Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

 Cea mai inalta cale ferata din Europa

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Joi 19 Mar 2015, 16:02

Calea ferata Jungfrau
Calea ferata Jungfrau (in germana Jungfraubahn) JB, este o linie elvetiana care face legatura intre garile Kleine Scheidegg si Jungfraujoch, traversand prin tunel varfurile Eiger (3970 m altitudine) si Monch (4107 m altitudine) pentru a se opri la Jungfraujoch in apropierea varfului Jungfrau. Situata la o altitudine de 3454 metri , statia de cale ferata Jungfraujoch este cea mai inalta din Europa.
In 2009, castigurile inregistrate de firma de transport JB, sau ridicat la 102 milioane franci elvetieni, mai putin cu 1,1% fata de recordul inregistrat in 2008.
Traseul
- Km 0 – Gara Kleine Scheidegg, situata in aer liber la 2061 m altitudine;
- Km 2 – Gara Eigergletscher (ghetarul Eiger), 2320 m altitudine dupa care linia intra in tunelul ce traverseaza varful Eiger (in directia est);
- Km 4,34 – Statia tunel Eigerwand (peretii Eiger-ului), 2864 m, are o fereastra cu vedere spre nord ( Grindelwald) iar linia se roteste cu 1800 strabatand prin tunel varful Eiger ( ca sa treaca de cealalta parte a muntelui);
- Km 5,70 – Statia tunel Eismeer( Marea ghetii), 3158 m, are o fereastra cu vedere in directia sud (ghetarul Aletsch) iar linia strabate varful Monch in directia vest;
- Km 9,30-  Se ajunge la gara tunel Jungfraujoch, 3454 m altitudine, gara care nu mai este pe amplasamentul prevazut initial, traseul fiind modificat pentru a fi cat mai aproape de varful Jungfrau(4158 m).

Varful Eiger este strapuns de un tunel prin care trece cale ferata cu cremaliera apartinand companiei JB. Exista o statie de tren in tunel, Eigerwand, care permite vizitatorilor de a avea o vedere asupra versantului nordic.

Sursa: http://fr.wikipedia.org/wiki/Eiger

Istoric
- 1870: primul proiect realizat de Friedrich Seiler, hotelier si consilier national, proiectul utilza compresia aerului;
- 1889: proiectul lui Maurice Koechlin, inginer care alaturi de Gustave Eiffel a realizat numeroase linii ferate si de funiculare;
- 1889: proiectul lui Alexandre Trautweiler, pentru un grup de 4 funiculare propulsate cu aer comprimat.
- 1890:proiectul  Koechlin / Locher, constructorul caii de fier cu cremaliera de pe muntelePilate( considerata cea mai abrupta din lume – cu o declivitate maxima de 48% deschisa la 4 iunie 1889 si electrificata in 1937), pentru o capsula care sa fie propulsata in 15 minute prin 2 tuburi cu ajutorul aerului comprimat, asemanator postei pneumatice.
- 1891:  proiectul Koechlin / Locher, obtine autorizarea dar nu este construit.
- 1892:  se acorda concesiunea pentru drumul de fier Eiger, dar proiectul nu este executat;
- 1892: la 10 august, calea ferata Lauterbrunnen – Wengen – Kleine Scheidegg – Grindenwald este pusa in functiune pana la Kleine  Scheidegg.
- 1893: la 20 iunie, linia  Wengernalp  este data in folosinta( pana la Kleine Scheidegg).
- 1893: Adolf Guyer –Zeller cere o concesiune pana la Kleine Scheidegg;
- 1894: la 21 decembrie, concesiunea este acordata de Parlament;
- 1896: prima lovitura de tarnacop este data in cursul verii;
- 1898: la 19 septembrie, punerea in functiune a partiei in aer liber Kleine Scheidegg – Eigergletscher;
- 1899: la 2 august, are loc punerea in functiune pana la Rotstock. In acelasi an, Adolf Guyer-Zeller, moare.
- 1903: la 28 septembrie, ajunge pana la Eigerwand;
- 1905: la 28 iulie, ajunge la Eismeer;
- 1912: linia atinge Jungfraujoch la 21 februarie si pana la 1 august, gara este deschisa.Extinderea pana la intalnirea cu Jungfrau ramane in stadiul de proiect.
Caracteristici
- Lungimea: 9.3km;
- Cale ferata metrica (1000 mm) cu cremaliera;
- Tractiune electrica 1125 V / 50 Hz;
- (Trifazic), 2 fire de contact aeriene – (2 faze) si prin sine –(o faza);
- Substatie electrica, alimentata de o retea proprie din Lauterbrunnen;
- Recuperarea energiei la coborare.
- Declivitate maxima: 25%;
- Viteza maxima:
- 24 km/h pentru automotoare, diminuat la urcarea pantelor;
- 19 km/h pentru locomotive, diminuat la urcarea pantelor;
- Pasageri: 4000 / zi, in zilele de varf;
- Material rulant: 5 locomotive, 10 rame automotoare, 8 rame automotoare duble, 10 vagoane.

Sursa: http://fr.wikipedia.org/wiki/Chemin_de_fer_de_la_Jungfrau
Sus In jos
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Sam 21 Mar 2015, 00:14

Sus In jos
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Dum 22 Mar 2015, 00:16

Jungfraujoch
Trei trenuri succesive pornesc din Interlaken, respectiv Lauterbrunnen si Kleine Scheidegg. Apoi patrunzi in inima stancii si totul se petrece in intunericul lui Eiger, imaginandu-ti drumul facut in exterior de Toni Kurz si, mai nou, cu recordul de urcare al lui Ueli Steck; si cata diferenta intre suferinta primului, ramas agatat la cinci metri de echipa de salvatori, pentru eternitate, si cele doua ore si patruzeci si sapte de minute ale ultimului, record din 2009.
Doua opriri ale trenului la Eigerwand si Eismeer (pe partea sudica) iti dau acces prin ferestre largi sa vezi si sa intelegi cum au construit elvetienii aceasta cale ferata in stanca in 1912.
Adica acum 100 de ani.
Zona pare desprinsa din alta planeta, mai ales daca vii dintr-o tara unde autostrazile simple, in zona de campie, se construiesc in zeci de ani.
Dupa aproape trei ore petrecute pe drum, prima reactie cand ajungi la Jungfraujoch este sa iesi afara.
Afara, in aerul cu adevarat subtire al celor 3454 de metri.

Sursa: http://calatorialasuperlativ.ro/2013/05/16/jungfraujoch/

Jungfraujoch, locul unde s-a nascut superlativul
Jungfrau-Aletsch-Bietschhorn este cea mai mare regiune acoperită de ghețari din Alpi. Aici găsim cel mai lung ghețar din Europa, cu o lungime de aproximativ 23 km și o suprafață de peste 120 km2. Tot aici se află cea mai înaltă cale ferată din lume, care ajunge până la impresionanta altitudine de 3471m. Ca și curiozitate, tot aici a luat naștere brandul Milka, între cantoanele Berna și Valais.
 
Aventura începe în orașul Interlaken, în momentul în care pui primul pas în tren. Cifra norocoasă pe care o căutăm este 3.
3 trenuri
Pentru a atinge platoul Europei sau “Top of Europe” cum îl marketeaza elvețienii, trebuie să călătorești cu 3 trenuri, primul plecând din Interlaken. Este aproape ca o călătorie în timp, fiecare tren făcând câte un salt în trecut. În Interlaken te îmbarci într-o garnitură modernă, demnă de anii 2000. În Lauterbrunnen te întorci în timp cu vreo 50 de ani în momentul în care te urci într-o garnitură din perioadă interbelică care își croiește drum prin munte până la Kleine Scheidegg, ultimul popas înainte de Jungfraujoch. Ultima garnitură este un tren de epocă complet renovat, pregătit să te delecteze cu istoria caii ferate care te poartă printr-un tunel de 7km săpat chiar prin inimă Vf. Eiger. Linia este electrică încă de la construcția ei, în 1912, așa că nu vă așteptați la locomotive cu aburi.
Linia care leagă Kleine Scheidegg de Jungfraujoch este încărcată de istorie, construcția punând mai multe probleme în decursul celor 16 ani necesari finalizării acesteia. O adevărată poveste despre inginerie la nivel înalt, curaj, sacrificiu, depășirea limitelor și măreție.  
Mai multe informații găsiți aici:  http://en.wikipedia.org/wiki/Jungfraubahn#History
Este impresionant când te gândești cum acest tren își croiește drum prin Eiger, poate cel mai controversat vârf din Alpi, loc în care au murit zeci de alpiniști în încercările lor temerare de a cucerii peretele nordic. Călătoria se desfășoară aproape în totalitate prin tunel și are două stații unde puteți admira panorama chiar din interiorul versantului nordic. Aceste ferestre la înălțime mai servesc și pentru regruparea alpiniștilor în caz de condiții meteorologice nefavorabile.
3 vârfuri la peste 3000m
Odată ajunși în stația Jungfraujoch la 3471m, ești luat prin surprindere de măreția complexului săpat în totalitate în stâncă, care înglobează o gară pe două niveluri, restaurante, un palat de gheață săpat chiar în ghețar și un observator astronomic. Accesul pe terasa observatorului se face cu ajutorul unui lift cu o elevație de 100m. Observatorul este situat chiar pe vf. Sphinx, la o altitudine de 3571m.
Vf. Jungfrau (4158 m) împreună cu Eiger (3970 m) și Monch (4107 m) formează o imagine emblematică ce este considerată reprezentativă pentru Alpii Elvețieni. Vf. Jungfrau este cel mai înalt punct al unui gigantic perete de 10 km care domină văile Lauterbrunnen și Grindelwald.

La aproximativ o oră de Jungfraujoch se află Monchsjoch hutte, cabana de unde se pleacă în ascensiune pe unul din vf. Monch sau Jungfrau. Interesant este modul cum au ales amplasarea cabanei și anume chiar în versant. S-a ales această formă pentru a proteja cabana de avalanșele dese din timpul iernii.

Regiunea Jungfrau oferă un contrast climatic imens într-o suprafața compactă, de la blândețea zonei dintre lacurile Thun and Brienz, până la lumea de gheață a înălțimilor alpine, unde zăpada este prezenta pe tot parcursul anului.

Jungfraubahnen – portal oficial
MySwitzerland

Sursa: https://oamenifaradelocuri.wordpress.com/2010/08/26/jungfraujoch-locul-unde-s-a-nascut-superlativul/
Sus In jos
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Dum 22 Mar 2015, 16:48

Jungfraujoch - Centenarul Jungfraubahn
________________________________________
Oare ce-ar fi fost astazi Jungfrau fara ideea indrazneata a industriasului Adolf Guyer-Zeller de a construi o cale ferata cu cremaliera strapungand stancile masivelor muntoase Eiger (3970 m) si Mönch (4107 m)?
Sunt in posesia unui certificat prin care seful garii din Jungfraujoch atesta ca am vizitat statia feroviara cea mai inalta din Europa convingandu-ma ca prin vizita mea am intregit sarbatoarea centenarului si ca fac parte din istoria Jungfraubahn. Odata cu pasaportul jubiliar Jungfraubahn (1912-2012) care mi-a fost oferit, am primit o sumedenie de informatii pe care sunt nerabdatoare sa vi le impartasesc mai ales pentru ca am observat ca pe AFA a fost deschis un subiect despre Jungfrau care insa a ramas vid. Nu voi povesti toata istoria de o suta de ani a Jungfraubahn, doar voi puncta cateva repere.
Intuindu-se potentialul turistic urias, proiectul lui Adolf Guyer-Zeller a fost aprobat, iar constructia a inceput in iunie 1896. Doi ani mai tarziu, in septembrie 1898, s-a deschis primul tronson (Kleine Scheidegg - Eigergletscher), rezultatul muncii titanice a unei echipe de o suta de italieni care au lucrat in conditii vitrege si cu dotari rudimentare. Dupa moartea lui Adolf Guyer-Zeller intervenita la 3 aprilie 1899 din cauza unei pneumonii, proiectul a fost continuat. A urmat strapungerea muntelui pentru construirea de tuneluri si statii. Cu mari dificultati financiare care au dus la intreruperea temporara a lucrarilor, cu multe jertfe omenesti, a fost finalizata mai intai statia Rotstock, apoi Eigerwand si Eismeer, la 21 februarie 1912 ajungandu-se la punctul terminus. Dupa 16 ani de la inceperea proiectului, la 1 august 1912, a fost inaugurata gara Jungfraujoch situata la cea mai mare altitudine din Europa (3454 m).
Din circuitul Elvetia & Castelele Bavariei (vezi impresii) nu putea lipsi o vizita la Interlaken, statiunea montana situata la poalele Alpilor, intre lacurile Thun si Brienz. De aici se deschide o neasemuita panorama a celor trei varfuri Eiger (3970 m), Mönch (4107 m) si Jungfrau (4158 m) care se afla la granita, separand cantoanele Berna si Valais. N-am fost cazati aici, ci in Lausanne (vezi impresii), de unde am facut deplasarea la Interlaken in cadrul unei vizite optionale (30 euro/pers.).
La Interlaken din nou am avut de ales intre urcarea cu trenuletul cu cremaliera pe masivul Jungfrau si cateva ore libere in statiune, eventual cu o plimbare cu vaporasul pe unul dintre cele doua lacuri. Desi costul ascensiunii a parut tuturor cam mare (135 euro/pers. dus-intors), majoritatea a optat pentru ascensiunea pe "acoperisul Europei". Am avut timp si pentru o scurta plimbare prin oras, pe podul de peste Aare si printre hotelurile - mai mari sau mai mici - cu balcoane impodobite cu flori. Incastrat intr-o mare bucata de stanca, la marginea strazii principale, am vazut chipul lui Adolf Guyer-Zeller - parintele celui mai indraznet proiect de cale ferata, neegalat inca pana acum.
Gara Interlaken Ost este punctul de plecare in toate excursiile si in toate directiile, cu trenul, cu autobuzul sau cu vaporul. La ora programata ne-am prezentat aici si am primit biletele individuale de calatorie valabile dus - intors pentru toate cele trei trenuri. Traseul este impartit in segmente si functie de dificultatile fiecaruia, este deservit de tipuri diferite de trenuri. Primul a fost un tren obisnuit, foarte curat si viu colorat, care ne-a dus pana laLauterbrunnen (796 m). Al doilea, mai usurel, semanand mai mult cu un tramvai, de asemenea foarte cochet (cu scaune capitonate si cu ferestre foarte mari spre bucuria celor care fotografiaza), ne-a dus pana la Kleine Scheidegg (2061 m). Al treilea, cel mai usor, mergea incet si tragea cel mai greu pe panta din ce in ce mai abrupta. Desi are portiuni in care se poate admira peisajul pe fereastra (doar pe dreapta), cea mai mare parte din distanta este parcursa prin tunel. Urcusul pe ultimul tronson, pana la Jungfraujoch (3454 m), este cel mai dificil pentru oamenii neobisnuiti cu altitudinea. Incep palpitatiile, zvacnirile de tample, iar respiratia devine tot mai anevoioasa.
Se fac doua pauze a cate 5 minute fiecare, la Eigerwand (2865 m) si Eismeer (3160 m). Toata lumea coboara si merge prin galerii la punctele de belvedere - inchise cu geamuri - pentru a admira peisajul, pentru fotografie, pentru toaleta si desigur, pentru acomodarea cu altitudinea. Inainte de plecare controlorii verifica statia (inclusiv la toalete) sa nu fi ramas cineva.
Trebuie sa mentionez ca la aceste trenuri am avut rezervare de locuri. Un afis frumos, lipit pe geamul unui vagon, cu numele agentiei (de aceea nu voi atasa pozele facute la urcare) indica riguros si corect zona rezervata grupului nostru. La intoarcere n-am mai avut rezervare. O pierduseram deoarece am intarziat pe munte si nu am mai prins garnitura de tren cu plecare la ora programata si pentru noi. Aproape 30 de minute, pe primul tronson, cel mai abrupt, am mers in picioare. Sa nu crediti ca e prea usor! Nu seamana catusi de putin cu mersul in picioare in metrou, in tren sau in autobuz. Inclinarea pantei este atat de mare incat mentinerea pozitiei firesti se face numai cu un efort prea mare. N-am rezistat si ne-am asezat pe jos si pe scarile din dreptul usilor.
Traseul de intoarcere a fost identic doar pe primul tronson. De la Kleine Scheidegg (2061 m), trenul ne-a purtat - mai relaxati pentru ca am avut cu totii locuri - spre Grindelwald (1034 m), de unde am abordat ultimul tronson si am coborat pana laInterlaken Ost (567 m), in statia finala.
Lungimea totala a traseului este de 9,3 km pe sens si se strabate in aproximativ doua ore si jumatate. Toate trenurile au in micul suport pentru bagaje pungi pentru situatii critice (rau de inaltime), dar nu s-a apelat la ele. N-a fost cazul. Pentru o mai buna informare, pe masutele din fata geamurilor sunt imprimate harti ale traseului cu numele statiilor si bineinteles cu numele si altitudinile culmilor muntoase.
In statiile in care se fac transbordari, trenurile au legatura unele cu altele si nu se asteapta prea mult. Practic se preiau toti calatorii. Pe peron sunt angajati ai Jungfraubahn care ajuta pe cei rataciti sau dezorientati.
In fiecare punct de oprire, langa numele statiei este trecuta si altitudinea spre bucuria turistului dornic sa-si imortalizeze chipul in fotografie, dovada a trecerii sale pe acolo.
Inainte de a scrie cum este pe "acoperisul Europei", poate ar fi cazul sa specific faptul ca in orice statie de pe traseul din zona mai joasa - descoperita si nu din tuneluri - calatorii pot cobori si pot face drumetii mai scurte sau mai lungi dupa cum le permite timpul urmand sa ia un alt tren, in orice sens.
Cei care nu urca cu trenul mai sus, de pe Schynige Platte (1967 m), inconjurat de rododendroni infloriti, au parte de impresionante imagini ale piscurilor Eiger, Mönch si Jungfrau. De curand a fost modernizat hotelul montan Berghotel construit pe platou in anul 1899. Pe langa camere, acesta ofera posibilitatea servirii mesei la terasa, sub razele soarelui alpin si cu panorama Alpilor deschisa privirii. Nu vreau sa ma gandesc la preturi. "Elvetia este o tara scumpa", dar aici cu siguranta este si mai scump.
Tot pentru cei care nu se hazardeaza pana la Jungfraujoch, este recomandata o ascensiune mai usoara, cu funicularul, de la Interlaken la Harder Kulm (1323 m), care nu dureaza mai mult de zece minute si ofera frumoase panorame atat asupra oraselului si celor doua lacuri, cat si asupra intregii zone montane.
La Jungfraujoch, dupa coborarea din tren, putin ametiti, putin clatinandu-ne, am pornit prin galerii aflate la niveluri diferite, spre terase inchise cu geamuri sau deschise, asemeni unor balcoane, pentru a contempla peisajul.
Palatul de gheata descoperit in 1934 de doi ghizi alpinisti, este o sala uriasa in interiorul ghetarului, cu un labirint de culuare si nise, care adaposteste o colectie de lucrari de arta - sculpturi in gheata - deosebit de fin lucrate (animale, pasari si chiar un Sherlock Holmes in marime naturala). Tunelul prin ghetar si toate culuarele Palatului de gheata sunt alunecoase. Copiii - in special indieni si asiatici - se dadeau pe ghetus si se tavaleau pe jos renuntand sa se mai ajute de balustrada. Datorita caldurii degajate de multimea de turisti, pentru intretinerea galeriilor si sculpturilor trebuie sa se intervina mentinandu-se o temperatura sub 3˚C.
In aprilie 2012, cu ocazia centenarului, s-a deschis o nouaGalerie panoramica in care vizitatorul, in aranjamente cu lumini si sunet, face cunostinta cu inceputurile turismului in zona, cu etapele transpunerii in practica a ideii lui Adolf Guyer-Zeller si cu conditiile deosebit de grele in care s-a lucrat. Pe un zid sunt mentionate comemorativ jertfele umane de la construirea caii ferate cu cremaliara, cea pe care am calatorit si noi pana aici. Sunt italieni cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani.
Cu un lift modern, am ajuns pe Terasa Sfinxului, la 3571 m, unde se afla Observatorul Astronomic si Statia Meteorologica. Sub soare, in cerul cu petice de nori albi plutind pe vai mai jos decat noi, calcand zapada ninsa de cu zori, am pasit pe terasa construita in anul 1996 cu un grilaj de fier in loc de podea. Sub talpile noastre se deschidea haul, iar langa noi ghetarul Aletsch si piscul cel mai inalt al masivului Jungfrau. Era 7 iulie, o temperatura de doar 2˚C si din stresini se scurgea zapada topita prelingandu-se pe turturi. Era frig, dar nimeni nu mai simtea frigul. Se faceau poze, se admira natura adevarata, se radea, se vorbea in toate limbile pamantului, se faceau bulgari sau se pornea temerar prin zapada afanata.
Inainte de a cobori la statia de tren, am servit masa - gen fast foods, dar cu autoservire pentru salate, bauturi si dulciuri. Nu aveam timp sa comandam ceva special. Pentru operativitate, am ales un meniu fix, meniul 1 care a costat 19,80 franci elvetieni, cu pui, legume si cartofi prajiti. Celelalte meniuri fixe erau cu carne de porc sau vita. Marturisesc faptul ca am ramas la masa mai mult pentru a fi in rand cu majoritatea. Credeam ca nu voi putea inghiti nimic dupa atata ameteala si respiratie greoaie, dar ceva, ceva, tot a mers.
Ascensiunea la Jungfraujoch, pe "acoperisul Europei"” (3454 m), este fara doar si poate o experienta unica. Din inaltimi vezi crestele invecinate, cararile pe care temerarii se incumeta in mici drumetii, vezi schiorii alunecand pe zapezi care nu pier niciodata si de asemenea, de sus, de la Sfinx (3571 m), vezi Franta, Germania si Italia.
Cine nu calatoreste cu trenul pana sus, pe saua muntilor si ramane in statiune multumindu-se doar sa priveasca piscurile indepartate, nu stie ce inseamna cu adevarat Jungfrau si Jungfraubahn.
Sursa; http://amfostacolo.ro/elvetia-pareri,26/diverse,388,3503/descopera-jungfraujoch,10927/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__34936.htm
Sus In jos
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Vin 15 Mai 2015, 17:45

Dupa plecarea trenului din Lauterbrunnen la Cascada Staubbach
Sus In jos
Semafor
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 949
Varsta : 60
Localizare : Pascani( IS)
Reputatie : 3589
Data de inscriere : 21/02/2010

MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Vin 15 Mai 2015, 18:37





Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Cea mai inalta cale ferata din Europa   Astazi la 16:28

Sus In jos
 

Cea mai inalta cale ferata din Europa

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Cea mai inalta cale ferata din Europa
» Racorduri si ramificatii de cale ferata
» Prima cale ferata cu cremaliera din lume
» LINIA FERATA BUCURESTI NORD-BUCURESTI COTROCENI-BUCURESTI FILARET-BUCURESTI PROGRESU
» M300: Cum s-a reconstruit calea ferata Campina-Predeal[2009]
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: INTERNATIONAL-