Forumul pasionatilor de trenuri din România
Bine ați venit pe Forumul pasionaților de trenuri din Romania.
Sper ca ceea ce veți gasi sa va fie de folos!

Forumul pasionatilor de trenuri din România

Acest forum a fost creat pentru cei care iubesc cu adevarat trenurile din Romania!
 
AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  ConectareConectare  InregistrareInregistrare  

Distribuiti | 
 

  Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul
AutorMesaj
Gabry Gabriel
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 476
Varsta : 38
Localizare : Peciu Nou.Jud Timis
Reputatie : 3306
Data de inscriere : 06/04/2009

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Joi 27 Feb 2014, 23:21

Stau si ma gandesc la cate si cate a mai patit colegul nostru in viata lui la trenuri.Tari mai sunt exprimarile ce le foloseste Very Happy Interesant e ca trage o lectura mai lunga decat una de-a lui Ion Creanga si parca tot putin e Very Happy
Sus In jos
c o r v i n
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 2566
Varsta : 40
Localizare : Hunedoara
Reputatie : 4374
Data de inscriere : 16/10/2013

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Mar 04 Mar 2014, 20:17

...Haideti, domnul Costel, ce faceti, ne bagati in depresie!?Sad Crying or Very sad ... Asteptam noi episoade!!! :shock: :shock: :shock: 
Sus In jos
Luna



Numarul mesajelor : 1464
Reputatie : 3567
Data de inscriere : 18/03/2011

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Mier 05 Mar 2014, 23:14

Nici nu ma gandeam ca in caz ca intra locomotiva cu 8 km/ora in vagoane e pericol si de deraiere, eu credeam ca e doar un pic de zgaltaitura.
Sus In jos
Dr2005
Administrator
Administrator


Numarul mesajelor : 12062
Varsta : 27
Localizare : București, Drumul Taberei
Reputatie : 14100
Data de inscriere : 17/08/2011

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Joi 06 Mar 2014, 08:42

Acum câțiva ani, în Timișoara Nord a intrat un EA cu vreo 12 km/h într-un tren de călători... au zburat pereții despărțitori dintre compartimente și banchetele în urma impactului. Mecanicul respectiv probabil și acum plătește rate pentru vagonul distrus și daunele produse călătorilor.

_________________
:TTT:
Sus In jos
http://www.transport-in-comun.ro/trenuri
Vizitator
Vizitator



MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Joi 06 Mar 2014, 09:25

Cind? atunci cind a vrut sa se lege la tren si a intrat peste el?
Nu mai stiu, a facut AFER ul raport?
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate (13)   Joi 06 Mar 2014, 20:17

....Nu am mai scris pentru ca "batranul" meu calculator m-a lasat "somer" o buna bucata de vreme ( nascut in 2004, abia se mai tine in viata cu tot felul de improvizatii ) . Azi am reusit sa-l resuscitez pentru ...nu stiu cat timp.... dupa ce mi-a facut "bucuria" de a ma lasa fara continutul unui "material" de cateva zeci de pagini scrise..... Asadar, sa continuam..

In Depoul CFU, al anilor "80 isi exercitau atributiunile de serviciu cinci mecanici instructori. Sa-i cunoastem in ordine, in functie de sectoarele de activitate:
- Hanganu Vasile ( Nea" Vasile zis si "neam prost" )...Neam Prost ? Nu era nea" Vasile saracu" de fel neam prost, dar asa ii placea lui "sa se alinte" cand il aveai ca si "oaspete" in cadrul programului de control.
" Mai...zicea el cu o voce usor nazala, vezi ca-ti iau banii mai...eu sunt neam prost, sa stii "...Nea" Vasile era "omul de baza" al depoului. Unde era de zidit, varuit, vopsit, inlocuit, sudat, reparat...etc, acolo il puteai intalnii, la datorie. Daca aveai treaba cu nea" Vasile, cea mai mare prostie era sa-l cauti prin depou....Ca sa dai de nea" Vasile, era suficient sa stai pe loc (acolo unde te aflai ) In maxim zece minute, dadea el peste tine....A muncit cu acelasi devotament pana in ziua pensionarii ( anii "94-95 ). Timpul a trecut peste el mult mai bland fata de altii, asa incat, il mai intalnesc din cand in cand, prin cartierul in care locuieste si continui sa ma minunez privind infatisarea lui aproape neschimbata...Prea multe tangente nu am avut cu dansul, eu desfasurandu-mi activitatea de baza in sectorul cald. Oricum, tot respectul fata de persoana sa....

- Teodorescu Ion ( zis "Limba" sau "Limbuta"..) A fost ( din greseala) instructor sector rece pana la "revolutie". De ce din greseala ? Tov. Teodorescu, fara nici un merit si nici o pregatire, a fost propus de catre "partid" ( reprezentat de secretarul organizatiei de baza - maistrul Lupoaie Marin ) si acceptat fara retineri de catre " tata Filip" in virtutea retinerii acestuia in a comenta "deciziile intelepte" ale tovarasilor.
Limbuta, avea in bataura, un zdrahon de muiere (neagra si cu inceput de mustata) posesoare de palma mare si grea, cat lopata, din a carei vorba nu cuteza in veci sa iasa...Povesteau cei ce cunosteau mai bine cum ca, odata, luat de val si de "farmecele" unei acarite din depou, nenea asta a incercat sa experimenteze cu ea, o "sedinta de patid" ca si presedinte de organizatie ce era, numai ca "membrul" ce trebuia sa "mobilizeze masele" i-a cam facut figura refuzand "inscrierea la cuvant"...Atunci "toarasul" secretar, a fost nevoit sa apeleze la "organul oratoric" pentru a preintampina o eventuala revolta din partea "participantilor" nesatisfacuti.....Limbuta ti se adresa invariabil cu "nene"....Indiferent ca erai mai tanar sau mai in varsta decat el.
Faceam serviciul pe un "motanel" de 500CP in cocoasa, la "presat"...55-026..Un tractoras ce accelera ca o racheta atunci cand circulai "izolat". De pe o linie din triaj tocmai se expediase un tren. Prin "coloana", IDM-ul mi-a comunicat sa circul pe linia libera, catre celalat capat al statiei, unde aveam de adus un vagon. La mijlocul triajului se afla o pasarela ce traversa perpendicular toate liniile si se sfarsea in dreptul cladirii statiei Malina. Intre semnale linia masura cam 7-800m si eram curios sa vad cam in ce mod accelereaza si pana la ce viteza "panarama " aceea de locomotiva, asa incat, am pus aproape instantaneu controlerul pe pozitia maxima... In dreptul pasajului (deci la jumatatea liniei) atinsesem deja 60-65 km/m. Ce-i drept, observasem un halat "fluturand" din pricina curentului iscat de trecerea locomotivei, dar nu prea il luasem in seama, gandind ca apartine unui lacatus de revizie ( personaje des intalnite intr-un triaj de cale ferata).
Am localizat vagonul ce trebuia remorcat, seful de manevra l-a legat la locomotiva si ma intorceam, prin impingere, pe aceeasi linie libera, cu viteza regulamentara (conform PTE-ului statiei) de 10-15 km/h. Putin mai jos de pasajul cu pricina (noapte fiind) primesc semnale de oprire cu o lanterna, din partea cuiva...Franez si in cabina urca nervos, tovarasul instructor Teodorescu. Ne intersectam prima oara...
- Traiti sefu ! salut eu respectuos...
- Sa traiti si dumneavoastra..ma saluta omul amabil...Nene, nene...sa nu ai impresia ca ma aburesti pe mine...intelegi ?
- Pai nu prea, sefu...Ce sa inteleg ?
- Nene...ia sa-mi spui matale, cam ce viteza aveai cand ai trecut izolat la deal, spre depou ?
Ma luminasem...Aha...deci despre asta era vorba in propozitie..La-s ca-i bine...Masinuta aceea, era abia venita de la uzina reparatoare. Nu avea montat pe ea vitezometrul Hasler. Functiona doar cu cel original ( o caricatura) din bord, fara banda de inregistrare....Brici..
- Pai sefu" nu m-am uitat pe vitezometru, pentru ca nu este iluminat...da"... nu cred ca aveam mai mult de 10 km/h....
- Nene...eu te rog frumos sa nu ma minti..nene. Nici macar nu am putut sa-ti citesc numarul locomotivei cand ai trecut pe langa mine...asa mare viteza aveai...
- Haideti sefu"...dumneavostra chiar glumiti...poate nu aveam 10...da" nici mai mult de 15 km/h...
- Pe cuvantul matale de membru de partid...nene ? In ce organizatie esti ?
- Nu sunt membru toarasul secretar, am un unchi in Bucuresti care a fost "sef de cuib" la legionari...Nu ma vrea nimeni sefu"..
Treaba cu "seful de cuib" era reala, dar membru de partid ( sau macar UTC-ist ) nu ajunsesem pentru ca fugisem precum "dracu de tamaie" de asemenea "privilegii". Oricum, il dezamagisem teribil pe tov. instructor, care a simtit brusc nevoia sa schimbe tonul prietenos...
- Tovule...daca e vorba ca te incapatanezi sa ma minti, sa sti ca eu schimb imediat foaia...Ia opreste matale locomotiva sa-ti iau banda pentru citire....
" Sa-mi iei ....altceva, prostane " il complimentez eu in gand...Opresc locomotiva si aprind lumina in cabina de conducere. Asta-si pregatise deja cheia de vitezometru, pentru actiune...Vitezometru pentru cheia lui...ioc.. A ramas tablou..
- Nene, da unde ti-e vitezometrul..nene ?
- Uite-l nene, colo-n bord...gagalicea aia de scrie pe ea Km/h...altu" n-am...si nici nu-mi trebuie...
"Nenea" s-a uitat urat la mine ( ca la un element declasat cu grad mare de periculozitate ) si a coborat, nu inainte de a-mi promite ca "va avea grija de mine"...Nu l-am bagat in seama si nici nu mi-am pus mintea cu el...
Urmatoarea zi dupa revolutie, membrii organizatiei sale i-au rezervat o primire ''calduroasa" in prima tura de serviciu fara dictatura. A avut parte de o "cursa cu obstacole" cum nici nu visa...noroc ca fiind maruntel si iute, a reusit sa se claseze pe primul loc..Urmatoarea tura nu a mai venit. Si-a facut "lichidarea" si dus a fost....Pe mine ( nefiind in sectorul lui ) ma amuza...dar altii ii facusera promisiuni solemne si juraminte "fierbinti"...

- Pascaru Mircea ( sectorul cald ) ...Nea Mircea, cum ii placea sa i te adresezi ( daca nu faceai parte din categoria indezirabililor) era un personaj aparte. Bine pregatit profesional si "curvit" de viata. Trecut de a doua tinerete (mai mult spre a treia ) dar obsedat de "sexul..protejat sau neprotejat..sex sa fie.. Nea" Mircea, cand se urca in cabina, prima intrebare ce ti-o adresa era invariabil.." Cum stai cu ...ututu" ? " Daca aveai vrajeala in tine si incepeai sa-i povestesti o chestie amoroasa, uita de "scopul vizitei" si dupa ce terminai naratiunea, daca-i facea placere, te saluta si pleca mai departe. Daca insa, reuseai sa ti-l faci dusman...aveai viata grea.. Era in stare sa te urmareasca pana in panzele albe si sa te "execute" fara indurare..
Eu personal, m-am impacat bine cu el si nu am ce-i reprosa...Dumnezeu Sa-l odihneasca...acolo unde o fi...( a decedat de cativa ani ). Desii nu era instructorul meu, cateodata mai participam la cursurile scolii personalului, tinute de catre el si ma amuza teribil...
In combinat, mai multe femei au incercat sa profeseze meseria de mecanic locomotiva. Toate au abandonat, mai putin doua (adevarate eroine ) ce au iesit la pensie din cabina locomotivei. Toata stima si consideratia fata de ele. Nici pentru in barbat nu era usoara acesta meserie, daramite pentru o femeie. Tonita Maria si Sacagiu Elena...se numeau. Maria mai traieste. Biata Elena, s-a prapadit doar dupa un an de la pensionare...stresul si-a spus cuvantul. Cand era tanara, era chiar o femeie frumoasa. Ce-i strica aspectul, era un usor defect la ochiul drept ( strabism )..Poate de aceea, poate din alte motive, nu a fost sarmana niciodata casatorita. Daca Maria era o fire retrasa si "ciudata", Elena, era opusul ei diametral. Intr-o lume de barbati, reusea sa se impuna categoric si sa-i puna pe toti la locul lor. Tinea la gluma si nu era mofturoasa, dar Domne fereste sa-ti iei lumea in cap si sa o superi...N-ai fi vrut sa intrii in gura ei...
Eram la scoala personalului, intr-o dimineata, cu nea" Mircea. In sala de clasa, in jur de 25 de mecanici...Unii mai educati, altii mai putin...o societate..Nea" Mircea intrase si terminase deja prezenta. Se scursesera cam douazeci de minute din ora...cad, in sala intra d-na Sacagiu Elena...Nea" Mircea ( spre deliciul clasei ) o apostofeaza:
- Mai Lili...da la ora asta se vine la scoala, fata ? Ori n-ai dormit singurica in noaptea asta si nu te indurai sa te desparti de ..partea fierbinte..
In sala "mugete" de ras. Iti poti imagina reactia a 25 de golani fata de o femeie buna...( era buna, pe vremea aceea ). Lili, deloc intimidata:
- Bre' nea" Mircea, lasa-ma si m**a in pace ca si-asa is nervoasa de nu mai pot...
- Da de ce Lili ? Te-a lasat ala neterminata fata ?
Behaituri si tropote in galerie...
- Ce vorbesti bre...ai de capul meu...De la munca vin acu" Toata noaptea am "batut tampoane" in Laminoare. N-am inchis un ochi...Abia pe la 04.30 m-au lasat idiotii aia la marca. ( Era toama-iarna, in orice caz frig afara ) Doar ce ma lungisem pe lada ( facea serviciul pe o masina de 700) si am adormit instantaneu.....Cand, ce sa vezi bre...Urca un bou de dispecer din Laminoare in cabina si cad ma vede trantita colo, cu cracii-n sus, ii vine chef de ..utut animalului..
In sala, delir...Nea" Mircea cu gura cascata...
- Si ti-a pus-o Lili ?
- Ce sa puna bre...Si-a varat mana boul un pantalonii mei de salopeta...si avea o mana inghetata bre', de-am sarit de doi metrii in sus. I-am tras un cap in gura si-un genunchi in ..oaie de-a aterizat ala din cabina direct jos, fara sa mai coboare pe scara..Oricum, am si cheia de 36" pregatita pentru orice eventualitate, langa mine cand ma culc pe lada....
Nea" Mircea, usor dezamagit de finalul prozaic al istorisirii...
- Bai Lili, da daca avea ala mana calda, te pacalea odata ? Ai, fi sincera acuma...
- ...Sincer...poate si de doua ori bre...ca-s cam dorita....
Rasete cu lacrimi....si atat..Avea cineva curaj sa forteze nota ? Nici chiar nea" Mircea nu.....

Si tot legat de nea" Mircea si de firea lui... In combinat erau ( pe vremea aceea ) tei macarale de interventii. Doua de 60 t si una de 120 t. Fiecare avea trenul ei, compus din macaraua propriuzisa, vagonul platforma pe care era coborat catargul si vagonul de clasa in care se afla personalul de deservire. Vagonul era impartit in doua. O parte, biroul "conducatorului tren macara" - domn" maistru - cum i se adresau subordonatii si in cealalta jumatate, vestiarul personalului macarealei. Macaraua de 120, avea insa masina ei fixa. Asta nu facea altceva, decat sa remorce macaraua la interventii si de acolo, inapoi la depou. Ca sa ajungi sa efectuezi serviciul pe masina macaralei, era necesar sa "deschizi usa cu capul" la tovarasul Ionescu Adrian ( cel de la biroul T1 - am mai vorbit si o sa mai vorbim despre el ). Deci "colegii" ce faceau serviciul aici, erau din categoria celor cu relatii... Tocmai categoria asta il deranja cel mai tare pe nea" Mircea si mai ales, unul dintre ei. Oprea Jenica, era numele lui, supranumit "balbaitul"... Si-o cam luase in cap, de cand intrase in gratiile tovarasului Ionescu...si nea" Mircea il "astepta la cotitura"
Intr-o noapte, acostare pe halda de zgura. O locomotiva deraita total si una in pozitie de rasturnare, sprijinita pe un vagon..Macaraua mare, la interventie. Masina macaralei isi face datoria, remorcand trenul pana la "locul faptei" dupa care, noapte fiind, se retrage discret la o marca si-i lasa pe oameni sa-si vada de treaba. Jenica al meu, pentru ca era toamna, face caldura in cabina, apoi apreste motorul si se culca linistit pe lada.....Dupa putin timp, apare si nea" Mircea in controlul planificat, tot in aceeasi locatie. Vede masina astuia la marca, cu motorul oprit si luminile stinse si-si imagineaza cu usurinta, cam ce activitate desfasoara mecanicul la ora aceea ( 02-03 noaptea )...Urca finut pe scara locomotivei, deschide usurel usa..si fara sa faca cel mai mic zgomot, ia carnetul de bord impreuna cu foaia de parcurs ( ce se afla in el) apoi coboara jos si se duce catre alte locomotive din zona....Baietii prind de veste ca "lupul cel rau" se afla in control si dau alarma... Primul care trece pe langa masina macaralei, il atentioneaza si pe Jenica al meu, asupra pericolului ce l-ar putea paste. Asta, somnoros si constient ca daca pune "gheara" pe el nea" Mircea nu-i a bine, sare in capota mica, insfaca o mana buna de bumbac, aprinde luminile la motor, si cantand de mama focului vesel nevoie mare, se apuca de sters motorul.. Nea" Mircea il observa de pe alta masina, unde se afla si vine catre el.
- Bai Jenica, da ce harnic esti tu mai...La ora asta stergi locomotiva...Bravo ma..Am sa te propun la prima, serios..
- Ai vazut bre' nea Mircea...Si mai spune lumea ca la masina macaralei sunt toti puturosii..
- Rea lume mai Jenica, mai...da hai oleaca in cabina sa mai schimbam o vorba...
Jenica, se terge repede pe maini si de pe pervaz intra rapid in cabina si aprinde lumina. Intra si nea" Mircea si o ia cu povestile lui obisnuite, ca intre doi buni prieteni...Se intretin ei vreo douazeci de minute, apoi instructorul conchide:
- Bai Jenica, mi-a facut placere sa stau de vorba cu tine, da" omul mai si pleaca...Da-mi bordul sa-ti trec in el controlul...
Jenica cauta din priviri carnetul de bord,,,si constata ca a disparut. Cum intrase primul in cabina, il scoate instantaneu pe instructor din cercul banuitilor..Injura in gand si ramane la convingerea ca ori un legator de sarcina, ori "domn" maistru" au vrut a face bascalie de el. Se calmeaza la acest gand si tranteste o mincina....
- Nea Mircea, bre' carnetul de bord era terminat de la schimb...Am dat telefon la depou, au venit aia de l-au luat si au zis ca aduc altul...da uite ca n-au mai adus...pe mama lor..Si-i injura suparat, nevoie mare...
- Da-i in masa mai Jenica, nu te enerva mai...Da-mi macar faoia de parcurs...trec in ea sigata...am rezolvat-o..
Asta ce era sa zica acum. Ca foia a disparut cu tot cu bord ? Nu putea zice asta...asa ca persevereaza in minciuna..
-..Domn" sef...nu stiu cum sa spun bre'...da" trebuie sa recunosc, asta e....am ajuns mai tarziu la poarta si aia plecase-ra de acolo...N-am mai avut de la cine sa iau foaie, da dimineata, cum ies din tura, ma duc la depou, iau o foaie, o completez cu toata activitatea din seara asta si o las acolo......
Nea" Mircea ( povestea Jenica mai tarziu injurandu-l) s-a facut rosu la fata de nervi..
- Nu Jenica, facem altfel, dimineata la prima ora te prezinti la sefu" ( tata Filip ) si-i spui ca nu vrei sa mai faci serviciul pe masina macaralei niciodata....Pe urma, treci pe la mine sa-ti dau bordul si foaia pe care ti le-am luat cand dormeai dus pe lada....Sau, daca nu, ma duc si le las la sefu", de unde le iei tu impreuna cu retrogradarea...si cu promisiunea mea solemna, ca "te calc" in fiecare noapte. Daca erai simtit si recunosteai..poate te iertam....
Aceea a fost ultima tura a lui Jenica pe masina macaralei...saracu"

- Kraszka Tiberiu ( instructor sector cald) zis Tibi. Nea" Tibi era un barbat frumos. Ungur mandru din Hargita..fusese mecanic la calea ferat. Facea serviciul la sectorul Furnale. Nu am avut tangente absolut de loc cu el. Doamna Kraszka era o femeie tare gospodina, in schimb. Schimba varul in apartament la cateva luni, covoarele trebuiau batute saptamanal, masina spalata la doua zile, muraturile si varza vanturate zilnic...ca sa nu mai vorbesc de procurarea alimentelor de baza, alimente ce cam incepusera sa se imputineze in acele vremuri. N-am cunoscut-o pe domna cu pricina, dar auzeam relatarile colegilor despre discutiile furtunoase dintre ea si sotul ei purtate exclusiv in limba lui Attila ( biciusca de la sareta a lui Dumnezeu)...In discutiile acestea, doamna ragusea tipand, iar domnul nu reusea sa rgusesca ..ascultand.
Am trait cu ferma convingere ca taticul distinsei doamne trebuie sa fi fost cel putin colonel in armata austro-magiara, pentru ca tare mai apela la serviciile "ordonantelor"....La nea" Tibi era ca la cazarma. Doi bateau covoarele, trei varuiau, doi spalau masina si faceau ordine in garaj, iar cei mai descurcareti se ocupau cu "papica"...In functie de "vrednicia" lor, la recomanda-
rea distinsei amfitrioane, baietii erau recompensati prin trecerea pe statul de premiere depou sau pe lista de propuneri pentru acordarea de trepte de salarizare sau gradatii...... Si, cu voia dumneavostra, ultimul pe lista ( cum se alinta nea Nelu, la revolutie )..

- Enache Grigore (instructor sector cald- Otelarii ). Grisa. Instructorul la care am avut sansa sa fiu repartizat. Omul care a reusit ( desi ii repetam incontinuu ca prea putin ma intereseaza) sa-mi bage "hard" tainele locomotivelor. Omul care manca doi covrigi pe tura de serviciu (asta daca nu mai si impartea din ei), pentru ca nu avea stare si era solicitat in permanenta pentru tot felul de interventii. Locomotive defecte, probleme de PTE-uri ale statiilor, dosare de cercetare ale SC-ului in care erau incriminati aiurea mecanici nevinovati...etc Despre el am mai vorbit si voi mai vorbi si cu alte ocazii, astfel incat, pentru seara aceasta ma opresc aici........................................................................................................................................
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate (14)   Vin 07 Mar 2014, 20:53

Ajunsesem deja in 1983. Aveam pe statul de plata, retributia de 2425 lei.  Beneficiasem de a doua majorare salariala, pe drept, fara spaga si fara interventii, doar pentru ca-mi faceam constiincios datoria si reusisem sa nu provoc nici un eveniment (inregistrat) de cale ferata. Dupa "deraierea pe halda" am inteles ca cel mai bine, inainte de a-ti anunta organe-
le ierarhic superioare, este sa incerci o rezolvare prin propriile-ti resurse....daca era posibil.
La calea ferata vazusem consecintele catorva evenimente. Cel mai tare, ma impresionase un DHC, deraiat de toate osiile (Gara Marfuri Galati),ajuns intr-un sant de scurgere betonat, la marginea liniilor...I se sparsese rezervorul si motorina se revarsa ca o cascada in rigo-
la santului. Mecanicul, un tip batraior, sedea distrus pe scara locomotivei avariate, pri-
vind in gol..In spatele lui insa, atmosfera de carnaval. Toate "ciorile" de pe stradutele adiacente care auzisera de isprava si de consecintele ei, se mobilizasera, blocasera in ca-
pete santul, iar acum, cu mic cu mare, carau motorina deversata cu toate recipientele posi-
bile.  De la ligheane si galeti, la cadite de bebelusi si sropitori de plastic...Veselie si harmalaie maxima, pentru un asa "noroc" pe capul lor. Faza imi amintea de tragica scena a mortii Bubulinei, din "Zorba Grecul".
Bietul om (mecanicul) a avut de platit pana la pensionare, reparatia locomotivei si cei peste 1500 litrii de motorina pierduti....
Primul eveniment "serios" la care am fost martor in combinat, s-a petrecut in Statia Otela-
rii, unde-mi desfasuram cel mai des activitatea...Mecanicii timpurilor acelea puteau fi in-
cadrati cu usurinta in categoria de risc dedicata "cascadorilor". Daca-mi permiti, am sa-ti expun putin mai pe larg, ce semnifica de fapt fluxul tehnologic in acest sector si activita-
tea de manevra desfasurata.
Fonta produsa in cele sase furnale, ajungea transportata fiind in trenuri de cate 3-4 oale fonta la otelarii. Probabil ca zambesti...Tren format din patru oale fonta...Hai ma lesi, nene, asta-i tren... Si eu am sa-ti argumentez ca acesta era un tren dintre cele mai date naibii trenuri. O oala de fonta avea o inaltime de 4-5m si o circumferita de 2.5-3m. In ea curgeau peste 150 tone de fonta lichida. Greutatea unei astfel de oale, era pe masura mari-
mii ei,avand in vedere ca era captusita cu o izolatie zdravana din caramida refractara samo-
tata..Deci patru oale incarcate, insemnau de fapt peste o mie de tone remorcate de catre un DHC si fanate doar cu frana locomotivei...As vrea sa vad un mecanic CFR-ist care se incumeta sa remorce un astfel de tren, in astfel de conditii si cu 20-25 Km/h, cu cat circulau "nebu-
nii" aceeia pe sub furnale...Dar sa nu deviem discutia.
In otelarii (adiacente statiei Otelarie erau OLD1 si OLD2 - otelaria 1 si 2) fonta era com-
binata cu o cantitate insemnata de fier vechi, siliciu, carbon si alte minerale, incalzita iarasi pana la starea lichida si turnata in lingotiere.
Lingotierele erau asezate pe "trenuri de turnare". Un tren de turnare era format din 3-4 caruciori, fiecare avand pe el doua lingotiere asezate pe un "pod"iar intre ele ,un "sifon" de turnare. Iar vei zambii, vis-a-vis de "trenul" meu de turnare.. Si iarasi iti zic ca nu ai de ce zambii..Un carucior de turnare avea forma unei cutii de pantofi, rasturnata cu gura in jos, cu dimensiunea de 4*2m (aprox). Doar ca, peretii acestei cutii erau confectionati din otel de 30 mm grosime, un adevarat tanc. Sub ea se aflau doua bogiuri cu cate patru osii  La capete aveau cate un tampon central uias, iar casetele cu carligele de legare se aflau dispuse pe lateral. Pe un astfel de carucior, se aseza un "pod" ( o palca groasa de fonta - 20-25cm ), pe el erau dispuse doua lingotiere ( 2.5m inaltime -20 tone greutate) iar intre ele, sifonul de turnare (o chestie conica prin care curgea otelul incandescent). Umplerea se efectua de la partea inferioara, catre cea superioara a lingotierei, pentru a se evita acu-
mularea de aer in compozitie. In concluzie. Un carucior de turnare cantarea in jur de 100 tone. 40 tone lingotierele, 40 tone otelul din ele iar restul, podul,sifonul si greutatea lui initiala. Un tren de turnare, cantarea deci 3-400 tone.
Dupa ce otelul era turnat in ligotiere, trenurile de turnare ( existau opt linii de turnare  numai la OLD2 si pe fiecare linie se introducea un tren) erau scoase afara din hala si "ga-
rate" in "racire"( un grup de 5-6 linii). Aici stationau 40-60 minute, pana ce otelul se solidifica, apoi se cuplau cate doua sau trei trenuri ( tonaj total aproape de 1000 tone) si erau transportate la hala de stripare. Doua macarale gigantice echipau acesta hala uriasa..
Trenul (trenurile) introduse aici, erau stripate. Adica: Macaraua, agata lingotiera de cele doua "urechi" laterale cu niste clesti uriasi. Ridica ligotiere de pe pod, 30-40cm, apoi un piston gigantic, apasa pe lingou deplasandu-l in jos. Lingotiera era usor conica astfel in-
cat lingoul deplasat nitel ar fi trebuit sa se elibereze cu usurinta din lingou... De cele mai multe ori insa, acesta se incapatana sa iasa, astfel incat macaragiul ridica lingotiera cu tot cu lingoul blocat la 1-1.5m distanta de vagonet si o lasa sa cada, izbindu-se de a-
cesta. Uneori repeta de cateva ori "smecheria" doar la un singur lingou, asa ca-ti poti ima-
gina "cata bataie" luau bietii vagoneti de turnare si de ce erau construiti atat de robust.
Dupa ce lingoul era eliberat din stransoarea lingotierei, se depozita pe o linie alaturata, pe alt tren, format din vagoane platforma (uzinale) tip WA. In final cele 12-15 lingouri incandescente, mutate pe trenul format din 5-6 vagoane plarforma, ajungeau in hala "cuptoare adanci" a sectiei " Slebing". Erau mutate iarasi in interiorul cuptoarelor, reincalzite pana aproape de punctul de topire, apoi trecute pe calea cu role, pentru laminare. Dintr-un lin-
gou, din slebing iesea o "brama" (o masa de metal groasa de 15-20 cm lata de 2m si lunga de vreo 4m ). Brama, la randul ei se ducea catre laminoare, unde era iarasi incalzita si laminata pana la dimensiunea tablei dorite. Trenurile cu lingotiere goale din striper, erau duse la HPL ( hala pregatire lingotiere) si pregatite pentru un nou proces de turnare...
Cred ca te doare capul deja...Asa ma durea si pe mine in prima zi de activitate in acesta statie. 10-12 locomotive ce remorcau trenuri fara frana intr-un spatiu extrem de limitat ( statia Otelarii avea doar 10 linii)...Oamenii munceau precum robotii. Fiecare stia precis ce si cum are de facut. Fiecare mecanic stia exact cand sa accelereze si cand sa faneze pentru a oprii in siguranta si la destinatie. Mi-a trebuit aproape un an pentru a ajunge sa fiu si eu o rotita bine centrata, din acest mecanism diabolic.
 Si acum, pentru ca sper ca ai inteles cate ceva din PTE-ul statiei, sa ne intoarcem la filmul primului eveniment de cale ferata, la care am asistat in acesta locatie.
Din Striper, de la linia 2 (din cele patru) iesea un DHC cu doua trenuri de turnare (sapte vagoneti). Pana la "marca" primului macaz, era o distanta cam de 50 m. De la iesirea din striper, linia cobora usor (4-5 grade) astfel incat daca depaseai putin viteza de 5 KM/h nu mai reuseai sa opresti la macaz. Manevrantul stia si de aceea, pleca inaintea trenului, la acoperire. Se asigura ca macazul respectiv este manipulat corespunzator, ca urmatoarea sectiune a liniei este libera, apoi dadea semnale de "inainte". Odata pus in miscare trenul acela...mai putea fi oprit tocmai la 250-300m distanta. Mecanicul trenului de turnare, cumu-
lase toate conditiile impuse si parasise striperul destul de "tare" ( peste 6-7 Km/h ).
Din slebing, cobora si un tren cu sase vagoane de brame, remorcat tot de catre un DHC. Asta avea nitel mai mare viteza ( 20-25 km/h ) dar noapte fiind nu a observat trenul ce iesea din striper. Atunci cand a sesizat pericolul era deja prea tarziu...S-au gasit amandoi chiar peste marca se siguranta...Cel de la striper il vazuse ca vine "tare", a franat cat a putut si a dat semnale de pericol in disperare. Celalalt a franat si el cat a mai reusit, dar in momentul acostarii tot mai avea 10 km/h, pe putin.
Urmarea ? Doua locomotive acostate, una in pozitie de rasturnare si cu rezervorul spart ( cea de la striper), cealalta deraiata de un boghiu si avariata serios plus un vagon din tren deraiat si el. Activitatea Striperului blocata..blocat automat fluxul de productie.
La asemenea urmari, automat era instiintat directorul uzinei, iar seful de sectie, sosea de urgenta de acasa si asista la inlaturarea cat mai urgenta a efectului evenimentului. Orice intrerupere a fluxului devenea automat ( in acele timpuri) act de sabotaj (pana la proba contrarie) a economiei nationala.
Cascam gura, printre linii, cu inca doi trei colegi asteptand sosirea macaralei de interven
tii si ne dadeam cu parerea...Eu, in mintea mea, deja retraiam "filmul" ce-l stiam de la "gara" si ma gandeam cu groaza la reactia sefului de sectie, venit in toiul noptii de acasa, la asemenea belea. A sosit "dubita" depoului si seful de sectie, care fusese informat, in mare despre natura evenimentului, a sarit alergand peste linii catre cele doua locomotive.
Mai avea de parcurs doar cativa metrii, si observand pozitia periculoasa a locomotivei de la striper, a inceput sa strige: " Mecanicul...mecanicul a patit ceva.... e bine ? "
Mecanicul, saracu, nu prea era bine (dupa groaza traita), avea capul spart, cum se lovise de feroaice cand locomotiva s-a inclinat brusc si-l dureau doua coaste, dar a aparut la apel... "Chemati repede salvarea !! " a tipat seful " Fiarele le rezolvam noi, dupa aceea.."
Si intr-adevar, pana nu s-a asigurat ca "omul lui" este in afara oricarui pericol si in drum spre spital, nici nu s-a uitat la locomotivele acostate.
Am inteles atunci cat poate costa o clipa de neatentie si ce urmari poate avea....

Mai tarziu, am inteles si atitudinea sefului de sectie fata de "mecanicii lui". Cu ani in urma (povesteau veteranii) sub furnalul nr.4, avusese loc un accident groaznic. Un tren cu oale, trebuia sa intre sub furnal pentru incarcarea zgurei lichide. Furnalistul care destupa furnalul, pentru incarcarea oalelor, avea un camp vizual asupra acestora foarte limitat. Practit, privea printr-o nisa in podeaua platformei situata la 7-8m deasupra. Astepta ca acel convoi de oale sa se opreasca sub furnal si daca observa o "pata" alba, insemna ca ala era fundul oalei pozitionata corect sub jgeabul furnalului se destupa furnalul, lasand zgura lichida sa curga. In ziua aceea, insa o serie de imprejurari nefaste sau cumulat..
Locomotiva a impins prea tare convoiul de oale, incat a intrat si ea sub furnal. Locomotiva, fusese varuita pe cabina ( din greseala la statia de var) astfel incat era tot la fel de alba pe acoperis, precum interiorul unei oale de zgura...Mecanicul a ajuns cu ca-
bina sub furnal, n-a reusit sa inverseze sensul de mers astfel incat sa iasa cat mai iute de acolo, furnalistul crezand ca prima oala de zgura e pozitionata corect nu a mai asteptat si a evacuat zgura incandescenta si lichida din furnal....Film horror...
Nu numai ca masina a fost incendiata instantaneu...practic, cabina de conducere si o parte din capote au fost topite... Bietul om s-a dezintegrat in masa de metal rezultata. Nici macar nu au mai avut pe cine sa inmormanteze. Tata Filip, spuneau martorii acelor vremuri, nu a vorbit cu nimeni, dupa aceea aproape o luna, de suparare.....

Asa se muncea in combinat, cu moartea pandindu-ti greselile...Singura consolare era faptul ca cei ce ne erau sefi ( cei mari, nu jigodiile mici) erau constienti de riscurile la care eram expusi si"gidusiile" ce trebuia sa le facem, pentru ca "productia" sa nu sufere......


O mica erata. Nu stiu de loc sa redactez in word. Am incercat sa scriu "destept" despartind in silabe....si a iesit o "varza"
Asisderea, nu-mi place sa corectez. Daca ma intorc la cele scrise si recitesc, am senzatia de stupiditate si sterg totul...asa incat Dumnezeu cu mila...


Ultima editare efectuata de catre atamanu in Vin 07 Mar 2014, 21:01, editata de 1 ori
Sus In jos
c o r v i n
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 2566
Varsta : 40
Localizare : Hunedoara
Reputatie : 4374
Data de inscriere : 16/10/2013

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Vin 07 Mar 2014, 20:57

..D-nul Costel, o intrebare fireasca... Nu va ganditi sa scoateti o carte cu relatarile astea??... Ce ne prezentati aici are cam tot ce ii trebuie unei carti cat se poate de reusite, mai ales ca nu prea exista nici concurenta si nici nu cred ca ati plictisi pe cineva... Eu unul m-as inghesui sa o cumpar, daca e nevoie!... Smile 
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Vin 07 Mar 2014, 21:15

@apogeo76, esti mai mult decat amabil...Iti multumesc pentru aprecieri, dar acestea sunt doar niste simple "texte" modeste ca si valoare artistica si care intereseaza doar un segment restrans si specializat de cititori.
Va multumesc tuturor pentru ca va pierdeti timpul cu povestile mele..prozaice care,uneori poate devin plictisitoare din pricina detaliilor tehnice...Oricum, cat mai am ce povesti si cat ma mai cititi, voi continua...O seara minunata .
Sus In jos
c o r v i n
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 2566
Varsta : 40
Localizare : Hunedoara
Reputatie : 4374
Data de inscriere : 16/10/2013

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Vin 07 Mar 2014, 21:57

...Imi face placere sa va contrazic!... Detaliile tehnice nu anuleaza pitorescul evident din relatarile dv., care pitoresc intrece cu mult orice exigenta artistica de care amintiti! Consider ca faceti caz de mult prea multa modestie si, uitandu-ma inapoi, chiar nu e cazul! Si mai este ceva.... Miile de vizualizari de la acest topic nu... apartin chiar unui... "...segment restrans si specializat de cititori..."! Sunt ferm convins ca un eventual volum cu memoriile dv., promovat corect(inclusiv pe acest forum!), s-ar cumpara ca painea calda! Si cand spun asta ma gandesc cel putin la cati dintre userii de aici l-ar dori!?...  :shock: :shock: :roll: Smile Cele bune!...
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate (15)   Sam 08 Mar 2014, 16:41

Rasuflarea inghetata a mortii, am simtit-o si eu, de cateva ori in ceafa si poate din pricina aceasta cosmarurile din noptile cu luna plina, ma bantuie...
Hala "Cuptoare adanci"...Antecamera iadului. Un regizor cu imaginatie fecunda ar putea realiza un film horror cu incasari "dolofane" aici. Facea parte din rutina serviciului meu,efectuat pe locomotiva 70-132...
Din slebing, asa cum ti-am povestit, lingourile incandescente, stripate si mutate pe trenul naveta de WA-uri, erau transportate prin impingere (c.c.a 300 m) in aceasta locatie. O hala lunga de 200-250 m si inalta de 20 m, slab luminata (din pricina inaltimii si a corpurilor de iluminat lipsa sau murdare). Pe mijlocul ei, doua linii la nivelul solului. Pe margini, adica in stanga si in dreapta liniilor,un zid gros de beton armat, inalt pana la jumatatea cabinei locomotivei. Intre zid si cabina locomotivei, o distanta de 20-25 cm.
In spatele zidului masiv se aflau cuptoarele. Cateva zeci de celule randuite pe o parte si pe cealalta ce aveau deasupra, usi masive, culisante de otel blindat. In celule, iadul..
Arzatoare uriase pe pereti si in partea inferioara a cuptoarelor consumau sute de metrii de gaz pe minut, facand sa trepideze nu numai cuptoarele, ce si zidul betonay de protectie. In capatul halei incepea uriasa cale cu role ce lamina lingourile incalzite pana aproape de punctul de topire. Doua poduri rulante, pe inaltimi diferite ( pentru a nu se stanjeni in activitate) trebaluiau de zor zi si noapte. Lingourile de pe vagoane erau ridicate in clestii lor masivi si introduse in gurile lacome ale cuptoarelor. Usile culisante se deschideau cu zgomot asurzitor si flacarile albastre se ridicau cateva zeci de centimetrii deasupra, insa odata introdus lingoul acestea se dezlantuiau asupra lui, si dansau nebune pana la cativa metri inaltime.. In acelasi timp, insa, lumina de semnalizare a cate unui cuptor, avertiza macaragiul ca o celula, ajunsa la temperatura critica trebuie golita si lingoul dus la laminare. Macaraua lasa nitel trenul deoparte si isi introducea clestii in cuptorul cu pricina rascolind inevitabil flacara. Lingoul care dogorea ca o particica din soare, era saltat si transportat in viteza pe calea cu role. Din partea lui inferioara picurau bobite incandescente de otel ce se spargeau ajunse jos, de sine. Odata pus pe role incepea procesul de laminare. O jarba de scantei si flacari iesea din "bietul" lingou strivit salbatec intre rolele uriase. In intunericul halei se facea spontan lumina dinspre capatul unde avea loc procesul...Aveai exact senzatia ca te afli la poarta iadului, de unde nu mai este loc de intoarcere.
Daca celulele goale se aflau inspre intrarea in hala,era simplu. Impingeai trenul cativa metri inauntru, manevrantul dezlega locomotiva, ieseai afara din hala si asteptai ca naveta sa fie descarcata. Daca insa, cuptoarele disponibele erau situate dincolo de jumatatea halei trebuia musai sa intrii inauntru. O experienta tare neplacuta. Liniile erau atat de denivelate (din pricina lingourilor ce mai scapau cateodata din clestii macaralelor si se pravaleau pe lel) incat de multe ori, aveai impresia ca mergi pe langa ele, cu locomotiva deraiata. Tot din pricina denivelarilor,masina se balansa periculos de mult avand in vedere ca distanta pana la zidul de beton era atat de mica, incat riscai sa lovesti cabina de el si sa o avariezi sau in cel mai fericit caz sa farami geamurile laterale. Asa incat, preferai ( contrar normelor de protectia muncii) sa astepti pe tren, sfarsitul operatiunii de descarcare si sa asisti pe viu la tot scenariul halucinant, descris.
 In noaptea cu pricina, tarziu, dupa ora zero, toate conditiile sau intrunit perfect. Am fost nevoit sa imping naveta pana aproape de celalalt capat al halei, mai toate celulele erau ocupate, astfel incat erau golite periodic inainte de incarcare si macaralele trecusera de cateva ori pe deasupra mea cu tot cu incarcatura lor diabolica..Stateam ca pe ace. Abia asteptam sa ies din zona blestemata. Aveam manevranta, o fatuca dragalasa, angajata recent. Privea cu groaza in jurul ei, iar eu radeam cu superioritate de spaima ce o traia. Mascul feroce...in realitate nici eu nu ma simteam prea confortabil. Se golise si ultimul vagon dar locomotiva se incapatana sa inverseze sensul de mers. A trebuit sa ma duc, pe pervaz, la motor si sa actionez manual supapa cu pricina. In timpul acesta, cele doua macarale, golisera simultan cate o celula de cuptor si se indreptau ambele catre calea de laminare. Inevitabil, una dintre ele urma sa treaca pe deasupra locomotivei, sau sa astepte pana ce trece cealalta. Am decis sa pun masina in miscare si sa parasesc hala. Fatuca inspaimantata ma tot ruga sa stau pe loc in asteptare. Am ignorat-o si am inceput deplasarea...Doua vagoane distanta ma deplasasem cand,din clestele macaralei, lingoul desprins a cazut cu zgomot infernal, pe locul unde ar fi trebuit sa se afle locomotiva in stationare....Vagonul victima, a fost practic rupt in doua ( douazeci de tone cazute de la o inaltime de zece metrii) si cupla a sarit singura din carlig...Nu mai stiu in cat timp si cum am ajuns afara din hala cu doar un vagon ramas la masina, dar stiu ca fata plangea de mama focului, apoi a sarit si m-a sarutat pe ochi zicandu-mi ca i-am salvat (si ne-am salvat viata) si ca nu va mai calca in viata ei in locul acela blestemat...Pacalisem moartea..Parca o vedeam, cum loveste inciudata cu piciorul, in lingoul cazut zadarnic... Din pacate,doar eu o pacalisem.
Biata fata, la doi ani dupa aceasta intamplare a sfarsit groaznic in aceeasi hala.
Navetele cu lingouri,circuland prin impingere,manevranta/ul avea obligatia sa circule "la acoperire" in fata trenului. In tura cu pricina (tot noapte fiind) Zanica (acesta era numele ei) s-a urcat pe prima platforma din convoi, iar de acolo, in picioare fiind, dadea semnalele de rigoare...Nesansa ei, a fost ca dupa intrarea in hala, mecanicul respectiv a franat nitel,vagoanele intrand in recul. Fata s-a dezechilibrat si a picat exact in spatiul infim dintre vagon si zidul betonat....A apucat doar sa tipe sfasietor, ca apoi sa fie strivita si rostogolita intre vagon si perete, pana ce mecanicul panicat a reusit sa opresca trenul...Avea doar 24 de ani sarmana. A fost inmormantata in sicriu inchis, nemaiputandui-se reda o infatisare omeneasca. Moartea jubila in sfarsit,fericita....
 In cosmarul meu, repetat periodic, ma vad intrand cu trenul in hala respectiva, cu o viteza mult prea mare, pus in imposibilitatea de a mai oprii, asteptandu-ma de a fi inghitit de flacarile diabolice si rolele imense ale caii de laminare..Gem in somn si ma trezesc ud leoarca la insistentele sotiei...Cosmarul dispare in noapte, dar asteapta rabdator proxima ocazie de a ma teroriza...
 Destul despre lucruri sinistre, deocamdata, pentru ca inca nu le-am epuizat...La trenuri navete "calde" cum erau denumite aceste manevre tehnologice, faceau serviciul doua locomotive de 700 CP. Una era deservita de catre mine, cealalta, de catre un coleg mai in varsta (avea peste 40 de ani), dar nu prea "intreg la scufita". Bors Toader, era numele lui.
Odata, sedea cu locomotiva la o marca de siguranta din lipsa de activitate, tocmai la ora schimbului (14.30) si culmea, chiar langa o sectie in care personalul muncitor era predominant feminin. Era vara si cald. Asta era cu motorul oprit, geamurile si usile locomotivei deschise. Statea precum "Azor", cu botul pe cotiera, privind fetele si femeile ce defilau prin fata lui, in grupuri de cate trei patru,grabindu-se catre poarta combinatului.. Le cantarea "profesionist" din ochi, evaluindu-le farmecele la care si-ar fi dorit sa aiba acces. Se apropia un grup de "bunaciuni" adevarate...nu se mai putea abtine.
Fetele, ajung in dreptul locomotivei, iar el le saluta cuviincios si parinteste:
- Gata fetelor, gata ? Sunteti libere, manca-v-ar tata..?
- Gata nene, raspunde una placut surprinsa de grija lui paternala,celelalte chicotind intre    ele...
- Pai atunci, daca nu mai aveti alta treaba haide-ti incoace sa va iau la ...pe cate una..

Alea,saracele, au ramas masca de uimire, dar si-au revenit rapid si au inceput sa-l "porcaiasca" cum le venea mai bine la gura. Toader se amuza copios, ascultandu-le injuraturile ca pe un cantec de leagan...
Ti-am povestit episodul acesta, pentru a intelege un pic personajul. Bors Toader, a reusit performanta unica, in aceasta meserie,sa tamponeze...o macara. Cum ? Naveta cu lingouri, ce se incarca in slebing, era impinsa prin hala, pana la iesirea din celalalt capat, apoi inca vreo 300 m mai departe in hala "cuptoare adanci", pentru descarcare. De aici, odata descarcata, trecea iarasi prin hala striperului, dintr-un capat in celalalt, pentru reincarcare. 70-336,locomotiva condusa in acea tura de domnul mecanic Bors, venea ziua in amiaza mare dinspre CA (cuptoare adanci) spre striper, cu inevitabila trecere prin hala. Soarele se ridicase la cateva sulite deasupra "asezamantului", astfel ca lumina lui producea un efect de obscur in interiorul halei. Si asta nu ar fi fost nimic, dar domnul mecanic era secondat, in cabina de conducere, de catre o tanara purtatoare de stegulet de manevra, careia se straduia de la prima ora sa-i smulga o "promisiune"...Atent pana peste poate la " Arta conversatiei" nu a observat ca una dintre masivele macarale ale striperului coborase clestii pana la nivelul pasarelei de interventii, asteptand oarece operatiuni din partea echipei specializate. Intrat in hala, cu 25-30 km/h, a mai apucat doar (inspirat) se se aruce peste manevranta si sa se tranteasca amandoi pe podea....Zgomot asurzitor, praf cat cuprinde, peretii halei zguduiti serios (noroc ca erau metalici)...si din hala iese o locomotiva..decapotabila, cu un tren de sase vagoane dupa ea. Cabina, de la nivelul capotei, nivel la care se aflau clestii macaralei era mototolita si aruncata in praful consistent al halei. ( Tanara manevranta, cine credeti ca era ? Evident Zanica, incercata a doua oara de catre "doamna in negru").
Tata Filip, ajuns urgent la locul ispravei, era negru de suparare..Toader, s-a pravalit artist, cu genunchii in tarna in fata lui. Plangea si se lovea cu capul in tarana.
- M-am nenorocit sefu" ! M-am nenorocit...Ce ma fac eu acuma ! Si-asa-s vai de capul meu sefu"...ma duc sa ma arunc in Dunare sefu", alceva nu mai am ce face... ( avea un copil cu un handicap sever sarmanul..)
Seful de sectie s-a calmat ca prin minune si culoarea normala a inceput sa-i revina in obraji...Trecuse oricum de primul impuls, cel mai agresiv,dar supararea era oricum mare..
- Toderica !!! Te bag in .....matii de dobitoc incaltat. Eu n-am vazut nimic si nu s-a intamplat nimic. Dar in doua saptamani, vreau sa vad locomotiva pe teren, in exploatare...E treaba ta cum te descurci. S-a intors si a plecat catre dubita...apoi a mai adaugat odata.
- Doua saptamani, atat ai la dispozitie Toadere...Si a disparut in cabina masinii..

Toader, saracu" a facut tot posibilul sa rezolve cumva astfel,incat sa scape de concediere si de devizul urias pe care l-ar fi intocmit cei de la uzina reparatoare...A aranjat cu echipa de lacatusi si electricieni de la remiza Otelarii sa ramana peste program in fiecare zi (sambata si duminica toata ziua) si sa munceasca la locomotiva lui( tabla, corniere,cabluri si vopsea, se gaseau din belsug in combinat, chiar si gratuit) De la depou a primit o saptamana libera (din orele de recuperari), iar de acasa, de la parintii lui ce locuiau la tara, a carat la greu papica si bautura, zilnic, pentru meseriasi. L-a mai costat si banii scosi de la un CAR facut la urgenta, dar la limita intervalului celor doua saptamani, locomotiva era pe teren, buna de serviciu. Toader scapase destul de usor din beleaua initiala. Si baiat simtit, a dorit sa-si exprime recunostinta si fata de sef...
Zona in care locuiau parintii lui, era o zona viticola de exceptie. Cu toate acestea, a cautat pe la cunostinte si prieteni, cel mai bun si valabil vin posibil. Vin din care beau doar"prim secretarii" de la judet...O tamaioasa alba de tot respectul... A umplut frumusel un bidon de 20l nou nout (sa fie sigur ca nu altereaza gustul vinului) si a poposit cu el la usa apartamentului sefului de sectie. Acesta locuia (conform repartizarii comuniste pe etaje in functie de pozitia sociala ocupata) la primul nivel al unui bloc dintr-un cartier bine cotat. Toader picase direct de "la sursa" cu trenul de seara si dorea sa-si achite o parte (macar) din obligatii fata de "binefacatorul" sau. Era putin trecut de ora 20.00, dar fiind iarna, afara era deja intuneric. Suna Toader la usa o data, mai suna o data si in prag apare doamna filip, in capot, cu "moate pe cap".
- Sarumana Domana...
- Buna seara. Pe cine cautati dumneavoastra ? il chestioneaza sec respectiva.
- Pe sefu" sarumana...adicalea pe domn" inginer Filip...e acasa ?
- Acasa e, da cine-l cauta ?
Bors, precaut, sa nu dea de banuit...
- Un coleg, de la serviciu...stie dumnealui...ma cunoaste.
Tata Filip, observand discutia prelungita in usa apartamentului, intervine nerabdator ivindu-se in pragul usei.
- Ce-i Toderica, ce-ai mai patit ? Ai mai stricat ceva ?
- Traiti" domn inginer, sa va dea Dumnezeu sanatate, ca mare bine mi-ati facut...Am si eu pentru dumneavoastra oleaca de vin, de la mama lui, cu nu aveti ocazia sa beti prea des...

Ar mai fi continuat el, dar tata Filip i-o "taie" scurt, cu ochii pe bidonul pe care, toader se straduia sa-l impinga in interior.

- Toderica, copile, i-ati mai bidonul si du-te acasa la familia ta cu el mai..Sa fi sanatos  si sa te bucuri impreuna cu ei de sarbatori copile...( se apropia Craciunul deja)
 Toader nici sa auda.
- Nu sefu", asta-i al dumneavostra, adus special...nu ma refuzati ca eu nu-l mai iau inapoi de aici.
Toader impingea bidonul inauntru, seful incerca din rasputeri sa-l scoata din casa...care pe care.. Vazand caum ii scad dramatic sansele, Toderica, aplica strategia milenara a bravului popor roman, in vreme de restriste ( otraviti fantanile, ardeti recoltele si fugiti in munti..flacai), abandoneaza lupta cu bidonul si sprinten o taie la fuga pe scari catre strada. Tata Filip, disperat de abandonul "inamicului", insfaca corpul delict si asa cum se afla, in pijamale, halat si papuci de casa porneste vijelios pe urma "agresorului"...
Nesansa lui consta in faptul ca statia de tramvai se afla la douazeci de metri distanta de scara blocului si mijlocul de transport in comun tocmai sosise in statie. Bors, tusti in tramvai, care taman cand era sa fie ajuns si de tata Filip, se pune in miscare astfel incat "bravul roman" iese victorios de pe campul de batalie.....
 A doua zi, dimineata, eram la "scoala personalului". Tocmai intrasem in sala de curs, dupa pauza de la ora 08.00. In sala se afla si Bors Toader. Lector era Grisa ( Enache Grigore). Nu-i placea de fel sa fie intrerupt in timpul orei de curs...Cioc, cioc, la usa ( Grisa priveste nervos catre ea, asteptand sa apostrofeze nepoftitul)...Intra seful de sectie. Populatia se ridica "in doua picioare"...Tata Filip (obiceiul lui cand se concentra) priveste lung, pe sub ochelarii de vedere, cu rame aurite. Isi lungeste nitel gatul catre "fundul clasei" si-l identifica pe Bors. Populatia se aseaza pe scaune, asteptand o explicatie a interventiei sefului...
- Bors Toader este cumva in sala ? Intreaba seful, ca si cum nu l-ar fi reperat...
- Este...raspunde multimea, careia ii miroasea deja a "sange proaspat"..
- Toderica...zice seful, ia vina tu frumos aici, in fata clasei, si povesteste-le tu copiilor astora, unde te aflai tu aseara la ora opt si insotit de catre cine... mai ?
Toader ajunge posomorat pana la piedestal si declara cu obida...
- Unde sa fiu sefu"...La dumneavostra la usa impreuna cu un prieten alb, de douazeci de kile....da aveti o viteza sefu" ceva de invidiat...Mai mai sa ma prindeti din urma si cu bidonul in brate...

In sala delir. Grisa cel putin (cunoscandu-l mai bine pe sef), radea cu lacrimi....

- Mai Toderica, mai copile, tu-ti capu-n ... Cine naiba te-a pus sa vi la usa mea cu plocoane mai... Ce credeai tu, mai, ca inginerul Filip Sergiu n-are bani sa-si cumpere un kil de vin, de sarbatori..mai ?
- Nu, domn inginer, o intoarce Bors ca la Ploiesti ( ti-am spus ca era figura..), da am zis si eu ca tot crestinul, sa fac o bucurie de sarbatori, cuiva apropiat ( deci a nu se percepe ca si o tentativa de mituire)
- Daaa ??? Atunci Toderica, daca tot vrei sa bucuri pe cineva de sfintele sarbatori, ca bun crestin ce esti...ia stai un pic..
Iese nitel pe usa si apare imediat inapoi ca bidonul buclucas ( Il adusese de acasa, cu dubita de serviciu ), pe care-l aseaza pe catedra...
- Toderica, dupa ce terminati scoala si parasiti incinta combinatului (aveam o cursa conventie ce ne scotea in oras) va duceti, cu toti baietii astia si inchinati cate un pahar de vin, in cinstea voastra si in cinstea mea...daca o sa vreti...

In sala urale ca la "Congresul al XII-lea al partidului comunist"...
Tata Filip a murit si el de cativa ani buni, pensionat asa cum spuneam, dupa revolutie si restabilit in Buzaul lui natal. Nu a acceptat din partea nimanui, nici macar un capat de ata drept "recompensa" pentru cine stie ce favoare. Alti subordonati,insa si-au scos "parleala" cum se zice in popor si pentru el...............................Ne mai auzim.............
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate (16)   Mier 12 Mar 2014, 17:42

1983..anul in care era cat pe ce sa "ma lepad" si de Combinatul Siderurgic Galati...
Efectuam vizita medicala oligatorie in fiece an, in functie de programare, la o policlinica sau alta din urbe. Emotii create de "eveniment" nu intampinam, deoarece la 27 de ani eram in forma maxima, pe care ti-o ofera cu generozitate tineretea. Partea stresanta o reprezenta insa, indelungile asteptari pe la usile cabinetelor de pe holurile interminabile, intesate de "tovarasi si tovarase" in aflati in suferinta. Trebuia sa trecem prin vreo sapte tipuri de controale, dar din pricina aglomeratiei, nu reuseai sa le rezolvi pe toate intr-o singura zi. Cel putin la cabinetul de "neurologie"..era dezastru.
Nu mai retin cum se numea tovarasul doctor ce presta in acea "pravalie", dar omul, se vede treaba ca avea ceva dereglari "profesionale" la scufitza, deoarece, la locatia cu pricina, se impotmolea tot fluxul (si asa, prost organizat) policlinicii judetene, la care fusesem programati pentru efectuarea fisei medicale, in acel an. Oameni mai tineri sau mai batrani, mai respectabili sau mai "zgubilitici" mai calmi sau mai nervosi, asteptau in serii de cate cinci sa paseasca dincolo de usa cu pricina. Tipul, un omulet uscativ cu parul valvoi, imbracat cu un halat descheiat, cu cateva numere mai mari decat ale destinatarului, "invita" racnind ca la cazarma:
- Urmatoarea serie...inauntru !
"Seria" elibera cu parere de rau scaunele rezemate de perete si se prelingea catre cabinet.
- Mai repede, mai repede...va moscaiti ca niste babe. Sau n-aveti chef de vizita ?
La gandul ca ar putea revenii, cine stie cand, pentru iarasi cateva ore bune de asteptare, "babele" se insufleteau rapid si se napusteau toate odata catre usa intredeschisa..
- Alinierea la perete si incetati cu harmalaia, ca va dau afara.
Harmalaie nu facea nimeni..bietii oameni erau deja pe jumatate "paralizati" de "groaza"..
- Sunteti odihniti, sa aud ? Si priviri sfredelitoare scrutau figurile interogatilor.
- Da, domn doctor...Raspundea cate unul mai curajos.
Eroare fatala. Domnului doctor, trebuia sa i se raspunda in cor, la unison de catre toti participantii.. (seria a doua, invata lectia)
- Odihniti pe naiba. Am vazut eu cum motaiati pe scaune...Mai aveati nitel si sforaiati.
Nu vreti sa bagati la cap, nu ? La controlul medical se vine odihnit, nu de la piata si nici ca de la prasit fasole. Afara ! Data viitoare sa procedati ca atare...

Seria "intai" parasea campul de lupta, devastata. Din spirit de colegialitate, dezvaluia insa,celorlalti "participanti la fiesta" umilinta indurata...Astia bagau la cap, convinsi fiind ca astfel vor fi scutiti de surprize.. Ocupantii scaunelor seriei doi, erau aproape toti navetisti si inevitabil, stateau la coada dupa tura de noapte, prestata in combinat. Nici un navetist care s-ar fi respectat cat de cat, nu ar fi venit de acasa, in mod special pentru asemenea obligatie... Au dezbatut aspectul problemei intre ei si si-au stabilit strategia fata de "adversar", astfel incat, atunci cand doctorul s-a ivit in pragul fatidicei usi, au sarit ca la un semn in picioare, s-au aliniat si au patruns in cabinet in mai putin de zece secunde.
- Alinierea si sa nu aud musca...ca va dau afara...
Inutila comanda. Oamenii asteptau tacuti precum pestii, aliniati dupa inaltime.
cateva secunde bune, doctorul isi face de lucru intr-un registru de pe birou, spionand cu coada ochiului cea mai insignifianta dovada de indisciplina...Deziluzie, "armata" nu misca in front. Abandoneaza registrul iritat si incepe sa dea tarcoale, formatiei de "cinci candidati" pentru examinare. Termina o tura si imediat o incepe pe a doua..
- Mainile intinse in fata si nu misca nimeni...Ordona "generalul".
- Formatia intinde mainile, asteptand noi ordine.
Cel din prima pozitie, are o usoara ezitare...si se clatina aproape imperceptibil, cand doctorul trece prin spatele lui.. Fatalitate..infernul se dezlantuie iarasi.
- Nu v-ar fi rusine sa va fie. R'ati ai naibii de betivani..Si se baga in nasul victimei ce se clatinase in front.
- Ai de capul meu..n-am mai vazut de cand sunt atata nesimtire. De la o posta putiti a bautura. Chiar nu aveti pic de rusine in voi ? Oameni in varsta...Veniti rupti de beti la controlul medical...Afara nesimtitilor, sa nu va mai vad in fata mea !
Cativa "betivani" au inceput sa comenteze..insa "liderul formatiei" si decan de varsta in acelasi timp, i-a temperat rapid... A te certa cu un medic la "fisa medicala" insemna practic sa-ti bati cuie in talpi singur....
A doua zi, veniti de acasa si mancati bine de la prima ora, sau oprit la o terasa de cartier, au baut cate doua beri iefitne, la halba, pentru a-si potolii setea si a-si face curaj, apoi, decisi sa riposteze ferm la un nou "atac psihologic", in aceeasi formatie sau aliniat iarasi in cabinetul cu pricina.
De data acesata insa, ca prin farmec, domnul doctor i-a gasit perfect constienti si apti pentru serviciul de mecanic locomotiva...
Mai tarziu, dupa ce prin astfel de faze trecusera mai multe serii pentru examinare, aveam sa ne convingem ca tot circul domnului doctor, se repeta zilnic, cu cate doua randuri de "victime", dupa care-si intra in normal si examinarea decurgea fara alte incidente similare.

Eu m-am nimerit intr-o serie norocoasa la neurologie, asa incat am reusit sa-mi finalizez fisa medicala in doar doua zile. Imi mai trebuia doar avizul de la "medicina muncii" si pentru un an de zile, scapasem de stres...Oare ?
La cabinetul "medicina muncii" nu era coada. Bateai la usa, erai invitat inauntru, tovarasa doctorita iti cerea buletinul de identitate, pentru identificare, te privea lung (comparandu-ti figura cu cea din poza), semna si stampila pe ultima rubrica din fisa...si la revedere, pana la anul.
Anul acela, insa, "mamaia" ce ocupase acel post, fusese pensionata si locul ei devenit vacant, era ocupat de catre o tovarasa cu functie de partid in organizatia cadrelor medicale din policlinica. Imediat ce am intrat in biroul "tovarasiei" sale si m-a observat, am simtit ca ma priveste ca pe un gandac rosu de bucatarie, surprins alergand, in farfuria de ciorba ce astepta sa fie umpluta...
- Dumneata, ce doresti ?
Ma intreba tovarasa, ca si cum as fi aparut in biroul dumisale, costumat in "Mos Gerila"
- Sarutmana, doamna...Am terminat fisa medicala si-mi mai trebuie semnatura dumneavoastra..
- Nu zau ? Da' in halul asta se vine la medic ?
Hait ! Ce masa mai vrea si asta de la mine, imi zic ? Te pomenesti ca o fi ruda cu "bolnavul" ala de la neurologie..si-mi aplica aceeasi schema...
- Nu inteleg doamna...La ce faceti referiere ?
- Nu intelegi ? Da sa apari in halul asta in fata mea...nebarbierit si cu plete, intelegi ai ? Asta este atitudine de om al muncii si de membru de partid ?

Cabinetul era situat la penultimul etaj al policlinicii ( etajul noua), afara era cald si geamul era larg deschis. In secunda imediat urmatoare, mi-am imaginat cum ma duc la individa, o insfac de reverele halatului, ii mut fizicul in rama geamului deschis si o fac sa plonjeze in gol, pestedouazeci de metrii, cat avea cladirea.
Tipa, ca si cum mi-ar fi citit gandurile, s-a ridicat de la birou repezindu-se sa deschida usa si din pragul ei, a inceput sa tipe isteric.
- Te duci acasa si-ti revizuesti tinuta. Dupa ce te tunzi si te barbieresti, ca sa arati ca un om, vii la usa mea sa-ti semnez fisa.

Am trecut pe langa ea, reusind s-o "ating din greseala" un pic, cu umarul..Pe hol, deja erau mai multi gura casca si cateva asistente alarmate... Era 13.15. M-am aruncat in primul tramvai de combinat si in jurul orei 14.15, bateam la usa sefului de depou.
"Prietena mea", Maricica, tocmai isi terminase rectificarea rimelului si a fardului, inaintea plecarii catre casa.
Am "marait" neprietenos catre ea.
- Sefu" este ?
- Da, se pregateste de plecare...Stai sa te aunt, da ce-ai patit ?

N-am mai asteptat ca fata sa-si faca meseria. Am batut la usa si am intrat instantaneu..
Tata Filip, ma privea contrariat.
- Ce-i copile, ce sa intamplat ?
- Domn" inginer, am venit sa va anunt, cum era firesc, ca incepand de maine, demarez formalitatile de lichidare...( Nici nu-mi gaseam cuvintele de indignare)...adica ma duc la naiba sa ma ia..
- Mai, ce-i cu tine ? Cine te-a suparat in jalul asta si de ce ?
- Domn" inginer, nu vreau sa va retin prea mult si asa este ora de plecare ( era deja 14.30 sfarsit de program ). Sunt inapt mecanic locomotiva, declarat astfel de catre tovarasa de la medicina muncii din policlinica Spitalului Judetean, asa incat o sa-mi caut alt serviciu.
- Copile...hai calmeaza-te..Stai nitel jos, avem timp. Dubita, dao'n .....masii, ca nu pleaca fara mine..Spune-mi ce s-a intamplat.

I-am povestit la ce tratament si din ce pricina, m-a supus "tovarasa" cu pricina criticelor aspre dar "intemeiate", ale unui adevarat reprezentant al "clasei muncitoare". Clasa muncitoare purtatoare de basca si costum asortat cu cravata rosie, nu de barba si plete, pecum drojdia scursurii capitaliste decadente...
M-a ascultat atent si linistit, apoi, dupa ce mi-am varsat "naduful" m-a intrebat.

- Deci tu, in concluzie, sa inteleg ca mai bine renunti la locul de munca, decat la principiile tale ?
- Da domn' inginer. Tot din pricina asta am plecat de la calea ferata si o sa plec si de aici...si o sa ma duc la dracu'n praznic, pana unde o sa fie nevoie, si pana unde n-am sa mai intalnesc dobitoace cu idei preconcepute....Fi"le"ar tovarasiile de partid sa le fie de cap....

Tata Filip, s-a inegrit subit la fata (semn rau)...Putin imi pasa. Zarurile fusesera aruncate...

- Te rog sa astepti doua minute afara, da ? Si pe urma mai vorbim...te rog.

Am iesit si "caprioara" ma privea cu repros ca i-am suparat seful si i-am taraganat plecarea acasa...Am ridicat din umeri, a neputinta, si privirile ei mi-au dat de inteles ca pe jumatate eram iertat... Din biroul cu usa capitonata, a sefului, se putea ghicii o discutie animata.. Au trecut mai bine de cinci minute. Seful de sectie a iesit din birou, cu geanta in mana, semn ca "programul cu publicul" luase sfarsit.

- Copile, tu trebuia sa intrii deseara de serviciu nu ?
- Da sefu" asa trebuia....
- Te duci acasa, ca esti obosit acuma, si nu mai ai timp sa te odihnesti. Am vorbit cu Adrian ( Ionescu, de la T1 ) si i-am spus sa te treaca liber in noaptea asta...Maine dimineta, te duci inca o data la cabinetul medicina muncii, si-ti iei de acolo fisa..semnata sau nesemnata, indiferent cum o fi. Apoi ma suni la telefon si vorbim. Ai inteles mai ?
- Am inteles sefu"...si pentru ca va respect prea mult, am sa fac si gestul asta, cu toate ca eram hotarat, ca de maine sa ma apuc de fisa de lichidare....
- Tu faci asa cum zic eu, tu"ti capu'n ..r si haide acuma la dubita, pentru ca autobuzul conventie a plecat de mult..( era trecut de 15.00 )

A doua zi,la ora 09.00, eram la usa individei din policlinica. Tovarasa, a aparut pe la 09.30. Mi-a ignorat total prezenta, cu toate ca eram singura fiinta insufletita ce astepta la usa ei. Am mai stat cinci minute, apoi si-a facut aparitia o asistenta ce mi-a adus si inmanat fisa medicala, pe hol, ca si cand ar fi stiut de mult de prezenta mea acolo. Fisa purta verdictul final "apt mecanic locomotiva" iar peste semnatura, trona impunatoare stampila "medicinii muncii".. Tata Filip, nu se certase el in zadar, cu cine se certase la telefon in biroul capitonat. Apelase la cunostintele lui, pentru un "parlit" de salariat..

Cateva zile mai tarziu, prin interventia unor relatii sus puse ale sotiei, am reusit, ca in contrapartida cu o sticla de Whisky si un carton de Kent (de la vapor) sa-mi inlocuiesc buletinul de identitate vechi, cu unul actualizat, in poza caruia ma "hlizeam" obraznic "barbos" si "pletos" precum in realitate. Evident, ca nu am mai inceput fisa de lichidare si am ramas in continuare, mecanic de locomotiva al Combinatului Siderurgic Galati.

A trecut si am ajuns si in "Anno Domine" 1984. An cu doua evenimente insemnate pentru viata mea. In februarie am devenit "tata de baiat"...Doamne, ce fericire...Cine a fost macar o data tata, cunoaste... Cine nu, o sa aiba parte, de buna seama.
Al doilea eveniment, se prefigura, fara ca eu sa am cea mai mica banuiala. In martie 1984, de la "Remarul Cluj", uzina reparatoare cu care CSG-ul avea contract, mi s-a intors,proaspat reconditionata, vopsita si ferchezuita, locomotiva mea de suflet, 70-132.
Era tot ce-mi doream mai mult. O locomotiva aproape perfecta. Lonjeroane "trase la ata", "sorturi" impecabile, "pluguri" cu bare perfect paralele, vopsea lucioasa si motor in cote nominale... Ce-si mai putea dorii mai mult un mecanic, inebunit dupa perfectiune. Ce sa mai zic . Eram intr-al noulea cer. Scapasem si de "betivanul" de Gore. Eram "major", deci imi puteam alege partida dupa preferinte..Edenul se prefigura la orizont...
Pana in septembrie am lucrat cu maximul de satisfatie profesionala. Gandeam ca, urmatorii doi ani si jumatate-trei ani, pana la urmatoarea reparatie ( locomotivele plecau la reparat dupa un numar de aproximativ 20-22.000 ore functionare ) nu mai parte de stres, la locul de munca. Singura chestie ce ma deranja, era faptul ca, de la poarta (sala de testare) eram cateodata indrumat sa fac serviciul, in "regim de avarie" - la "abateri" cum se spunea la noi,cand trebuia sa inlocuiesti in exploatare, un mecanic ce din varii motive nu se putuse prezenta la serviciu, pe tot felul de locomotive de 1250 CP (LDH-uri sau LDE-uri) in orice locatie a combinatului.
Cea mai bizara senzatie, era pe LDH-urile din seria zero ( 125-001, 125-005, 125-008, 125-011, 125-020, 125-021), veteranele platformei siderurgice, locomotive ale caror robinet de "franare directa" se afla in controler. Deci robinetul "FD1" era practic inexistent. Pentru franarea locomotivei, controlerul, dupa ce era adus inevitabil in pozitia "zero", trebuia a fi impins catre inainte, pentru a se realiza franarea. Partea deficitara in exploatarea acestor locomotive, se manifesta in cazul "inversarii sensului de mers", operatiune ce impunea aducerea controlerului in pozitia neutra ( locomotiva fiind in aceasta stare defranata) pentru actionarea selectorului de sens.. Daca te aflai in palier, aveai sanse sa realizezi comanda. Daca insa,profilul liniei se afla in rampa sau panta, locomotiva se misca si inevitabil realizarea inversarii devenea imposibila. Erai nevoit sa actionezi robinetul KD2...si deja un lucru simplu se complica. Nu mai vorbesc, de pericolul de tamponare sau acostare, atunci cand ( in cazul unui neavizat) cautai disperat robinetul de franare, la locul sau obisnuit, si pana realizai diferenta...o comiteai.
Ma obisnuisem insa deja cu toate aceste aspecte, ca si cu faptul ca, din cand in cand trebuia sa "prestez" in alte locatii si ca sa fiu sincer, chiar ma magulea ideea ca "sunt bagat in seama" si cineva, acolo, se poate bizuii pe priceperea mea...
Apoi, a venit marea schimbare, la care nici macar nu visasem vreo-data....................

Urmarea insa..inevitabil, in urmatorul episod. Multumesc.
Sus In jos
Adrian78
Administrator
Administrator


Numarul mesajelor : 9217
Localizare : Hunedoara
Reputatie : 11856
Data de inscriere : 05/10/2010

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Mier 12 Mar 2014, 19:46

Ca o paranteza la spitalul CFR Simeria aceasi bucurie la ora 9 cam toata lumea termina sangele si EKGul urmeaza Neurologia unde este numai asistenta si tot dupa un interval iese si spune mai dureaza 20 de minute si se face ora 11 probabil asta e proba de rezistenta sa vada cati rezista la usa fara sa injure si sa se enerveze
Al doilea aspect auzisem de un neurolog care la toti veniti la control le spunea mai lasati cafeau si alcoolu bineinteles ca prin majoritate mai exista si exceptii
Sus In jos
atamanu
V.I.P Member
V.I.P Member


Numarul mesajelor : 65
Varsta : 60
Localizare : Galati
Reputatie : 1107
Data de inscriere : 08/02/2014

MesajSubiect: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate (17)   Vin 21 Mar 2014, 19:56

Septembrie 1984... Ma puteam considera implinit. Aveam un fiu si o sotie minunata, un serviciu bun si bine remunerat,ce-si mai putea dori un "sclav de plantatie" pentru a se declara fericit ? Exceptand mizerabilul regim comunist...nimic.
Despre "Epoca de Aur" o sa mai vorbim...mai ales ca "aurul" nu era decat o spoiala de suprafata menita sa insele "oamenii de bine", vorba "tatucului" asa zisei revolutii, tov. Ilici Iliescu - intaiul revolutionar al republicii bananiere romania.
Hai ca deja ma enervez si deviez de la subiect.

Septembrie 1984. 70-132 era cea mai faina locomotiva de 700CP din sectorul Otelarii.
Abia venita din RK, de la Cluj reprezenta pentru mine, implinirea momentului. Salariul imi fusese majorat la - 2690 lei -, nu avusesem parte de nici o "belea",in meseria mea ma descurcam onorabil astfel incat reusisem sa-mi castig cat de cat un loc pe scara ierarhica a mecanicilor din tura a treia Otelalarii ( tura in care imi desfasuram activitatea)...toate bune si frumoase pna in ziua in care...
Tura de zi. Munceam cu drag si spor in statia Otelarii. Pe la 14.30-14.45, apare din neant, Grisa ( instructorul sectorului). La scoala personalului eram "magarul lui de bataie". Imi alegeam singur locul in prima banca ( cea ocolita de catre toti cursantii), pentru ca oricum eram "ascultat" in permanenta si mod constant. Ma obisnuisem si resemnasem cu soarta mea astfel incat eram vesnic pregatit, oricand. Stia el ce stia, bietul Grisa, cu toate ca eu, in gandul meu, sincer il cam injuram pentru "atentia" deosebita la care eram vesnic supus.
Oficial era sever si respectuos cu mine, in particular insa imi vorbea aproape ca si fratelui sau, cu care fusesem coleg de clasa.
Deci, urca Grisa pe masina. Eram in stationare, asa ca m-am ridicat respectuos de pe scaun si l-am salutat.
- Merge masina domn" mecanic ? Probleme, ceva ?
- Nu sefu" zic, chiar multumit deocamdata...Om vedea mai tarziu.
- N-ai sa mai vezi nimic mai tarziu ..ulica. De luna viitoare ( eram deja in 27-28 ale lunii curente) ai sa faci serviciul in tura a doua, la 125-363....
Am cazut instantaneu pe scaunul de serviciu...
- Cum adica, in tura a doua si pe alta masina ? ( nici macar nu-i retinusem numarul ,de indignare ). Da ce-am facut nene, sa merit soarta asta ? L-am omorat pe bunicu" sau ce ?
- Bai, tu nu comentezi. Tu executi. Asa am hotarat, asa faci...Mai vorbim, pentru ca acuma am terminat serviciul si trebuie sa plec acasa.( deja cursa conventie se apropia de statia Otelarii )

Instructorul a coborat rapid, asa cum se si urcase si a disparut in mijlocul de transport in comun, lasandu-ma cu o mie de semne de intrebare nedeslusite.
Tura a doua...de ce ? 125-363 ? N-am auzit in viata mea de asemenea locomotiva...O fi zis-o la "misto" ?... Nici de mancare nu m-am mai atins pana la ora schimbului. Seara, la 18.45, in statia de autobuz, catre poarta, aveam sa ma dumiresc. De la Bucuresti (uzina Faur) aveau sa soseasca in cateva zile un lot de locomotive noi noute (ultimele achizitionate vreodata in combinat). 125-341, 125-342, 125-343, 124-344, 125-347, 125-348, 125-360, 125-361 pentru sectorul Furnale, 125-350, 125-351, 125-362, 125-363, 125-364, 125-369 pentru sectorul Otelarii si 125-380 pentru sectorul rece.
Cincispezece locomotive noi noute...iti dai seama. Biletul de o suta de miloane la loterie. Toata "populatia" avea cunostinta despre acest eveniment, mai putin persoana mea. Deja se si vehicula partida fiecarei locomotive in parte... Nu, categoric lucru, Grisa facea "misto"de mine. Nu discutasem macar o singura data despre aceasta tema si in plus era o aberatie sa poti crede ca avand doar (aproape) trei ani "experienta", cineva ti-ar incredinta o locomotiva noua, de alt tip, fata de cel pe care efectuezi in prezent serviciul.
A doua tura de serviciu insa, am parte iarasi de "vizita" instructorului.
- Cum e domn" mecanic ? Te-ai hotarat ?
- Cum sa fie ? Sincer iti multumesc pentru oferta, daca e adevarata... Pe cuvantul meu ca ma simt magulit. Dar...iti dai seama ce insemna pentru mine asta ? Acum am o masina aproape perfecta si o partida asa cum am visat, cu care ma inteleg de minune. Tu-mi ceri sa-mi schimb tura si sa fac partida cu cine...? Iti dai seama ce viata o sa am eu cu aia, numai gandindu-se ca: "uite-l si pa asta, curva lui Grisa...oare cat o fi cotizat sa-l aduca aici intre noi?.." Sincer, mai bine ma lipsesc....
- ...Da mai, da ca prostu" ca bata-n balta... De ce nu intrebi mai intai despre ce e vorba in propozitie si mai apoi sa tragi concluzii ? Afla ..ulica, ca nen-tu Enache intai a gandit si mai apoi a vorbit. Detalii ? Intreaba-ma ..
- Pai...de ce sa ma schimb eu in alta tura ?
- Pentru ca domn" Enache, asa prost, cum este el, a obtinut de le sefu" aprobare pentru o "masina" experimentala... Adica, o partida formata din "juniori" cu potential, pentru care domn" Enache garanteaza "cu capul". Mecanici tineri, carora li se ofera sansa vietii lor de afirmare... Vrei sa te inhami la experimentul asta, bine, refuzi,e dreptul tau...candidati se gasesc oricum, tu hotarasti...
- ....M-ai lasat deja fara replica...Cam despre ce "partida" ar fi vorba ?
- Aha, deja vad ca incepi sa devii interesat ..ulica. Tura intai Lacatus, tura a doua tu, iar in tura a treia si major, asta daca nu cumva vrei sa te declari tu, Chelaru....
-...Sefu"...deja datele problemei se schimba radical..( toti cei mentionati imi fusese-ra colegi de promotie si-i cunosteam bine ) ... Ma bag si eu , atunci....
- Baga-te fraiere...ca alta sansa de genul asta nu o sa mai gasesti.
-.....Si cand mergem la " o friptura" ?
- Tu, chiar vrei sa-mi para rau ca te-am ales ? Domn" Enache nu vinde " beneficii la purtator"... Chiar vrei sa te injur ? Fripturi servesc impreuna cu cu "neamul meu", fara obligatii...
Cateva zile, pana la sfarsitul lunii, somnul nu s-a mai prins de mine. Eram sfasiat de indoieli. In cate o zi ma visam la controlerul noii mele masini, pentru ca a doua zi sa-mi para rau ca am acceptat transferul...Cel mai greu imi era faptul ca trebuia sa-mi schimb tura de serviciu.
In ultima zi a lunei, insa, si-au facut aparitia pe teren primele doua noi locomotive ( ce-si finalizasera stadiul de pregatire exploatare ). Am urcat si eu, de curiozitate, la bordul uneia dintre ele si am avut o adevarata revelatie. Masina nou nouta, mirosind inca a vopsea prospata, impecabila si stralucitoare...Toate lampile din bord functionale, motor care torcea ca un motan urias...ce mai, senzatie deosebita. Imediat ce-am coborat de pe ea, m-am repezit in cladirea garii, pe un telefon disponibil si l-am sunat pe Grisa sa-i spun ca m-am hotarat definitiv.
Oricum, instructorul anticipase acordul meu, pentru ca deja eram alocat prin "impartitor" (graficul de lucru pe ture si locomotive a personalului de locomotiva) la LDH 125-363.
01.octombrie 1984...n-am sa uit data asta cat oi traii...Era o zi frumoasa de toamna. De la poarta, plecasem imediat (pentru ca oricum nu cunosteam pe nimeni cu care sa schimb o vorba) si ajunsesem inaintea cursei conventie ce aducea schimbul. Noul coleg de partida, mi-a dat raportul extaziat si el de prima tura lucrata pe noua masina.
Am inspectat locomotiva in toate cotloanele posibile. Era impecabila si n-avea nici cea mai mica pierdere de fluide. Sub capota motorului, persista acelasi miros de prospata vopsea.
N-am avut parte (curios) de prea multa activitate. Parca si IDM-ul se sfia sa puna la treaba o masina "de expozitie", in schimb, asa cum anticipasem, privirile noilor colegi, nu erau deloc binevoitoare...
Seara, la ora schimbului, in asteptarea conventiei se dezbatea cu foc,statutul "barbosului"
aterizat din tura a doua, direct pe una dintre "bijuteriile" statiei Otelarii si comentariile nu erau de fel prietenoase. Bine..cand m-am apropiat de grupul lor, discutiile au incetat subit si au deviat catre alt subiect. Apucasem insa sa remarc siguranta lor, despre nefericita ideea a conducerii depoului, de a incredinta o locomotiva noua, unor " ageamii" abia iesiti din scoala. Toata lumea, avea la unison convingerea, ca maxim pana la sfarsitul lunei, cel putin unul dintre membri partidei va produce cel putin o avarie majora locomotivei.
Toata luna, Grisa a stat "calare" pe locomotiva mea. Aproape zilnic ma onora cu prezenta si de fiecare data ma chestiona profesional, mai ceva ca la examen. Mi-a facut rost de schema desfasurata a circuitului electric a locomotivei pe care am fost nevoiti sa o lipim efectiv in cabina, de o parte si cealalta a geamurilor laterale. Trebuia sa o invat ca pe "Tatal Nostru" (vorba lui), pentru ca : << N-ai voie sa ramai defect, intelegi ? Astia (noii colegi adica) abia asteapta sa-si bata joc de voi, la cea mai mica prostie. Nu aveti voie sa le dati satisfactie...>>
Avea dreptate, dar nu era deloc usor pentru noi si mai ales pentru mine, care aveam un orgoliu deosebit. A fost cea mai stresanta luna din cariera mea.
De cate ori puneam locomotiva in miscare, ma asiguram temeinic si pe partea ajutorului (lipsa), ma asiguram si in deplasare aproape la fiecare marca de siguranta, la fiecare semnal de fluier sau trompeta auzit aiurea, la fiecare "far central" ce se indrepta catre mine...Facea "kilometrii" in cabina, de la un post pe altul.
Grija cea mare era sa nu "indoi" plugul sau rezervorul (cele mai vulnerabile piese ). Nu cred ca era vreo locomotiva de 1250 CP, intacta, in aceasta privinta. Constructorul, proiectase aceste locomotive pentru calea ferata, nu pentru CSG. Printre linii, in gabarit,in permanenta puteai "agata" cate ceva. Capete de sutaje, palnii de turnare cazute de pe trenurile tehnologige, blocuri de caramizi refractare pravalite de prin KB-uri si cate si mai cate. Cosmarul incepea insa, odata cu intrarea in halele de turnare, sau de pregatire a lingotierelor...Aici, plugul locomotivei (daca nu-ti pasa de ea) era folosit pe post de buldozer. Cat stres si panarama aveam cu manevrantii, IDM-ul si maistrul din hala cand refuzam sa remorc cate un tren, din pricina lipsei de gabarit...Mai ales ca eram si nou in tura si cu "pile", cum credeau ei... Din pricina acestui aspect (dar nu numai), ajunsesem sa "mananc cu paine" instructiile de serviciu si PTE-ul statiei. Nu aveam voie sa gresec si eram constient de aceasta....A fost cea mai ingrozitoare luna.
Catre sfarsitul ei totusi, reusisem performanta sa fiu acceptat, cat de cat, de catre noua "haita"si sa-mi pot gasi si eu, un partener de dialog, pe drumul de la poarta catre locul de munca. "Profetia" lor nu se implinise. Timpul sorocit se terminase deja, iar locomotiva arata la fel ca in prima tura de serviciu. Si sa nu crezi ca exagerez. Efectiv o adoram. Dimineata, la jumatatea turei (sau seara-in fuctie de tura),in douazeci de minute, o lustruiam, de sus de pe capota, pana la boghiuri. Aveam o satisfactie deosebita sa privesc de-a lungul ei si sa vad "peisajul" reflectandu-se in oglinda ei. La sfarsitul turei de serviciu, o mai stergeam odata pentru a o preda schimbului la fel de bine intretinuta.
Baietii munceau si ei, asemenea, asa incat efectul era in permanenta vizibil. Ce-i drept, acesta "activitate" era comentata cu ironie, de catre colegii de pe alte masini, dar putin imi pasa.
Pe una dintre "noile achizitii" din statia Furnale ( masina incredintata unor mecanici destoinici) am avut surpriza sa constat o "inbunatatire estetica" a cabinei de conducere. Baietii acestia, acoperisera cu linoleum, aproape toate partile metalice ale postului de conducere, dulapului electric si cel al dinamstarterului...Efectul era deosebit de placut si in plus, suprafetele vopsite erau astfel protejate.
In primele libere, impreuna cu colegul din tura intai, am cutreierat intreg orasul, pentru a identifica un model deosebit de linoleum, cu care sa decoram si noi cabina. Nu prea gasisem ninic care sa ne placa in mod deosebit, dar spre final, intr-un magazin specializat, am avut o revelatie. Abia aparuse (pe vremea aceea), mocheta cauciucata. Fata era plusata, in rosu,maron sau albastru, iar spatele era cauciucat si foarte flexibil.
Exact ce ne trebuia. Cum masurasem temeinic toate partile cabinei ce trebuiau acoperita, stiam la fix, de cati metrii aveam nevoie....Problema insa, era costul, destul de ridicat fata de clasicul linoleum. Dar dupa o scurt calcul si avand in vedere ca suma avea sa fie suportata in trei, am facut achizitia...
Prima tura de serviciu (dupa libere), era tura de noapte. Venisem la munca inarmat cu doua perechi de foarfece, cateva lame, creioane, creta de croitorie si tot ce speram eu ca mi-ar fi de folos. Mocheta, mi-a adus-o putin mai tarziu, colegul, cu o masina, din oras.
In noaptea aceea am avut o multime de treaba. N-am inchis geana pe geana si n-am mancat nimic, pentru a nu pierde timp pretios. Am trasat, taiat, decupat, remorcat trenuri si efectuat manevre, toata noaptea. Aproape de ziua ispravisem de "capitonat" cabina de conducere. Iesise superb. Jurai ca este interiorul unui vagon de casa intai al unui tren expres. Eram mandru de rezultat si de faptul ca totul imi iesise ca la carte. Parca nici nu-mi mai venea sa ma duc acasa...
Abia ce apucasem sa matur cabina si sa-mi strang ustensilele risipite prin toate colturile, cand...controlul. Ionescu Adrian ( jegul) si Grisa, in drumul lor catre poarta, dupa ce aproape terminasera programul de control, au dat de locomotiva mea. Ionescu a urcat in cabina, iar Grisa, cum era obiceiul lui, inspecta motorul in cautare de "nereguli"
L-am lasat intentionat pe Ionescu sa intre in cabina pe intuneric, facandu-ma ca nu i-am observat prezenta. Am aprins lumina...si omul a ramas efectiv cu "gura cascata". Si-a arucat privirile cateva secunde prin toate partile, apoi a dechis usa, pe partea unde se afla instructorul si a strigat catre el:

- Mai Grisa, lasa mai naibii motorul ala si vino incoace repede...sa vezi mai ce-a facut "protejatul" tau...In paranteza fie spus, Ionescu Adrian avea si el, la randul sau, mai multi "protejati" beneficiari de locomotive noi, insa spre deosebire de Grisa, protejatii lui, achitasera o taxa substantiala de "protectie"...
Grisa, la gandul ca cine stie ce panarama facusem, mai sa rupa usa din viteza.
- Ma, tu vezi ce-a facut omul, din cabina asta...Bravo mai baiete...Nu-mi vine sa cred...

Eu ma umflam in pene deja...cand pleosc;

- Enache, vreau sa vad toate masinile din sectorul tau, exact ca asta. Nu ma intereseaza cum si in ce fel ii convingi pe jegurile tale de mecanici. Intreaba baiatul cati bani au dat pe mocheta si la urmatoare premiere ii treci pe lista sa-si scoata parleala...

Au mai stat nitel si-au plecat. Chestia era ca abia ce reusisem sa ma integrez cat de cat in grupul mecanicilor...si urma ca in curand sa ma "dezintegrez"...Iti dai seama cu ce "simpatie" aveau sa ma priveasca astia cand instructorul le va spune ca trebuie ca toate masinile sa arate precum 363. Praful s-a ales de satisfactia mea.

Normal ca urmatoarele ture de serviciu relatia amicala si asa precara cu "lumea" din preajma s-a racit brusc. Cred ca am fost gratulat cu cateva mii de injuraturi si de "urari de bine".
Simteam tensiunea...dar asta era : "alea jacta est" Nu mai puteam intoarce timpul si sincer
nici nu cred ca as fi procedat altfel. Asa a ajuns locomotiva 125-363 sa fie poreclita "regina otelariei" si avea sa-si pastreze titlul de "noblete" pana in ziua in care mi-am incheiat cariera de mecanic locomotiva....................................................
Sus In jos
Balto
User Dezactivat
User Dezactivat


Numarul mesajelor : 1592
Reputatie : 3838
Data de inscriere : 05/12/2010

MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Vin 21 Mar 2014, 20:33

Foarte frumos, chiar ma temeam ca povestea s-a sfarsit, dar se pare ca nu !  Very Happy 

Oare 125-363 o fi asta?: http://cfr.stfp.net/index.cgi?class=80&veh=363&all=Y desi nu prea cred.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate   Astazi la 12:32

Sus In jos
 

Amintiri din epoca de aur....a cailor ferate

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 

 Subiecte similare

-
» Aparitia si dezvoltarea cailor ferate pe plan mondial
» Caile ferate din Basarabia
» Harta cu reteaua Cai Ferate Romane
» Pagini din istoria Căilor Ferate Române
» Caile Ferate Romane
Pagina 4 din 11Mergi la pagina : Inapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Forumul pasionatilor de trenuri din România :: DIVERSE :: DISCUTII LIBERE-