Un mic istoric al gării actuale din Predeal:
"Cu ocazia lucrărilor de sistematizare, centralizare și electrificare a stației Predeal, s-a pus problema construirii, în această stație, a unei noi clădiri de călători. Cîțiva ani mai târziu, proiectul a devenit realitate. Mica, dar cocheta gară Predeal, pe care o cunoaștem azi cu toții, apăruse și își deschisese porțile în ultimele zile ale anului 1968.
Concepută într-un stil modern și realizată din beton și sticlă, noua clădire se integrează perfect în peisajul ambiant, de la care a împrumutat ascuțișul îndreptat spre cer al brazilor, al crestelor montane, al caselor muntenești. Amplasamentul ei a fost ales la km 143+628,10, cu cca 50 m spre capătul X al stației, în raport cu vechea construcție din lemn pe care o înlocuia.
Această construcție este a treia clădire de călători a stației Predeal. Prima a fost executată cu ocazia construcției liniei Sinaia - Predeal. Începută în martie 1876, întreruptă în timpul războiului din 1877-1878, ea a fost terminată și dată în exploatare la 10 iunie 1879, când a circulat primul tren, un "tren de plăcere" între Sinaia și Predeal. Fiind stație de frontieră, clădirea de călători din Predeal era spațioasă și impunătoare. Ea era amplasată la poziția kilometrică a actualei clădiri, însă pe locul actualelor linii 3-4. În timpul primului război mondial, clădirea a fost distrusă cu ocazia ofensivei declanșate la 8 octombrie 1916 de trupele germane pentru ocuparea stației Predeal. Refăcută după război, clădirea mai are de trăit doar 20 de ani, după care, în 1939, în cadrul lucrărilor de sporire a capacității stației, este demolată, pentru a face loc actualelor fascicule de linii. În locul clădirii demolate se execută o construcție provizorie din lemn, situată la nord de actuala clădire, spre capătul Y al stației, în dreptul pieței publice de astăzi. Acest provizorat avea să dureze aproape 30 ani, datorită, mai întîi războiului și perioadelor de refacere și de dezvoltare care i-au urmat și în care clădirea de călători din Predeal nu-și putea găsi loc pe lista de priorități. Odată cu dezvoltarea stațiunii Predeal și cu intensificarea turismului și sporturilor de iarnă în zonă, devenea din ce în ce mai evidentă lipsa de capacitate și de confort a barăcii care ținea loc de gară. S-a hotărît deci ca reconstrucția clădirii de călători să fie realizată odată cu electrificarea liniei Brașov-Predeal, în 1962. Cu această ocazie, s-a făcut sistematizarea și centralizarea electrodinamică a stației, s-au construit clădirea C.E.D. și tunelul de călători pe sub liniile stației, dar clădirea de călători a rămas tot în baraca ei cea veche. Proiectul noii clădiri nu întrunise toate sufragiile, în special ale organelor locale, care doreau o construcție mai expresivă, mai bine ancorată în tradiția arhitectonică a regiunii. Drept urmare, proiectul a fost amînat și, în final, abandonat. După șase ani, lucrarea a reapărut în prim-plan; de data aceasta, noul proiect, care corespundea tuturor exigențelor, a fost unanim apreciat și a devenit ceea ce vedem astăzi.
Sub forma geometrică impusă de sistemul de acoperire, distribuția componentelor funcționale în noua clădire de călători, făcută pe trei nivele, a constituit o preocupare de bază pentru proiectanți, materializînd funcțiuni clasice, într-o nouă exprimare plastică, specifică unei stațiuni turistice de munte.
Parterul, cu accesul la linii și la piață, cuprinde sala principală, unde se găsesc toate ghișeele pentru servirea publicului călător și scara ce urcă la etaj, cu sălile de așteptare. Grupul sanitar și centrala de încălzire cu aer cald sînt la subsol, cu acces tot din sala principală de la parter și amplasate tot spre linii.
Structura volumului principal al holului, precum și acoperișul au pus în timpul execuției probleme tehnice deosebite. Acoperișul, o pînză subțire dom beton armat sub forma unui paraboloid hiperbolic neregulat, cu dimensiuni de 34 X 38 m în proiecție orizontală, are colțurile ridicate la cota +17,50 m în partea spre linii și la cota 12,50 m în partea opusă, iar axa lungă este perpendiculară pe linii.
Pentru a evita executarea unui cofraj complicat și costisitor, pînza subțire a fost executată prefabricat, din elemente din beton armat alveolare, gata finisate, asamblate prin postcomprimare. Elementele prefabricate, în număr de 169 bucăți de formă romboidă, în greutate de cca 600kg/buc și avînd fața văzută realizată din mozaic alb de o maximă acuratețe și calitate, au fost rigidizate într-o rețea de nervuri.
Paraboloidul hiperbolic al acoperișului transmite încărcările la terenul de fundare, prin intermediul a două culei de beton armat, fundate la -3,65m și legate la partea superioară printr-un tirant, ce preia împingerea dată de pînza de beton armat. Culeile sînt rezemate pe cîte un grup de trei coloane forate tip Benoto, încastrate în marnă la -20m.
Natura terenului, un grohotiș cu blocuri de gresie, a impus acest sistem de fundare, care răspundea mai bine condițiilor locale și sistemului de construcție, decît un radier general.
Închiderea holului s-a făcut prin vitrare pe tîmplărie ambutisată, montată retras față de conturul paraboloidului.
Clădirea de călători este legată de corpul de exploatare(care este amplasat spre sud) prin intermediul unui portic, acoperit și deschis spre linii, aceasta constituind un spațiu suplimentar de așteptare și adăpostire pentru publicul călător. Piața publică a fost plasată lateral, datorită lățimii foarte mici a amplasamentului, între linii și DN1, fapt ce nu a permis dezvoltarea pieței în sistem clasic, în spatele clădirii de călători.
În cadrul proiectului clădirii de călători, a fost prevăzută și sistematizarea peroanelor, care au fost înălțate și acoperite. Marchizele care acoperă peroanele s-au executat din pînze subțiri de beton armat, turnate monolit, sub circulație.
Clădirea de călători din Predeal, prin particularitățile sale, reprezintă una din frumusețile peisajului feroviar romînesc. Prezența ei în stația de cale ferată cu cea mai mare altitudine din țară, ne face să ne gîndim că atît concepția cît și realizarea ei s-au situat la înălțime.
Proiectul a fost elaborat în cadrul IPCF de colectivele arh. Ilie Dumitrescu și ing. Mircea Mihăilescu, iar execuția s-a făcut de ICCF Brașov, sub conducerea directă a șefului de lot Epaminonda Vasilescu. Lucrarea a fost dată în exploatare la 25 decembrie 1968.
Înainte de a încheia aceste rînduri dedicate gării Predeal, se cuvine să subliniem un mic detaliu, care ține de geografia feroviară și care nu este îndeajuns cunoscut. Este vorba despre faptul că platforma stației Predeal ascunde sub terasamentele sale izvoarele naturale ale Prahovei, care au fost captate și canalizate pe sub platformă, pînă la capătul spre sud al stației. Captarea izvoarelor a fost făcută încă din anii 1876-1879, cînd a fost construită platforma stației, iar în 1939 s-a executat prelungirea canalizării. Cu ocazia executării tunelului de călători, în 1962, a fost interceptată și deviată o ramură a vechii captări și a fost pus în evidență un impresionant debit freatic, provenit de pe versantul nordic al Clăbucetului Taurului, de pe cel vestic al Cioplei, precum și din văile ce coboară dinspre Colții Morarului și de pe culmea Predealului; acest debit freatic alimentează permanent izvoarele Prahovei, și a creat imense dificultăți constructorilor de pe șantierul de electrificare ICI-CF Predeal, care au executat tunelul de călători în 1962."
(D. Iordănescu și C. Georgescu - Construcții pentru Transporturi în România, 1986)
Acasa 
Inregistrare 
Vin Dec 30, 2011 10:04 pm
