fată în pișioare, iară mie dă-m în cur!...





Tren de dimineata-Vlad Solomon

Si astăzi
Am pierdut trenul.
Mi-a scăpat in ultima clipă.
Am fugit dupa el disperat;
Dar m-a lăsat in mijlocul șinelor,
Singur,
Între peroane și traverse,
Bagaje uitate
Și ziare vechi,împraștiate
Oricât de devreme m-aș trezi,
Pierd trenul,
Care se scoală înaintea mea,
Parcă facându-mi in ciudă.
Dar,întotdeauna,
Fug după tren,
Încercând să mă agaț de ultimul vagon.
Capete scoase pe geam
Mă încurajează zadarnic,
Știind bine ca și azi,
Ca in fiecare zi,
Voi pierde trenul.
-Ia trenul următor,
Mă sfătuiește șeful de stație,
Oricum,in trenul ăsta nu mai aveai loc.
Eu ma intorc disprețuitor
Și șoptesc între două lacrimi:
- Nu-i nimic
De fapt nici nu vreau să prind trenul,
Căci ajunge prea repede
La ultima stație.

Apoi, făcandu-i cu ochiul complice,
Pornesc fluierând spre ieșire,
In pas de ștrengar.
Mă opresc,
Intorc capul încet
Și privesc în zare,
Spre un punct în care
Se-mpreunează șinele,
Cele doua linii,
Paralele
Ce nu se întalnesc niciodată.

Voi veni mereu tot mai devreme
Și voi fugi după ultimul vagon.
Poate că,odată,
Nu voi mai pierde trenul.
Și,în incurajările călatorilor binevoitori,
Voi reuși să mă agaț de ultimul vagon.
Și poate,cine știe,
Se va găsi un loc liber
Și pentru mine,
Undeva,
La ultima clasă
A trenului de dimineață.




Memento - Ionel Panit din volumul Sub Zodia Spadei -2009 Lugoj

Am rămas în gara de nord
cu zăpadă pe umeri si nu
ne mai certăm
doar noi doi cu viscolul
am rămas în gara de nord
când trenurile nu mai plecau
spre infinitul dorit spre casa...
s-au acumulat zările și reproșurile
spre costumul purtat altă dată
acum că te uiți la televizor
nu uita ca în gara de nord
patinăm cu gândurile peste
nisipul unui deșert.


Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Joi 07 Ian 2016, 08:13

Scrisoare - Traian Frunea din volumul "Steaua Secreta" ed. Albatros 1985

(Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi, nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ’nainte

Mai bine stai și cântă la pian
Și fă-ți din nou o rochie liliachie
Ca și acum mai bine de un an
Când tatăl tău ne-a pălmuit în vie

Cad stele iar prin munții lucitori
Lumina lor oglinda ți-o dezmiardă
Privește-ți chipul (dar de două ori)
O dată pentru cel ce-o să te piardă

Eu nu am reușit s-ajung poet
Așa cum te-am făcut să crezi o vară
Și mi-am luat o slujbă la pichet
Că am un unchi care e șef de gară

Și drept cadou că sunt băiat serios
Și-n căi ferate mă pricep ca-n carte
Eu am lămpaș și am costum frumos
Și merg cu trenuri lungi și merg departe

Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ’nainte)





Din nou - Sorina Popescu

Din nou
Repetat ecou
Face să-mi zboare gândul la tine
Ca la un tren care-aleargă pe șine
Și iar
Mai amar
Fugi dintr-o stație goală în altă
Gară rebelă sau searbădă haltă
Fără odihnă
Sau tihnă
Gonind cu mânie pe fiece șină
Rotindu-ți roata de infernală mașină
Chiar când
Tremurând
În fiece gară e sufletul meu
Credul și totuși nespus de ateu
Chemând
Alergând
În urma vagoanelor tale plângând rătăcit
Fiindcă să oprești nicicând n-ai voit
Să fiu
În vagonul pustiu
Chiar și în ultimul, la clasa a treia
Decât să oprești în gara alteia
Și din nou
Doar ecou.




Naivitate - Luminița Șușe (din volumul “Sacrificiul mirării”, 2002)

Mai trec prin gară uneori
alerg cu disperare către poarta trei
și iau bilet la trenul anunțat în zori
deși nu pleacă niciodată nicăieri
și-n gară sunt doar două linii.

Mai sper în veșnicie uneori
din calea arșiței neînduplecate
strâng frunze verzi și desuete flori
le-așez pe file reci de cărți
și le presez gentil c-un disc de ambră
dând sensuri noi cuvintelor deja uscate.

Mai simt că sunt vie uneori
când umbra trenului amușinează-n nori
când frunze imprudente mă grăbesc
încremenită-n loc inspir parfum de clipă
și vânturi furioase mă plesnesc
că nu-ndrăznesc să calc nici pe-o furnică.


Doleanțe - Ion Vinea (poezie din 1915)

Gara peticită de lumini,
șine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înțepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal și mut,
trenurile toate au trecut.

Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopoței la gât
ca să-ți treacă de urât.

Ultim șir de roți, porniți alene,
felinare, tremurați din gene,
țipă, deznădejde în sirene,
suspinați, supape,-n unison,
zgardă, scutură-te de peron.

Gara luminată și pustie,
trenurile pleacă pe vecie,
ieși dintr-un sertar, melancolie,
cu panglici, cu bucle și hârtie,
că paiața-i fără de scufie.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 09 Ian 2016, 08:09

Absent -  Adrian Berinde (poet,muzician,pictor si sculptor)

Si-n timpul ce a trecut doar ca sa fie,
Am spart oglinda-n care ne vedeam:
Jumatea mea din cioburi - de manie,
Jumatatea ta zâmbind lipită-n geam

Ca să prind un loc pe jos
La trenul de noapte,
Ca sa fiu sigur că mâine
Voi fi departe,
Ca să uit c-am fost bătrân
Și voi renaște -
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște.

Și-n geamu-n care noaptea dă cu stele
Ne-am revăzut toți anii întrebând,
Pamântul care stă la coada vieții mele,
Cu poza ta in maini și tremurând.

Și-n somnul tău de apă și de mâine
Am sa ma intorc din nou,ca un hoinar;
E timpul care latră ca un câine
E visul tău ascuns într un sertar.




Trenul - versuri compuse de Victor Socaciu pt melodia cu acelasi nume.Victor Socaciu este de asemnea si compozitorul Imnului Rapidului (fosta echipa feroviara)

Când eram și eu băiat de școală,
Am zis: tată,cred de-acum ca știu,
Viața este albă ca o coală
Cumva însă trebuie s-o scriu !

Mi-am luat bilet la clasa a doua,
De la agenția de voiaj.
Dimineața când s-așterne roua,
Când se stinge luna pe oraș:

R:Mergem toți,
Mergem toți cu același tren
La un semn,
Cosul suieră solemn
Mergem toți,
Mergem toți cu-un personal...
Mâine poate dăm de ideal !

Trenul nostru-i numai veselie
Urcă și coboară pe de rost,
Soarele se leagănă-n câmpie
Ne salută munții maiestos.

Uita-te prietene-n fereastră !
Trece o câmpie,vine-un deal
Totul curge ca în viața noastră
Adunare pentru ideal !

Controlorul cu un clește-n mână
Si-un chipiu cu cozorocul ros
Se întreabă de o săptamână
Oare.. controlatul are rost ?

Cei din clasa-ntâi sau clasa doua
Daca trenul fuge tot pe roți
Mie mi se pare ca-i tot una
Din moment ce cântecui-i în toți:

R:Mergem toți,
Mergem toți cu același tren
La un semn,
Coșul șuieră solemn
Mergem toți,
Mergem toți cu-un personal
Mâine poate dăm de ideal !





Conductorul - Petru Dugulescu (1945-2008).Poezie din volumul Călători Enigmatici - 2006.

Am urcat în trenul vieții plângând
Intr-o zi de noiembrie cenușie;
Undeva pe malul Mureșului șerpuind,
Într-o gară mica,pustie.

Aveam și eu un bilet în buzunar,
Ce mi l-au pus părinții la plecare
Așa cum l-au primit și ei - în dar -
Și nu știam că-i scris pe el: "PIERZARE"!

Pe cele doua șine: timp și spațiu,
Pornii,călătorind spre nicaieri -
Să sorb din cupa vieții cu nesațiu
Și parcă m-am urcat în tren,ca ieri.

Și legănat de roțile grăbite,
Lăsai în urmă atâtea stații dragi:
Gradina - cu cireșele 'negrite,
Pădurea, cu potecile cu fragi;

La fiecare vârstă cu-a ei toane,
Când mă-nfierbântam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: "Sus în vagoane"
Și trenul o lua din nou din loc...

Grăbit lăsai in ulița pustie,
O minge,ce din cârpe mi-am făcut,
O undița din ac și gămălie,
Baț de alun și ața de cusut.

Lăuta cu arcușul din tuleu
Și sania din iernile cu nea,
Și trotineta prietenului meu
Pentru că eu,nu o avem pe-a mea.

Lăsai o gradinița cu jucariile ei,
Câteva școli cu colegii mei
Iar trenul pe șine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.

După vreo douăzeci de stații prin ani,
Când frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
"Biletul,pentru control !"

Era un conductor blând
Ca soarele dimineții,
O Carte în mână ținând:
"Mersul trenurilor vieții!"

M-a întrebat,parcă-l aud și-acum,
C-o voce ce vibra ca și vioara,
De unde vin? Și unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu… prin Timișoara.

M-am deșteptat atunci ca dintr-un vis,
Căutand biletul meu prin buzunare
Dar am văzut ca "IAD" pe el e scris !
Și-am plâns atunci cu lacrime amare.

El mi-a promis ca n-o să m-ămendeze,
Ca nu-i aceasta slujba ce-a primit -
Ci sa trezească, să avertizeze,
Sa dea bilete roșii,gratuit!

Dar ca in urmă vine,nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe șapca are ca emblema-un craniu,
Iar vocea lui suna tăios și straniu:

"Cei ce nu aveți bilete roșii ci viza 'grație'
Veți coborâ cu mine la prima stație!"

Eu il priveam și-l ascultam năuc
Și pentru prima data întrebarea:
De unde vin? Și unde-o să mă duc?
Se ridica vijelios ca marea.

El mi-a vorbit din nou cu duioșie
Și sub lumina razei de lanternă,
Primi biletul de culoare purpurie,
Chelmac,via Golgota,viața eternă !

Mi-a spus dacă biletul am schimbat,
Îndata ce in gara-o să sosim,
Să schimb si trenul c-un accelerat
Din Timișoara… spre Ierusalim !

Și-acel conductor blând a dispărut;
Și mi-l mai aminteam, doar după nume;
Dar și eu tot conductor m-am făcut
Impărtașind aceeași misiune.

Și de-atunci pe diferite rute
Călătoresc mereu, neobosit,
Să-mpart bilete înca nevândute,
Bilete pentru ceruri,gratuit!

Pe călători cu trupul obosit,
Ce nu știu unde merg caci dormitează,
Caut sa-i trezesc strigând necontenit:
"Biletele vă rog. Veșnicia urmează ! Veșnicia urmează !"

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 11 Ian 2016, 08:48

Pe malul Oltului - Ion Minulescu

Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...

Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roșu -
Când dă cu ochii, pe șosea,
De câte-o țărăncuță
Cam prostuță,
Crezând că-și poate bate joc de ea
Țipă sulemenindu-și coșul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.

Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu șoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreț, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Și albastră...
Și coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Același veșnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...

La fel și-n viață...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeași ură te privesc ai tăi,
C-așa suntem cu toții -
Oameni răi!...
Și-oricare-ar fi cel care urcă -
Dușmani
Sau prieteni -
Toți îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toți îl omoară!...






Discurs către pietre - Gellu Naum

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foșnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie

calea ducea în patru direcții diferite
peste câmpiile grele ale cerului

mecanicul fuma liniștit puteam alege locul
îl alegeam

atunci se năștea în noi o aspră penitență
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foșnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia.


Strada castanilor însingurați - petre Ivancu

Cade târziul pe calea ferată
E semn că plecăm într-o noapte de vară
Vai, ochiul meu cum se înseară
Și mâna se face o creangă uscată.

Un pustiu de miresme latră în soldați
Ducând stafia lumii în cartușieră
Numele tău trecea într-o letieră
Pe strada castanilor însingurați.

Cresc cenușile noastre pe calea ferată
E semn că am plecat într-o noapte de vară
Cântecul meu cum se înseară
Și trupul a ajuns o fiară ciudată.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 16 Ian 2016, 16:21



Tren - Daniel Aurelian Rădulescu

Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un vagon lit.

E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-nrtr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp...Un pod.



Sinonim de-o gară - Daniel Aurelian Rădulescu

E gara sinonim cu nostalgie;
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de șine!... Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele?!

E gara sinonim de așteptare;
de unul singur, lângă ceasul de peron,
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
și gândul dus, doar tresărind la megafon?!

E gara sinonim de-un rendez-vous;
secret de-o viață între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!...
Cerșind întârzieri minutelor nescurse?!

E gara sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri;
rutina molcomă și drogul... s-o tresalte?!

E gara un repaos; antonim
doar clipă-ntr-un tumult-accelerat al vieții
ce-așteaptă trenul personal... dar anonim
neștiind nici câte stații sunt, nici ce direcții?!

E lumea parcă sinonim de-o gară
cu așteptări, sosirea și plecarea;
cu linii trase, drepte... și urcat pe scără?!
... Sau stat la stop?!... C-așa-i semnalizarea?!?!

Sus In jos
dan tm
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 3660
Reputatie : 4649
Data de inscriere : 16/07/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 16 Ian 2016, 22:52

Ultima poza e fosta gara Zimandul Nou?
Nu stiam ca si Dugulescu a folosit trenul in poeziile lui. Bine ca nici nu prea am citit multe poezii de ale lui.

aici o poezie in grai banateam scrisa de Gheorghe Girda.

izambanul, adica trenul



apoi pe tren o discutie dintre un ardelean si un banatean




si una cu tramvaiul din Budapesta, e un frate al trenului deci pot sa o pun aici




Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 18 Ian 2016, 08:46

Multumesc DanTM ,intradevar o contributie valoroasa cu aceste poezii in grai,foarte vechi. Atata doar ca sunt putin cam greu de lecturat intrucat pozele sunt la rezolutie cam mica. Daca imi vei da voie,ar fi bine sa le reproduc si textual (plus ca textul ramane pe forum,imaginiile se mai pot sterge si e pacat de aceste versuri vechi)
Da,cladirea de care ma intrebai nu poate fi decat aceea pe care ai nominalizat-o.E unicat atat ea cat si sora ei P+1 de la Gurahont.Pacat ca nu sunt considerate monumente istorice,au mai ramas atat de putine si la o privire simpla observam ca niciuna nu semana cu alta in afara decoratiuniilor exterioare care sunt stas.
Sus In jos
dan tm
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 3660
Reputatie : 4649
Data de inscriere : 16/07/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 18 Ian 2016, 09:16

O sa le pozez la o rezolutie mai mare, cred ca e mai greu de reprodus in scris acuma, mai ales ca deja editia a II-a are alta grafie. In editia I-a sint citeva semne care nu se mai folosesc de exemplu acest i---ĭ
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 482
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 25 Ian 2016, 01:09

Sirena lui Roaita - Nichita Stanescu

Strigatul rotitor al sirenei bate in podul patat de pacura.
Strigatul rotitor al sirenei
taie peroanele-n doua,
si locomotivele parca ar smulge gara din loc.
Strigatul rotitor al sirenei acopera foburgurile
si casele palide ale muncitorilor tresar, si incep sa creasca, spre zenit.

Strigatul rotitor al sirenei
acopera palatele stapinilor
si palatele se turtesc si se subtie
pe caldarime,
ca monezile vechi, puse de copii
sub rotile trenurilor.




Macazul - Marin Sorescu

Tramvaiul trece prin fata spitalului,
Iar în fata camerei mele
Se schimba macazul.
M-am obisnuit cu acest zgomot feroviar,
Dar uneori, noaptea,
Îmi da tresariri.
Uneori, noaptea, când
Cu chiu cu vai reusesc sa atipesc,
Suna ca o bubuitura.
Mi se pare ca din fiecare tramvai
Coboara un om si vine în fuga
Sa ne aduca o veste.
Îmi bate la usa:
Cine e, întreb eu plin de speranta
Intra!
- Sunt eu, macazul.
Te anunt ca a trecut si tramvaiul 14.




I se topesc roțile în timpul mersului - Matei Vișniec

Multă vreme am crezut că șinele de cale ferată
sunt urmele unui tren mai stângaci
căruia i se topesc roțile în timpul mersului

ani de zile am așteptat
ca șinele de cale ferată din fața casei mele
să dispară, să se topeasca încet și ele
să fie luate de ploaie, să se scufunde în pământ

dar nu,orașul este cel care s-a subțiat între timp
s-au evaporat acoperișurile,punctele cardinale s-au ciobit
a dispărut auzul din urechi și văzul din ochi
mâinile ni s-au chircit și cuvintele ni s-au uscat pe limbă

nimeni nu-și mai amintește să fi vazut vreodată vreun tren
trecând prin mijlocul orașului
iar dacă n-ar exista aceste doua șine care nu duc nicăieri
nici n-am ști în ce direcție să ne târâm




Rondelul garii -Ioan Friciu

Scârtâie prelung macazul,
Sec trozneste șina,
Trece lenesa drezina,
O întreci cu pasul.

Locomotiva-și drege glasul,
Se urnește greu mașina,
Scârtâie prelung macazul,
Sec troznește șina.

Oare cine poartă vina
Ca-n gară-si are popasul
Sărmanul ce–ntinde mâna
Să-și astâmpere necazul?
Sus In jos
dan tm
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 3660
Reputatie : 4649
Data de inscriere : 16/07/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Lun 25 Ian 2016, 12:29

Poza cu Timis2 cred ca e a mea.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Astazi la 19:57

Sus In jos
 

Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Cenaclul de poezie feroviara
» Industria feroviara romaneasca
» Excursie feroviara Bistrita Nord - Bistrita Bargaului
» excursie feroviara
» IR 1632: Oradea - Cluj Napoca - Bucuresti Nord - Constanta
Pagina 2 din 4Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: DISCUTII LIBERE-