19 august 2008 -=- Excursie FeRoviaRă Bacău – Bicaz

Vă spuneam în reportajul anterior despre călătoria FeRoviaRă între Fălticeni şi Bacău şi tot atunci vă promiteam continuarea peripeţiei până la Bicaz. Dar veţi vedea că în acea zi n-am ajuns la Bicaz, ultima staţie a Trenului Personal de pe linia secundară 509, Bacău-Bicaz, din cauza defectării locomotivei într-una dintre staţiile traseului.

DA-1291, dată defectă cu Trenul Personal Bacău-Bicaz


Această cale ferată sau, mai bine zis, acest traseu feroviar a fost conceput încă din 1883 de către ing. Elie Radu. Construcţia tronsonului a fost realizată în trei etape, dintre care în prima etapă (1883-1885) a fost finalizat tronsonul Bacău – Piatra (gara veche, situată în apropierea gării Piatra Neamţ) cu ecartament de 1.000 mm, în cea de-a doua etapă (1890-1892) ecartamentul căii ferate s-a normalizat la 1435 de mm sub îndrumarea ing. Anghel Saligny, iar în cea de-a treia, mult mai târziu (1949-1952), când s-a realizat legătura de 25,5 km dintre Piatra Neamţ şi Bicaz.

Linia porneşte din Bacău (184 m altitudine), din lunca Siretului până în apropiere de Buhuşi, iar mai departe către Piatra Neamţ linia urcă până la Bicaz (432 metri), la poalele Munţilor Ceahlău, pe Valea Bistriţei şi prin Munţii Bistriţei.

În continuare vă invit să urmăriţi călătoria pe linia secundară 509 până la Piatra Neamţ, linie care trece peste mai multe canale cu apă cu rol în producerea hidroenergiei, linie cu trafic comandat atât cu semnale luminoase, cât şi cu semafoare mecanice, linie cu o bogată reţea de căi ferate industriale către: Carpat Cement, Peco, Remat, Comat, Fabrica de Stofe, Fibrex Săvineşti. De asemenea, multe alte vagoane de marfă interesante erau părăsite prin staţii, care aminteau de activitatea înfloritoare din trecut, iar peisajele specifice zonei de deal şi de munte aminteau că suntem în România.

Gara Piatra Neamţ



13:50

Ora de plecare a trenului se apropia, aşa că mi-am ocupat locul în ultimul vagon etajat. Personalul 5453, Bacău – Bicaz, era o ramă de tren etajat cu vagoane seria 26-17 şi 16-17, iar locomotiva de tracţiune – DA-1291 avea în frunte un fluier melodios. Cu această maşină m-am mai întâlnit şi pe 1 iunie 2008 la Ungureni, judeţul Botoşani, tractând Trenul Personal Iaşi – Dorohoi.

Trenul Personal Bacău – Bicaz



În timp ce aşteptam fluierul locomotivei şi plecarea spre Bicaz, pe o linie din apropiere am văzut o manevră intercalată interesantă. Nu mai văzusem o astfel de situaţie până acum, drept pentru care am filmat-o şi o puteţi urmări în acest clip.

Un utilaj de cale ferată UAM-215MB


Locomotiva diesel-electrică DA-1343



Vagoane de marfă Rils manevrate intercalat


Vagoane cu containere în Gara Bacău



14:00

Între timp, trenul plecase din Gara Bacău şi se încadra şi trecea peste toate macazurile făcute pe linie abătută sau directă, în final acesta aflându-se pe linia secundară 509.

Un cântar şi 4 vinciuri gata de treabă



14:10

Cu ocazia acestei călătorii am putut observa mai bine Depoul de locomotive Bacău, precum şi câteva vagoane înregistrate cu litera de serie „U”, fiind în administraţia internă CFR şi având staţia de domiciliu la Iaşi. Tot atunci, o echipă de la linii dezafectau sau înlocuiau un cupon de cale ferată.

Vagoanele etajate care mergeau către Bicaz faţă-n faţă cu un convoi de vagoane seria U


Câteva vehicule feroviare pe 2 osii având litera de serie U


Oamenii de la linii care înlocuiau/dezafectau traversele de cale ferată


Depoul Bacău


Trenul ataca prima curbă de pe linia 509, Bacău – Bicaz




O remiză de locomotivă foarte veche



În curtea unei societăţi comerciale care se ocupa cu prelucrare lemnului am văzut o locomotivă diesel-hidraulică LDH70. Avea inscripţionat pe toate părţile cutiei „Diana Forest”. Mă ajutaţi voi s-o identific?

O foarte frumoasă locomotivă LDH70 pe care scria Diana Forest



Din locomotiva diesel-electrică de 2100 de cai putere ieşea fum negru, auzindu-se în acelaşi timp motorul Sulzer12LDA28 turat. Linia era în aliniament şi vagoanele dansau din când în când la trecerea peste podeţele de pe traseu.

Spre Hemeiuş


Trecere la nivel cu calea ferată


Semnal luminos de trecere către Bacău


Un podeţ pe linia 509


În linie dreaptă şi dăm semnale!


Pe sub acest podeţ treceau apele înainte... acum au secat!


Un tablier al unui podeţ mai înalt


Trecere la nivel cu drumul care leagă localitatea Lilieci de Hemeiuş


Semnal de ieşire către Bacău din Hemeiuş Hm.



14:20

Aici la Hemeiuş se află Parcul dendrologic Hemeiuş. Această unitate se ocupă de cercetarea şi climatizarea speciilor exotice de interes forestier. Spre exemplu, inginerii silvici de aici acomodează specii răşinoase din Asia, Europa şi chiar America de Nord. Din punct de vedere FeRoviaR, despre această haltă putem spune că a avut în anul 2000 două linii şi a fost înfiinţată în 1913, o dată cu staţiile Dumbrava şi Piatra Neamţ.

Peronul Haltei Hemeiuş


Trenul călătorea pe lângă Parcul Dendrologic Hemeiuş


Semnal de intrare in Hemeiuş Hm. dinspre Piatra Neamţ


Spre Gârleni


Coadă de maşini la trecerea la nivel


Curbele începeau să apară pe traseul Hemeiuş – Gârleni


Semnal de trecere spre Bacău dinspre Piatra Neamţ


În aliniament pe linia 509, către Gârleni


O linie de înaltă tensiune construită prin mijlocul pădurii



După vreo 13 kilometri de Bacău, Trenul Personal avea oprire în Gara Gârleni. Comuna se întinde la sud până la pădurile din zonă, iar la nord până la râul Bistriţa. Aici a avut loc un mic-mare scandal despre presupusele OZN-uri care au survolat zona. Nu ştiu să vă spun dacă au trecut sau nu OZN-uri, dar cu siguranţă lungimea celor trei linii construite este de aproape 800 de metri, gara fiind construită în 1885. Aspectul actual al clădirii este atrăgător, faţada dinspre tren fiind din cărămidă roşie.

Trenul intra în staţia Gârleni


Semnale de ieşire din staţie către Bacău


Peronul Gării Gârleni


Gara Gârleni şi impiegatul de mişcare


Trenul părăsea Gara Gârleni...



14:30

Vecin cu satele Gârleni, satul Lespezi-Bacău are acces la calea ferată. Acest punct de oprire a fost înfiinţat după 1937. Ca puncte de atracţie ce ne oferă această localitate ar fi piscina din sat sau din Sărata (o altă localitate apropiată) sau biserica catolică din Gârleni, dat fiind faptul că aici creştinii sunt catolici.

Spre Lespezi-Bacău


Stâlpii de telegraf şi o trecere la nivel semnalizată cu Crucea Sfântului Andrei


Peronul Haltei Lespezi-Bacău


Spre Racova


Urma să trecem peste râul Bistriţa


Stâlpul de telegraf înecat în Râul Bistriţa


Podul rutier peste Bistriţa


Trenul cu etaj şi Sulzer la comandă se apropia de Halta Racova



14:40

La 20 kilometri feroviari de Bacău, Trenul Personal oprea în Halta Racova. Această comună are un site foarte drăguţ de unde puteţi găsi informaţii interesante despre această localitate. Din punct de vedere istoric, această haltă apare ca fiind înfiinţată în 1952.

Halta Racova


Semnalul de avarie la trecerea la nivel


Linie dezafectată în Staţia Racova


Spre Buhuşi


Canalul Uzinei hidroenergetice de la Racova


Semafor mecanic... ajuns „oale şi ulcele”


Cartier de vile în Buhuşi


Trenul de Bicaz cu DA-1291 se apropia de ultima staţie... Buhuşi


Spre Buhuşi





La marginea judeţului Bacău şi de-a lungul liniei 509, Bacău – Bicaz, găsim oraşul Buhuşi. Aici a fost una dintre cele mai mari fabrici de postav din Europa, localitatea înflorind mai ales în vremea comunismului. Ulterior, falimentul este cuvântul descriptiv despre ceea ce a fost cândva fabrica de stofe. Însă mai multe informaţii despre agenţii economici de aici vă invit să accesaţi site-ul dedicat oraşului. Din punct de vedere turistic, împrejurimile oferă loc de linişte sufletească şi izvoare culturale: Mănăstirea Ciolpani, Mănăstirea Runc, Sinagoga, Muzeul de Istorie şi Casa memorială a oceanografului Ion Borcea.


Trenul intra în Gara Buhuşi


Baza de recepţie a fabricii de stofe din Buhuşi cu acces la linia ferată


Din ce în ce mai multe linii în Gara Buhuşi


Peronul Gării Buhuşi



15:00

Spuneam mai devreme că Trenul Personal Bacău – Bicaz cu locomotiva DA-1291 avea să aibă ultimul punct de oprire Gara Buhuşi. Ei bine, dragi pasionaţi, am avut ghinionul ca locomotiva să se strice!! Pur şi simplu nu putea să pornească de pe loc, motorul auzindu-se cum tura şi… cam atât. Şi uite aşa planul meu de a ajunge la Bicaz se ducea pe apa... Bistriţei.

Să fie oare locomotiva salvatoare?


Locomotiva părea a aparţine unui operator privat


DA-294, o locomotivă care nu era cu gânduri de salvare



15:10

Din direcţia Bacău sosea locomotiva DA-294 care aparţinea CargoTransVagon şi urma să plece spre direcţia Bicaz.

DA-294 aşteptând cale liberă către Bicaz



15:20

Lângă trenul nostru aştepta locomotiva diesel-electrică DA-294 care aştepta crucea cu Trenul Personal 5462, Piatra Neamţ – Bacău. Acesta sosea în Buhuşi cu DA-1160 şi cu trei vagoane de călători, dintre care unul era etajat, 26-26. După plecarea acestuia către Bacău, locomotiva DA-294 plecă spre Bicaz. Alături de alţi zeci de călători… încă aşteptam în Gara Buhuşi de 100 de minute o locomotivă de ajutor să plecăm mai departe către Bicaz.

Trenul Personal Piatra Neamţ - Bacău sosea în Gara Buhuşi


DA-1160 cu Trenul Personal Bacău - Piatra-Neamţ


Trenul pleca spre Bacău


Locomotiva de la CTF lua drumul Bicazului, iar Trenul Personal plângea pe linia 1



16:00

Timp de câteva zeci de minute, n-am avut altceva ce să fac decât să admir trenul garat în staţie cu locomotiva DA-1291 defectă, uitându-mă cu ochi mari spre direcţia Bacău după o locomotivă de rezervă. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată ca trenul cu care călătoream să se fi stricat, dar… inevitabilul s-a produs. Nu era vinovat mecanicul sau linia, ci starea precară a locomotivei care probabil nu a beneficiat de o revizie ca la carte, motivul nefiind altul decât lipsa de interes şi de bani. Cu o astfel de flotă de vehicule, CFR-ul nu poate aştepta respect din partea călătorilor sau a agenţilor economici…

DA-1291, dată defectă cu Trenul Personal Bacău-Bicaz



16:20

Iată că, dragi cititori, după o oră şi jumătate de aşteptare, se zărea o locomotivă venind dinspre Bacău. Era DA-877, nu avea fluier ca DA-1291, însă în schimb i se învârtea axul motorul şi avea chef de muncă trimiţând lucru mecanic util şinei.

Locomotiva salvatoare a sosit în Gara Buhuşi


DA-877 se cupla la Noul Tren Personal Bacău – Bicaz


După aproape 2 ore de stat în Buhuşi, trenul pleca mai departe către Bicaz



16:40

Locomotiva de ajutor şi-a luat în serios misiunea de a tracta trenul spre Bicaz, deci călătoria cu noul Tren Personal cu 2 locomotive începea din nou. Mi-a părut foarte rău că dorinţa de a ajunge la Bicaz nu mai era posibilă întrucât singurul tren care pleca din Bicaz spre Bacău era la ora 20, iar părinţii mă aşteptau acasă până la 22. Aşa că trebuia să cobor la Piatra Neamţ şi de acolo să aleg varianta transportului rutier până în Fălticeni.

Trenul mergea către Costişa




Clădirea Staţiei Costişa


Viţă de vie cultivată într-un sat de lângă Costişa


În aliniament, spre Podoleni


Atenţie la tren!


Spre Piatra-Neamţ


Spre Bacău


Trenul îşi continua călătoria către Podoleni



16:50

Gara Podoleni a fost înfiinţată în 1892 şi este dirijată de semafoare mecanice, care, la rândul lor, sunt controlate de acari. În trecut, mai exact în 1952 s-a construit linia către depozitul ANRS Podoleni, numit şi Depozitul de Rezerve de Stat. În plimbarea de atunci nu am fotografiat decât de la geamul cu vedere la sud, iar calea ferată industrială era amplasată către nord. Promit să revin cu imagini concludente în viitor!

Semaforul de intrare în Gara Podoleni


Acarii din Podoleni


Semafor mecanic de ieşire din Gara Podoleni


Liniile Gării Podoleni



Pe o linie din Podoleni am văzut un vagon Eakkmos (patru osii, descoperit, cu autodescărcare. A fost produs secolul trecut la Paşcani, iar capacitatea celor doua bene a vagonului este de 30 mc. Bascularea poate fi mecanică sau pneumatică, iar boghiurile sunt de tipul Y25 Cs. Tot în Podoleni ne-am întâlnit cu Trenul Personal 5464, Piatra Neamţ – Bacău, compus din două vagoane de călători şi locomotiva diesel-electrică de 2100 de cai putere cu motor General Motors.

Vagon de marfă Eakkmos descoperit şi autodescarcabil


LDE-GM 980 cu Trenul Personal Piatra Neamţ – Bacău


Şi s-a dus spre Bacău


Un acar de gaşcă din Podoleni îmi indica paleta verde


Trenul intra în ultima curbă până la Piatra Neamţ


Semaforul mecanic de intrare în Gara Podoleni dinspre Piatra Neamţ


Indicatoare montate pe linia 509, Bacău – Bicaz


Spre Zăneşti Neamţ



17:00

Deja la 40 kilometri depărtare de Bacău, peisajul începea să fie conturat de liniile bleu ale munţilor din depărtări. Următoarea staţie în care trenul trebuia să oprească era Zăneşti. Construită după 1937, clădirea haltei adăposteşte locul de aşteptare pentru cei care vor să călătorească cu trenul. Localitatea ocupă o poziţie centrală în depresiunea Cracău-Bistriţa, fiind situată imediat în aval de confluenţa celor două râuri.

Un tractoraş mai harnic pe Valea Bistriţei


Trenul trecea peste canalul Bistriţa de la Zăneşti


Această apă se va vărsa în Râul Bistriţa


Halta Zăneşti-Neamţ


Aici vin cei din comuna Zăneşti să se urce în tren


Spre Roznov




Canal pentru traversarea apelor râului Cracău peste Canalul Bistriţa


Canalul râului Cracău cu apa numai bună (sau nu) de scăldat



Roznovul este un oraş din judeţul Neamţ unde s-a construit în vremea socialismului un combinat chimic care producea îngrăşăminte azotoase, acid sulfuric şi alţi compuşi chimici industriali. Resursele lemnoase din zonă au dus la înfiinţarea a diferite intreprinderi de prelucrare a lemnului. Din punct de feroviar, linia 509 a oferit acces pe linia ferată multor societăţi: Azochim Roznov, Combinatul de Fire Sintetice Săvineşti, Rozforest Rozov, Comcereal etc. Gara Roznov apare ca o clădire modernă şi cu un peron primitor, iar centrul de comandă CED a impus folosirea de semnale luminoase.

Trenul intra în Gara Roznov


O pasarelă peste linia Bacău – Bicaz


Gara Roznov


Arbuşti şi o clădire de gară cochetă


Clădirea centrului de comandă din Roznov şi impiegatu-i grijuliu



17:10

Mai erau 15 kilometri până în Piatra Neamţ, iar soarele se apropia vertiginos de orizontul conturat în zigzag de către munţii Bistriţei. Plecarea din Roznov a fost comandată de impiegatul dispozitor de mişcare din centrul de comandă Roznov. Pe una dintre liniile îndepărtate staţiona un vagon al S.C. CNCF „CFR” S.A., UWEacs, în timp ce pe o linie ce aparţinea unui operator economic – un vagon de marfă Rils. După observarea acestor vehicule feroviare, mi-am focusat atenţia spre peisajele de podiş, care în curând aveau să se termine şi să lase loc munţilor.

UWEacs pe una dintre liniile Gării Roznov


Un vagon de marfă Rils


Silozul din Roznov


Spre Săvineşti


Peisaj subcarpatic de lângă Piatra-Neamţ


Munţii începeau să se arate



La 5 kilometri de Roznov, trenul personal cu care călătoream avea să oprească în Halta Săvineşti. Aici peisajul era pustiu, însă turnurile şi priveliştea industrială din zonă vor să amintească faima locului din trecut: Combinatul de fire şi fibre sintetice. Ce-a mai rămas din trecut puteţi urmări în fotografia ce urmează, însă vă mai spun că tot aici mai există şi un institut de cercetări cu rol în cercetare, producţie şi oferind servicii de analize de laborator pentru diferite produse chimice.

Halta Săvineşti


Combinatul de îngrăşăminte chimice azotoase


Trenul pleca din Săvineşti


Spre Dumbrava

17:20

Ei bine, mai erau doar 10 kilometri până în Piatra Neamţ. Speram că în autogară o să găsesc un autocar ce mă va duce spre Fălticeni, că altfel… era de rău. Ceasornicul înainta odată cu mişcarea verticală a soarelui, iar seara şi apoi noaptea nu erau foarte departe.

La orizont, munţii îşi aşteptau vizitatorii


Depozit de materiale de construcţii lângă halta Dumbrava



Halta de mişcare Dumbrava a fost înfiinţată în 1913 şi avea în 2008 un număr de 3 linii. Însă din aceste linii porneau alte 10 către diferiţi operatori industriali: Avicola Neamţ, Oamex S.A., Remat, Mecanica Ceahlăul, Peco, Comat şi mulţi alţii. Unele dintre acestea se pot vedea în fotografiile de mai jos.

Cabina acarului şi semaforul mecanic de ieşire din Dumbrava către Bacău


Halta Dumbrava


Locul de muncă al impiegatului de mişcare din Dumbrava


Buşteni şi cazane cu produse petroliere pentru Petrom


Vagoane, vagoane, dar nici urmă de locomotivă


Linii industriale lângă Gara Piatra Neamţ


Depozit de fier vechi cu acces la calea ferată


Pod feroviar peste canalul Uzinei Hidroenergetice de la Roznov


Spre Piatra Neamţ, într-o zonă de debleu


Ocoluri spre stânga şi spre dreapta ale căii ferate





După câteva curbe şi contracurbe de la plecarea din Halta Dumbrava, se vedea unul dintre simbolurile geografice ale municipiului Piatra Neamţ: culmea Pietricica (590 de m). Din punct de vedere economic, acest oraş a fost considerat în 2005 reşedinţa Regiunii de dezvoltare nord-est.

Semafor mecanic de intrare în Piatra Neamţ cu indicaţie permisivă


Fabrica ecologică de betoane din Piatra Neamţ


Spre Piatra Neamţ, cu trenul personal cu 2 locomotive


Vedere către Muntele Cernegura


În apropiere de Gara Piatra Neamţ


Vârful Pietricica


Un alt semafor de intrare cu indicaţie permisivă, dar cu braţe duble


Râul Bistriţa


Podul rutier Căprioara peste râul Bistriţa



Municipiul are în jur de 100.000 de locuitori şi este reşedinţa judeţului Neamţ. Are o bogată moştenire istorică, iar geografia locului pune pe lista caracteristicilor râuri, munţi şi lacuri. Piatra Neamţ este un oraş cochet, cu biserici frumoase chiar şi noaptea (datorită iluminării artificiale interesante), cu un sistem hidroenergetic de invidiat şi cu multe muzee, un parc zoologic şi nu în ultimul rând, faimoasa telegondolă ce oferă privelişti foarte frumoase.

Din punct de vedere FeRoviaR, oraşul Piatra Neamţ a fost legat de restul României prin calea ferată cu ecartament îngust, Bacău – Piatra Neamţ, cu finalizare de către inginerul Elie Radu în 15 februarie 1885. Actuala Gară a fost inaugurată la 14 octombrie 1913 şi este situată la 1500 de metri de vechea staţie, numită „Piatra” şi dată în folosinţă tot în 1885.

Gara Piatra Neamţ



Reportajul meu despre linia 509 se termină aici, din păcate. Sau din fericire, pentru că un vis neîndeplinit cândva se transformă automat într-o altă dorinţă. Dorinţa de a călători, de a admira, de a respira aer curat de munte. Linia continuă de la Piatra Neamţ până la Bicaz (kilometrul 86 al liniei 509) pentru călători, iar pentru trenurile de marfă până aproape de Cheile Bicazului. Numită şi „Linia cimentului”, cei aproximativ 20 de kilometri construiţi de la Bicaz la Bicaz-Chei de-a lungul râului Bicaz şi printre munţii Hăşmaşului şi daţi în exploatare în 1952 oferă nişte peisaje superbe!

Şi ca să închei nu doar cu un sincer mulţumesc pentru parcurgerea fotoreportajului, vă invit în continuare să vizionaţi câteva fotografii cu linia Piatra Neamţ – Bicaz Chei din 2010, când alături de prietena mea am făcut o excursie rutieră până la Lacul Roşu.

Gara Piatra Neamţ în 2010


Două LDE-uri şi o locomotivă clasa 83 (ex DB-219) urcau spre Bicaz Chei


Vagoane seria E pe linia Bicaz - Bicaz Chei


O gară de munte pe linia către Bicaz Chei


Muntele de calcar de la Carpatcement – Cheile Bicazului



PS: Poate vă întrebaţi cum am ajuns din Piatra Neamţ acasă în Fălticeni (80 de kilometri distanţă între cele două centre urbane)... ei bine, am coborât fulger din trenul şi-aşa grăbit spre Bicaz şi m-am îndreptat spre autogară. Aici, şoferul tocmai tăia bilete la autocarul spre Suceava, care era şi ultimul pe acea zi. Dacă întârziam (sau, mai bine zis, dacă trenul mai întârzia) încă 5 minute, probabil că părerea mea despre excursia din acea zi nu era una tocmai „dulce”. Dar aşa... am ajuns încă pe zi acasă şi aventura zilei de 19 august 2008, dedicată liniei 509, s-a terminat frumos.

Frumos reportaj
Bravo!

aşteptam acest reportaj cu sufletul la gură, dar nu e nimic dacă nu ai ajuns, lucrurile bune vin în sticluţe mici

poate merger împreună la Bicaz!

După 3 ani, continuarea către Bicaz Chei!

Fluiere de locomotive Diesel la Cheile Bicazului, [Septembrie, 2011]



Se știe că rocile Munților Tarcăului au în specific o puternică concentrație de calcar, pirită și marnă, minerale care sunt necesare producerii de ciment. Dezvoltarea economică și necesarul de această materie primă – cimentul – pentru construcția de diferite obiective, canale, baraje, drumuri, clădiri, a făcut din zona Bicazului încă de la mijlocul secolului XX un leagăn important al civilizației acestui tip de activitate – industria cimentului.

Și cum fabrica de ciment de la Tașca a luat ființă în 1951, iar materia primă trebuie să intre în procesul de fabricație cât mai rapid, oamenii vremii au hotărât construcția unei linii ferate care să facă transportul piritei, calcarului și marnei accesibil și eficient.

În 1952, 23 kilometri măsurați cu pasul, erau dați în exploatare de-a lungul văii râului Bicaz, iar trenuri compuse din locomotive cu aburi și vagoane de cale îngustă se plimbau din deal în vale și din vale în deal în slujba producerii de… ciment.

În 2011, alături de Eduard, un pasionat feroviar de-al locului, am purces la explorarea fiecărei traverse și a fiecărei borne kilometrice de pe această linie netrecută în Mersul Trenurilor. Linia este privată, aparține Carpatcement, iar fluxul de trafic este incredibil: 3 navete pline a câte 20 de vagoane Eaklmo (masivele vagoane de marfă Eaklmo…) care coborau încărcate la fabrica de la Tașca în doar 5 ore de observație. Raportat la 24 de ore, calculați și voi...

Locomotivele, căci ele sunt personajele principale din acest montaj, trag din greu de la cei 450 de metri altitudine din stația Tașca și până la 650 de metri – Bicaz Chei. După ce vagoanele sunt încărcate cu aurul nebunilor – pirita, coboară atente cu compresoarele duduind în încercarea de a ține în frâu 700-800 de tone de fiare… ordonate în mersul cadențat și strict al glasului roților de tren, sub legile de contact roată-șină.

Așadar, dragii mei colegi – permiteți-mi să vă numesc așa, vă doresc vizionare plăcută la minutele de urmează, mulțumindu-vă în același timp pentru atenția acordată! Sper ca minutele de muzică oferită de glasul râului Bicaz și de motoarele Sulzer care torc așa cum știu ele mai frumos să vă placă!