Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

 Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 25 Noi 2015, 02:57

Am avut intentia de a aduna si dezvolta un buchet de poezii cu si despre lumea feroviara,scrise de catre mari nume ale poeziei dar si de catre cei care fie sunt poeti mai putin cunoscuti fie sunt simpli pasionati care simt sa isi exprime si in acest mod sensibil dragostea fata de acest domeniu atat de frumos pana nu de mult (din pacate). Datorita traficului scazut de acolo urmat mai apoi de reporfilarea site-ului si mutarea acestuia pe alta platforma ,m-am decis sa mut acest topic aici unde sunt foarte mult pasionati si mai ales de diverse categorii si varste.

Calea Ferata si Poezia:
Adesea multi dintre noi constatam cat de apropiate pot fi uneori cele doua notiuni.Doar un pasionat care pune suflet in cea ce iubeste poate sti cata poezie si cat frumos emana uneori lumea cailor ferate.De la rasaritul soarelui care te gaseste intr-un colt de gara veche uitat undeva intre lumi,de la romantismul trenurilor de alta data pana la senzatia unica si recomfortanta pe care ti-o ofera o calatorie cu trenul pe o sectie frumoasa, in plin soare sau din potriva scrutand prin intunericul noptii si pana la muzica inconfundabila si atat de iubita de noi a rotilor de tren.De la bucuria unei revederi pana la tristetea unei despartiri si cate alte resurse nesecate ofera aceasta lume a caii ferate....
Ca unul care am crescut pe o linie veche,parca scoasa din povesti si am petrecut clipe frumoase in incaperile unei gari in care fiecare obiect vechi amintea de un trecut ce se incapatana sa dainuiasca nu pot fi sensibil si recunosc ca imi sunt tare dragi poeziile cu si despre lumea cailor ferate.

Scopul acestui topic:
-Voi incerca sa postez toate poeziile feroviare pe care le cunosc.
-Sper sa fiu sprijinit in identificarea altor versuri inca necunoscute care pot fi postate aici !
-Topciul este dedicat oricui a scris macar o strofa despre tot ceea ce insemna lumea feroviara sau analogii cu aceasta. Orice poezie,oricat de modesta ar fi merita sa fie impartasita cu noi asa ca...nu va sfiiti !


Voi incepe cu cateva poezii scrise de catre Mircea Dinescu


"Elegie la trenurile reci" - Mircea Dinescu


De-ai adormi iubito pe linia ferata
Imbujorate trenuri te-or ocoli tiptil
Din ceruri or sa ninga baloturi mari de vată
Vor fi betii de rouă,se va dansa cadril,

Va mai veni si-un inger din garile inalte
Sa-ti netezeasca somnul cu pene de păun
Si arbori de seqoia se vor planta prin halte
Si-n piete s-ar da gratis baloane se săpun,

Si parul tau de raze va cotropi siberii
Să sfaraie zapada pe capete de struti
Si-apoi in reci cazarme cu genele-ai sa perii
Obrazu-ascuns in pernă al plansilor recruti...

Dar tu n-adormi iubito pe linia ferată
Trec trenuri imbacsite de zgura si de clor
Si nici nu stiu ce-nsemna un trup frumos de fata
Si-ncep atunci de mila sa plang in urma lor


"Dodeskaden"- Mircea Dinescu

Ce-ati facut cu nebunii din gari?
Macar ei n-aveau limba de cârpa.
Saci cu pâine, sudoare, tigari
si tacerea complice si târfă.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.


"Haltă pe câmp" - Mircea Dinescu

Când ti se-agată luna de bluză ca o broșă
visez ca ești o haltă din caramidă roșă
în care trenul intră aproape senzual.
Dar nu stiu, impiegatul din tine se revoltă
sau poate simti pandarul pandind dinspre recoltă
de ții cu miini de febră păcatul la semnal?

Sus In jos
mariushal



Numarul mesajelor : 70
Reputatie : 1889
Data de inscriere : 12/12/2011

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Mier 25 Noi 2015, 20:07

ACCELERATUL


Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...


Fulger negru... trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantultuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...

A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...

George Topârceanu
Sus In jos
mielutu zburator



Numarul mesajelor : 2413
Varsta : 21
Reputatie : 3307
Data de inscriere : 07/09/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Joi 26 Noi 2015, 22:59

Tren de noapte

În insomnie, nasc stranii vise
prin fibrele retinei trec laolaltă
ca amintiri de început și sfârșit
vieți anterioare, vieți succesoare...
Toate au cununie-n noapte, în taina
deslușită prin geamul vagonului,
ca într-un vast marș spre infinit.
Apele Dunării, în cub de întuneric
spală fapta, iar nu amintirea
brodată-n giulgiul de-argint al lunii.
Peste toate, noi, eminente liniști;
simple fire în războiul
de țesut
al nopții
ce încheagă mătasea întunericului.
Acum doar noaptea m-ar asculta.
Scheletul unui uriaș antropic
rezonează în retină, iar apoi
scrie vals în creier cu fire de cenușă.
Poate că visai steaua asupra căreia
adăstau ochii mei.
Ca și când nu eram
ca și când nu erai,
trenul își cânta aleanul prin vale.
În ruina zorilor aurii
căutarea mea insomniacă
rămâne fără răspuns;
până la urmă, ești simultan, pentru mine,
orice ai vrea să fii.
Că-i infinit, că-i vecinătate
a lui zero,
tot se pierde-n vânt,
în timp ce scrumul dansează printre coastele
calcifiate.

Textul îmi aparține. Pentru mai multe detalii, vizitați http://theliteratelamb.blogspot.ro/
Sus In jos
http://theliteratelamb.blogspot.ro/
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 27 Noi 2015, 01:04

mielutu zburator frumoasa poezie,multumiri pentru postare !

Voi continua cu Clasicii si intrucat Mariushal a inceput cu Topirceanu vom trece in revista inca doua poezii superbe ale aceluiasi autor:


"În tren" - George Topârceanu

E larmă și trenul stă gata să plece.
Vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă.E șapte și zece.
Mă-ntorc la fereastră și stau ca pe spini.

Da-i,neamțule,drumul, că n-avem răbdare!
E gata un șuier,un repede zvon,
Și simt că se mișcă cu noi.Salutare!
Trec umbre grăbite pe lânga vagon.

E clipa cand glasul durerilor tace.
Duc mana la frunte și ochii mi-i strâng,
În suflet deodată un gol mi se face
Da-i,neamțule,drumul,ca-mi vine să plâng!

Acum,pe de lături,încep să rămană
Semnale,macazuri,vagoane și fum;
Trec umbre de oameni cu steaguri in mână,
Și trenul,năvalnic,s-așterne la drum.

Adio! Adio,romanitcă urbe!
Adio,zadarnic și dulce trecut!
Din goană, când trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afară și lung te salut

Orasul rămâne sclipind in lumină,
Biserici și case deodată apun,
În fată le cade o verde cortină,
Și trenul alearga,alearga nebun.

Se schimba decorul privelistii sure:
Un șes,peste care trec umbre de nori
Un drum singuratic,un colț de pădure
Cu vârfuri uscate și cuiburi de ciori

In arie largă se-nvârte pamântul
Si curge-n rotire întregul teren.
Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul.
Cantoanele albe se uită la tren


"Din Tren" - George Topârceanu

Ca un val de cer senin
Prins în volbură nomadă
Curge vântul cristalin
Pe câmpia de zăpadă.

Fără urmă, fără țel,
Gândul meu pierdut aleargă
La întrecere cu el,
Și se pierde-n zarea largă.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 27 Noi 2015, 02:11

"Trenul CRASNA-HUSI" - Barbu Nemțeanu poet si traducator galatean care a trait intre 1887-1919

O, trenisor de
Crasna-Husi,
Locomotiva ta e-un samovar,
Iar tu,întreg, pari un tramcar,
O jucarie de păpuși.
Când dai semnal că pleci, zâmbim cu totii!
Când intri-n gară, pufăind, zâmbim
Ades mă mir cum nu te fură hoții,
Atât ești de infim!
Te poate măsura un om cu cotul!

Ba,mi se pare,
Cât esti de tren,ai incăpea cu totul
Intr-un vagon mai mare !
Tăranii mi te-au pus în anecdotă -
De au,cumva,o treabă,
Pornesc pe jos;cu tine merg atuncia, doar,
Cand nu au nici o grabă!
Și,totuși, trenișor de
Crasna-Husi,
Tu nu-mi inspiri doar glume
Tu nu esti jucarie de păpuși,
Tu oglindești o lume!
Locomotiva ta infima
Aduce-atația oameni pe la vetre!
Și - cum ar ispasi o crima -
Mai trage și vagoane-ntregi cu pietre
Dar drumu-ți!
Șerpuiește printre vii
Și-i plin de cotituri și de popasuri
(De ce să ne mirăm când intârzii
Cu două, trei si patru ceasuri?)
Tu trebuie sa-nduri întreg calvarul,
Sa-l urci cat e de greu și de arid;
În calea ta nici poduri nu s-aștem
Și nici tuneluri nu ți se deschid!
Iar când - zdrobit de munci, prin ani târzii -
Vagoanele-ți nu pot să mai slujească,
Prin stații, se prefac bucătarii,
Iar samovarul, vechi și sfărâmat,
Dispare de pe șinele-argintii,
Vandut ca fier netrebnic la mezat !
Oho, dar pentru ce asa de-amară
E nota care-o fluieri?
Te grăbești?
Nu-ntârzii tu acum intâia oară !
Oricât ai să muncești,
Tot surâzând
Te vom primi prin gări,si tot zadară

Va fi întreaga-ți muncă până când
Te vei opri in cea din urma gară !
Ei,nu mai fluiera asa de jalnic -
Povestea ta e-a multora !
Dai zor?
Te du,dar,sanatos aleargă falnic
-
Poftiți în vagonașe,domnilor !

Sus In jos
mariushal



Numarul mesajelor : 70
Reputatie : 1889
Data de inscriere : 12/12/2011

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 27 Noi 2015, 10:46

Walt Whitman (1819–1892).  Leaves of Grass.  1900.

To a Locomotive in Winter


THEE for my recitative!
Thee in the driving storm, even as now—the snow—the winter-day declining;
Thee in thy panoply, thy measured dual throbbing, and thy beat convulsive;
Thy black cylindric body, golden brass, and silvery steel;
Thy ponderous side-bars, parallel and connecting rods, gyrating, shuttling at thy sides;        
Thy metrical, now swelling pant and roar—now tapering in the distance;
Thy great protruding head-light, fix’d in front;
Thy long, pale, floating vapor-pennants, tinged with delicate purple;
The dense and murky clouds out-belching from thy smoke-stack;
Thy knitted frame—thy springs and valves—the tremulous twinkle of thy wheels;
Thy train of cars behind, obedient, merrily-following,
Through gale or calm, now swift, now slack, yet steadily careering:
Type of the modern! emblem of motion and power! pulse of the continent!
For once, come serve the Muse, and merge in verse, even as here I see thee,
With storm, and buffeting gusts of wind, and falling snow;
By day, thy warning, ringing bell to sound its notes,
By night, thy silent signal lamps to swing.
 
Fierce-throated beauty!
Roll through my chant, with all thy lawless music! thy swinging lamps at night;
Thy piercing, madly-whistled laughter! thy echoes, rumbling like an earthquake, rousing all!  
Law of thyself complete, thine own track firmly holding;
(No sweetness debonair of tearful harp or glib piano thine,)
Thy trills of shrieks by rocks and hills return’d,
Launch’d o’er the prairies wide—across the lakes,
To the free skies, unpent, and glad, and strong.
Sus In jos
mariushal



Numarul mesajelor : 70
Reputatie : 1889
Data de inscriere : 12/12/2011

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 27 Noi 2015, 11:55



I like to see it lap the miles,
And lick the valleys up,
And stop to feed itself at tanks;
And then, prodigious, step

Around a pile of mountains,
And, supercilious, peer
In shanties by the sides of roads;
And then a quarry pare

To fit its sides, and crawl between,
Complaining all the while
In horrid, hooting stanza;
Then chase itself down hill

And neigh like Boanerges;
Then, punctual as a star,
Stop--docile and omnipotent--
At its own stable door.
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 27 Noi 2015, 23:10

"Cum zbori cu trenul" - Octavian Goga

Cum zbori cu trenul pe câmpii,
Tu stai la geamuri visătoare,
Cum zbori cu trenul pe câmpii,
Tu stai,la geam și nici nu știi
De unde vin la tine oare
Atâtea mândre melodii ...

Sunt cântece și sunt povești
Și curg adormitoare unde
Sunt cântece și sunt povești
Cu dulce zvon, cu tainici vești,
Venind din depărtări afunde,
Tu tot mai multe deslușești...

Le-auzi aievea, le-nțelegi,
Cum cad din murmurul de-oțele,
Le-auzi aievea, le-nțelegi,
De ele sufletul ți-l legi,
Te miri că-n doinele acele
E parcă vraja firii-ntregi ...

Nu te mira, copil blajin,
Și-ascultă-le cum cântă-n cale,
Nu te mira, copil blajin
Nu le-ntreba de unde vin,
Căci astea-s visurile tale
Ce cad senine din senin...





"In tren" - Octavian Goga traducere dupa Gerhart Hauptmann

In goană vrajmașe câmpiei s-așterne
Și tropote trenul în noapte.
Eu treaz țin priveghiul... alături pe perne
Dorm somnu-mpăcarii vreo șapte.
Opaițul in tremur clipește arare,
Cand roata s-avată și-n vaier tresare-
Departe in zarea albastră
Mă fură pe câmpuri lumina răzleață
Și ca o nălucă,trudita mea față
O văd oglindită-n fereastră.

Aleargă fugarul și urlet păgân
Prin codrii și plaiuri răzbate,
În urmă-i jilipuri și ziduri rămân
În negura nopții-mbrăcate.
Dar iată-vederea aș vrea să mă-nșele-
Un strop mi se scurge pe genele grele-
Alene obrazu-mi prelinge...
Se strecură-n suflet și-acolo-mi învie
Un glas care tainic mă prinde-n robie...
În inim-un dor mi se-ncinge...

E dorul de țara luminii de-afară,
Cuprinsă de sarmele sure
Ce pier într-o clipă,ca iar să-mi răsară
Și farmecul nopții să-mi fure.
Dar ochiul colindă și gândul se zbate,
Dezgroapă icoane din vremuri uitate,
Când prinse-n polieul de lună
Jucau lângă iazuri șiraguri de iele,
Seninului farmec si patimii grele
Dând glas din vrăjmașa lor strună.

Doinirea lor parcă în noapte pătrunde
Și frunzele mute-s în cale;
Părăul oprindu-și pribegele unde
Își curmă poveștile sale.
De lacrimi străluce sfioasa cicoare
-Pornitu-s-a vântul livezi să-nfioare,
În crâng cantăreții țin strajă,
Ascultă și-nvață doinirea măiastră
Și glasul lor dulce în noaptea albastră
Întrupă al strunelor vrajă...

Tu zbori îninte! - Nu-i farmec de îngeri,
Să-ncete-alergările-ți crunte,
Te-azvarlii peste ape cu repezi răsfrângeri
Pătrunzi în adancuri de munte,
Tu,chiot sălbatic al lumii pripite,
Tu,demon,ce-mi spulberi atâtea ispite,
Și fugi de-arătările mele,
Aș vrea sa văd luna cand sânu-și desface,
Să-ascult în a nopții statornică pace
Povestea curatelor stele.

Dar fumul îneaca icoanele sfinte,
Vin neguri în horă nebună,
Fugaru-ndaratnic gonește-n nainte,
El urlă și geme și tună
Și trupu-i asudă - cu maini uriașe
Se pare ca zmeii îl duc pe ogașe
Și altor tăramuri îl fură...
-Așa stând de veghe lipsit de repaos
Deodată alt cântec purcede din haos,
Un cântec de milă și ură:

-Al nostru e brațul ce-n noptile-albastre
Vă poartă zdrobit de povară,
Noi n-avem bordeie și-n palmele noastre
Din aur cetăți vă durară;
Veșminte v-aducem și noi vă dăm pâine,
Voi ranjetul groaznic al nopții păgâne,
Dar vrem azi robia sfărmată.
Vă cerem azi țarina noastră-n napoi
Și sângele negru vi-l cerem azi noi,
Scăpare vrem azi și răsplată.

Ni-e neamul sălbatic,cu patimă-n piept,
Cu suflet și brațe-năsprite,
Dar azi la viață,la moarte un drept
Cer bietele inimi trudite.
Din prejma obadei de-ar prinde răsuflet,
Un picur din vaierul nostru din suflet
Cu vuiet năpraznic de mare
Ar frânge al ielelor horă răzleață,
Cântarea păgână și-atât de măreață,
A vecului nostru cântare.

Poete,tu hora de vrei să ne-o-nveți
Ascultă-l pe-al ocnei sobol,
La gura mașinei cu pași îndrăzneți
Tu du-te din crângul domol,
Privește scânteia din gureșa sârmă
Și fumu-n văzduhuri,plutind fără cârmă,
Apleacă-ți urechea cu jale
La inima celui sărac și supus
Și câte-n sughițuri plângând,el ți-a spus,
Tu spune-le strunele tale.

In goană vrajmașe câmpiei s-așterne
Și tropote trenul în noapte.
Eu treaz țin priveghiul... alături pe perne
Dorm somnu-mpăcarii vreo șapte.
Opaițul in tremur clipește arare,
Când roata s-avantă și-n vaier tresare...
În murmur încet se frământă,
Cântarea cea nouă mă-nvăluie-n pripă
Și glasul ei proaspăt vrăjindu-mi pe-o clipă
O lume mai bună,mai sfantă....

Încet se înalță,sfioasă tresare
Din vuietul greu de oțele,
Și iar se-nfiripă frumoasa cântare
Sub ceriul seninelor stele;
Domol se întrupă și iarăși se frânge,
Sfielnic cu-ncetul în murmur se stânge,
Când patima inimii frânte
Plăpândul ei farmec ar vrea să-l coboare
Din ceriul cu stele,prin vânăta zare
Să-mi cânte și iarași să-mi cânte....
Sus In jos
mariushal



Numarul mesajelor : 70
Reputatie : 1889
Data de inscriere : 12/12/2011

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 28 Noi 2015, 08:49

I like to see it lap the miles by EMILY DICKINSON
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 28 Noi 2015, 19:51

"Din Berlin la Potsdam" - Mihai Eminescu

Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se știe.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de dimineață
Cu un taler și doi groși...
Și de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaștri, buze roși.

Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decât arderea-unei jertfe
Într-o vecinică cățuie.

Am aprins și eu luleaua
Și jertfesc lui tata Brahma,
Lângă mine-un șip cu Kummel!
Ș-o bucată de păstramă.

Zice Darwin,tata Darwin,
Cum că omul e-o maimuță­.
Am urme de maimuțoi,
Milly-nsă de pisicuță.

Si mă urc în tren cu grabă
Cu o foame de balaur,
Între dinți o pipă lungă.
Subsuori pe Schopenhauer.

Ș-acum șuieră mașina.
Fumul pipei lin miroasă,
Sticla Kummel mă invită,
Milly-mi râde. - Ce-mi mai pasă!

Sus In jos
Vizitator
Vizitator



MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 28 Noi 2015, 21:01

Pleacă trenul - Marin Sorescu

Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara și toamna
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viața m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?
Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Sam 28 Noi 2015, 22:04

Drumul - Marin Sorescu

Gânditor si cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.

Din spatele meu,cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă,brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Si cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspaimântătoare
Si care nu mă va ajunge
Niciodată.

Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Joi 03 Dec 2015, 08:49

Ion Minulescu,poetul care a pomenit atat de frumos Calea Ferata in minunatele sale opere nu putea lipsi din acest topic !

Prin gările cu firme albastre - Ion Minulescu

Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trăit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Si setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Si gările cu firme-albastre!

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbește,
Si-n forța aburilor cântă
Viteza roților ce crește...

Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Și coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Și glas de cobe ce-nspăimântă!

Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veșnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omenești,culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluș capitonate!
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici departe
Pe cei născuti să stea pe loc...

El singur,
El,
Și numai trenul,
Creează-n urma lui distanța
Monotonia
Și refrenul
Din care ne-adăpăm speranța
Toți călătorii spre mai bine...

Și numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul știe-anume cine
Si câti din cei plecati aseară
Putea-vom mâine-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm,din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre...





Romanță negativă - Ion Minulescu

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă,lucioasă, de cuțit...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!

Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!

Și-atâta tot! Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu fapt divers ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut...






De vorbă cu Iarna - Ion Minulescu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc…

Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer… Literatură…
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!…





Sus In jos
Motreanu Sorin



Numarul mesajelor : 66
Varsta : 30
Reputatie : 480
Data de inscriere : 26/10/2015

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Joi 03 Dec 2015, 11:50


Itinerar - Ion Minulescu


În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburam,
Și viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toți călătorii -
Umane sfârleze -
Se lasă pe spate și-ncep să danseze
Pe loc...
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Și stâlpii de telegraf,
De care s-agață toți norii de praf,
Pe care căruța cu fân, din șosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!

Mizil...
Monteoru...
Buzău...
Și Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Își bemolează viteza sonoră,
Și-n gară, deodată, tăcut se oprește!
Probabil că Pullmanul știe
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârșepște
Și-ncepe de-acum drumul rău...
Dar Pullmanul - „Made in England“ -
Glumește: „Ce-o fi... să fie!“...
Și vesel pornește din nou -
Pornește cu aceeași viteză sonoră
Și cu același obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră!“...
„Cu 80 pe oră!“...

Și drumul se-ntinde ca un gumelastic -
Lipsit și de spirit
Și de simțul plastic -
O biată cireadă de vaci și viței
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunță că „Lacul-Sărat“ a... secat!

Păcat că în Pullman nu poți să vânezi
Nimic din ce vezi!
Poți însă flirta
Cu vecina ta -
Fardată anume pentru așa ceva!
Dar Pullmanu-i Pullman!
Stop!
Gara Brăila -
Gară cu bucluc...
"Vezi rândunele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-așterne bruma peste vii"...
Peste părinți,
Peste copii
Și peste șlepurile noastre
Din cimitirul Dunării albastre -
De la Brăila până la Sulina -
Unde le-a-nțepenit rugina,
Că n-au fost șlepuri plutitoare
Decât pe Dunăre -
Nu și pe mare!
În timp ce Pullmane terestre
Și trenuri lungi accelerate
Stopează azi, prin porturi, pe-nserate
Și, vesele, sfidează prin ferestre
Cârligul unui „?“ (semn de întrebare)
De care
Tu - călător numai pe mare -
Îți spânzuri zilnic... ziua viitoare!

Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase
Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
Ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase
Și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfă
Într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
Și vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
Și chiparoase.





Pastel mecanic - Ion Minulescu

Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase
Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
Ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase
Și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfă
Într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
Și vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
Și chiparoase.

Pe Valea Oltului
Sau poate pe Valea Prahovei...
Decorul
E-același peste tot când plouă.
Și-aceleași agonii profane
Schițează orice tren de marfă
Când vrea să calchieze zborul
Expreselor ce urcă panta cu grații de aeroplane!...
Aceleași agonii banale
Și-același trio de semnale
Imploră mila dimineții
Și plictisește călătorul...

Monocromie verde:
Munții și brazii par de mucava -
E pastișarea dezolării și-a neputinței animale,
Ce-și urcă-adeseori Calvarul, cu trenu-alături, pe șosea.
E parada fanteziei și-a inspirărilor vasale...
Pastel mecanic -
Năzuință
De artă nouă
Și știință -
Cézanne te-ar fi pictat într-altfel
Eu însă te-am văzut așa!

Sus In jos
mielutu zburator



Numarul mesajelor : 2413
Varsta : 21
Reputatie : 3307
Data de inscriere : 07/09/2014

MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Vin 04 Dec 2015, 01:09

Bună ideea din spatele topicului, dar, ca un sfat, încearcă să ademenești și pe alți membri să posteze aici. Eu voi posta curând un link către o altă scriere de-a mea, care are o tematică, să zicem, feroviară.
Sus In jos
http://theliteratelamb.blogspot.ro/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Cenaclul de poezie feroviara   Astazi la 18:14

Sus In jos
 

Cenaclul de poezie feroviara

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Cenaclul de poezie feroviara
» Industria feroviara romaneasca
» Excursie feroviara Bistrita Nord - Bistrita Bargaului
» excursie feroviara
» IR 1632: Oradea - Cluj Napoca - Bucuresti Nord - Constanta
Pagina 1 din 4Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: DISCUTII LIBERE-